Educație

FOTO / Mihai Dinu, șef de promoție cu 10 pe linie la Seminarul Teologic

Proaspăt absolvent al Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul”, șef de promoție cu media 10, Mihai Dinu vorbește cu drag, cu respect, cu admiraţie şi cu recunoştinţă despre cei care l-au format şi i-au dat o perspectivă asupra studiilor şi asupra vieţii. Este vorba despre profesorii săi, autori de cărţi, formatori de şcoală, care au reușit să rămână scrişi în inimile celor care le-au fost elevi. Un gând aparte, de prețuire în inima sa, îl are pentru părintele profesor Mihail Milea, care i-a fost diriginte și îi este  duhovnic, cel de la care i-au pornit pașii către Seminar și de aici mai departe, cu ajutorul lui Dumnezeu, către Facultatea de Teologie, așa cum reiese din gândurile pe care ni le-a împărtășit în cadrul unui scurt interviu.

Reporter: Cum este să fii șef de promoție cu media 10?

Mihai Dinu: Am învățat și am depus efort pentru a mă dezvolta din punct de vedere cultural și teologic. Mă simt onorat că am fost considerat un reper pentru colegii de clasă și pentru colegii mai mici. Am avut concurență; au fost colegi care au învățat foarte bine și cred că am jucat  un rol și în formarea lor, prin faptul că am ținut sus ștacheta clasei și i-am antrenat și pe ei.

Rep.: E greu să obții numai 10 pe linie în toți anii!

M.D.: Există un vechi principiu benedictin: „Ora et labora” („Roagă-te și muncește”, n.r.); pe acesta l-am păstrat în inima mea de la început. M-am rugat mult, am sacrificat anumite lucruri din viața mea, nu neapărat pentru a avea media, ci pentru a-I sluji lui Hristos și pentru a învăța despre Dumnezeu.

Rep.: Când ai luat decizia de a merge la Seminarul Teologic? De la ce a pornit decizia asta?

M.D.: Decizia de a merge la Seminarul Teologic, de a mă înscrie și de a da acel examen de admitere, a început de mic, din dorința de a-I sluji lui Dumnezeu. Am crescut în Biserică. Practic, înainte de a mă naște, mama mergea cu mine în Biserică. E acel verset din Sfânta Scriptură în care, citând liber, spune că mai înainte de a te naște din pântece Te-am chemat Eu. Am simțit această chemare și ea s-a definitivat în clasa a VII-a, când am mers cu fostul meu părinte diriginte Mihail Milea în excursia pe  care o face anual cu clasa la Sfântul Gheorghe;  atunci am observat acel duh de frățietate pe care greu îl vezi la alte licee. Această iubire frățească m-a impresionat enorm, pe lângă faptul că am avut și această dorință de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin învățătură.

Rep.: Plecând de la acel pelerinaj de la Sfântul Gheorghe au urmat  și alte pelerinaje în timpul liceului, pe care părintele Mihail Milea le face cu clasa dumnealui. Cum a fost să-l ai pe părintele Mihail Milea diriginte?

M.D.: În clasa a XI-a am reluat aceste pelerinaje întrerupte de pandemie. Părintele mi-a arătat cum să-L iubesc pe Dumnezeu, cum să mă raportez la lucrurile din viață, prin blândețe și dragoste, prin acea iubire față de Dumnezeu și față de aproapele meu. Am făcut voluntariat la Fundația „Sfântul Sava” pe care dumnealui o conduce, am ajutat, m-am implicat în proiectele din clasă. Părintele diriginte a ținut cu noi, a ținut la noi și a ținut să ne arate această dragoste.

Rep.: Faptul că tu ai fost șef de promoție l-a bucurat foarte tare pe părintele Milea, pentru că ai fost la Fundație de când mergeai la after school!

M.D.: Am crescut pe lângă părintele Milea, pe lângă fundație și pe lângă parohia „Sfântul Sava” și chiar mă bucur că am putut să-l bucur pe părintele meu duhovnic. E un al doilea tată pământesc. Îl avem pe Tatăl nostru, avem părinții noștri și apoi avem pe duhovnici, pe părinții spirituali, pe profesori. Mă bucur că am putut să-l bucur.

Rep.: Poți să ne relatezi o impresie din acele pelerinaje  cu clasa făcute cu părintele diriginte Mihail Milea?

M.D.: Sunt foarte multe amintiri plăcute. Nu o să uit niciodată lecția pe care părintele ne-a dat-o în legătură cu trăitul în lume și trăitul în pustie și rolul lor. Am fost anul trecut în pelerinaj la o mănăstire care era în pădure. Am stat acolo și am simțit pe pielea noastră ce înseamnă acel post aspru, mâncare puțină, rugăciune multă, participare la slujbe; de acolo am plecat la o mănăstire care era apropiată unui oraș și vizitată de mulți oameni; și am observat lecția părintelui că, oriunde ai fi, poți să-I slujești lui Dumnezeu. În pustie le slujești oamenilor prin rugăciunea pentru ei către Dumnezeu și te dedici și te jertfești Lui, și poți să-i slujești lui Dumnezeu și în lume prin sfaturile pe care le dai oamenilor, prin purtarea de grijă pe care o ai față de ei și prin faptul că le arăți că nu sunt singuri, că mereu au la cine să se raporteze. Aceasta este lecția. Este una dintre cele mai frumoase.

Amintiri avem multe. La Bisoca am fost, spre exemplu, în pelerinaj la campusul pentru copii al Fundației „Sfântul Sava”. Am fost acolo cu toată clasa și am resimțit acel duh al comuniunii pe care l-am experiat atunci când am fost la Sfântul Gheorghe. La Bisoca l-am simțit plenar când am cântat împreună, când ne-am bucurat, când ne-am rugat împreună cu părintele. Sunt orele de spiritualitate pe care le făceam cu părintele în primii ani de seminar și lecțiile de acolo, dar și lecțiile personale pe care mi le dădea și mi le dă; pe toate le-am aplicat la Bisoca. Este a doua pepinieră de teologie prin jertfa depusă acolo în slujba copiilor care vin, a oamenilor la Sfânta Liturghie.

Rep.: Tot un fel de jertfă este și faptul că vă îndemna să scrieți în revista „Lacrima”, revista elevilor seminariști; vă dădea astfel o șansă să vă exprimați personalitatea și modul de gândire. Cum ai perceput această șansă de a scrie în revista Seminarului?

M.D.: Am dobândit experiență pentru viitor, deoarece doresc să mă implic în cultura teologică și să continui să scriu. Revista „Lacrima” mi-a oferit șansa de a-mi dezvolta modul de exprimare, iar subiectele pe care le abordam în articolele se concentrau mai mult pe sfinții din Apus, mai puțin discutați, dar și din Răsărit; îmi doream să arăt frumusețea Bisericii noastre ortodoxe, faptul că de 2000 de ani este în toată lumea.

Rep.: Ce le-ai transmis colegilor în cuvântul de final?

M.D.: În discursul meu am susținut rolul pe care l-au avut profesorii în formarea noastră și faptul că indiferent de modul în care ne vom manifesta, vom rămâne mereu seminariști, în sensul în care această experiență nu se uită și ne urmărește toată viața.

Rep.: Ce planuri ai după Bacalaureat?

M.D.: Pe plan educațional doresc să continui studiile la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, și, în legătură cu Seminarul Teologic, nu uit Buzăul! Voi continua voluntariatul la Sfântul Sava în această vară. Îmi doresc să ajut și Fundația Centrul „Sf. Cuvioasă Parascheva” al părintelui profesor Gheorghe Sava Popa și al părintelui director Cristian Marius Dima.

Articole similare