FOTO | „Laleaua Buzăului”, un deceniu de speranță și solidaritate pentru pacienții cu Parkinson

Într-o după-amiază liniștită de aprilie, Sala Mare a Consiliului Județean s-a umplut de buzoieni: pacienți, medici, susținători și membri ai unei comunități unite de o luptă comună: boala Parkinson. Nu era o întâlnire obișnuită. Era o revedere emoționantă prilejuită de simpozionul aniversar „Aproape de tine. Împreună pentru pacienții cu Boala Parkinson”, dedicat celor zece ani de activitate ai Asociației „Laleaua Buzăului”.

Cu toții au fost întâmpinați cu o vorbă caldă și încurajatoare de către dr. Angela Mînăscurtă, medic neurolog și sufletul acestei asociații. Ea nu a venit să vorbească despre cifre sau doar despre tratamente, ci despre oameni. Evenimentul a fost deschis cu un mesaj care a pătruns adânc în sufletele celor prezenți: „Să dăm o șansă ca boala să fie în spatele pacientului, ca o anexă, nu în fața lui. Parkinson este o boală neurodegenerativă cu evoluție progresivă, care afectează nu doar mișcările, ci și psihicul pacientului”.

Alături de dr. Mînăscurtă au fost fiica sa, Valeria, medic rezident, și soțul, dr. Valeriu Mînăscurtă, ortoped, formând o echipă medicală unită de profesie și de misiunea umanitară. Prezenți au fost și Oana Gheorghe, farmacist coordonator Maxifarma, care a sprijinit și evenimentul din toamna anului trecut, „Seri împreună”, de la Centrul Cultural și Educațional „Al. Marghiloman”, în care medicul Angela Mînăscurtă a vorbit pacienților cu Parkinson. De asemenea, au fost prezenți la eveniment dr. Mihaela Lungu de la Spitalul Județean Galați și Robert Adrian Petre, vicepreședintele Consiliului Județean.

„În cadrul acestui eveniment ce marchează zece ani de activitate ai Asociației <Laleaua Buzăului>, am avut ocazia să ne reîntâlnim într-un cadru emoționant, unde informația s-a împletit cu empatia și speranța. A fost un moment de reflecție și învățare, dar și de apropiere umană”, a transmis echipa organizatoare.

În cadrul simpozionului, dr. Angela Mînăscurtă a susținut o prezentare științifică despre boala Parkinson, accentuând dimensiunea umană a luptei cu această afecțiune: „Parkinsonul nu e doar despre tremuratul mâinilor. Este și despre stigmat, despre retragere, despre frici. Este o boală care te izolează dacă nu ai cu cine să o înfrunți”.

Sala a fost cuprinsă de tăcere când un pacient și-a strâns soția de mână, iar un altul ținea bastonul menit să-l stabilizeze în momentele de „freezing”. „Freezingul este unul dintre cele mai dureroase simptome. Te ridici și vrei să pornești. Dar nu poți. Treci prin câteva secunde de blocaj. Unii pacienți cad. Alții se sperie. De aceea, bastonul cu patru picioare nu e doar un sprijin fizic. E o ancoră de siguranță”, a explicat dr. Mînăscurtă.

Simpozionul a fost și despre speranță. Doi pacienți au avut curajul să vorbească despre cum tratamentele moderne i-au ajutat să-și recapete controlul asupra propriei vieți: „Nu credeam că o să mai pot merge normal. Acum, după trei luni de tratament, am început să mă bucur de mersul pe jos”. „Acești pacienți ne învață ce înseamnă speranța. Ei sunt dovada vie că medicina poate schimba destine”, a replicat dr. Mînăscurtă.

A urmat „o lecție” despre corp, creier și dopamină: „Dopamina, acel neurotransmițător, scade în mod natural odată cu vârsta. Dar în Parkinson, ea se epuizează dramatic. Nu orice bătrân mai morocănos are Parkinson, dar dacă mai apare și tremor, e momentul să nu mai aștepți”.

A fost prezentată și o scurtă o retrospectivă a celor zece ani de acțiuni ale asociației. Printre acestea, proiectul „Stop! Parkinson”, realizat în parteneriat cu Consiliul Județean și Poliția Rutieră Buzău: „În primul an, Consiliul Județean ne-a donat 50 de bastoane cu patru picioare. În al doilea an, alte 50. Am implicat și Poliția Rutieră, care ne-a ajutat să distribuim 3.000 de flyere. Soțul meu, ortoped, a propus ca bastonul să fie ușor de recunoscut, asemenea celui pentru nevăzători. Așa a apărut ideea benzii reflectorizante alb-roșu”, a povestit medicul Angela Mînăscurtă.

Pe final, s-a simțit o profundă recunoștință – din partea pacienților, dar și a medicilor. „Este o bucurie să putem contribui. Parkinsonul nu e o condamnare. Este o călătorie. Uneori grea. Alteori luminoasă. Dar niciodată una pe care trebuie să o faci singur”, a încheiat dr. Mînăscurtă.

Și poate că acesta este cel mai important mesaj: dincolo de boală, există întotdeauna oameni. Iar cu oameni alături, viața – chiar și cu Parkinson – poate fi trăită cu demnitate, empatie și curaj.