Cultură

FOTO | Încă un Tezaur Uman Viu pentru județul Buzău: meșterul iconar Liviu Balâc

Păstrător al patrimoniului și tradițiilor populare românești, Liviu Balâc  a primit titlul de „Tezaur Uman Viu al județului Buzău”, Ministerul Culturii recunoscându-i, astfel, contribuția pe care a adus-o la promovarea, păstrarea, valorificarea și transmiterea patrimoniului cultural material și imaterial al județului. El întregește lista de 15 persoane purtătoare, creatoare și păstrătoare de patrimoniu cultural imaterial cărora Ministerul Culturii, prin Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, le-a acordat anul acesta, în cadrul celei de a X-a ediții a Programului Tezaure Umane Vii, titlul onorific de „Tezaur Uman Viu”. Propunerea și susținerea pentru acordarea acestei distincții meșterului iconar adoptat de Buzău, cu recunoaștere cel puțin națională, a venit din partea Centrului Județean de Cultură și Artă Buzău, fiind încurajat pentru finalizarea dosarului de candidatură de Andreea și Dănuț Tisloveanu, susținători ai creatorilor şi păstrătorilor valorilor tradiţionale, de pe aceste meleaguri buzoiene.

El se alătură astfel celor trei meșteri buzoieni care au primit deja această distincție în anii 2012 și 2013. Este vorba Amelia Papazissu – care a salvat de la pieire meşteşugurile tradiţionale de pe Valea Slănicului, cel mai cunoscut creator popular din zona Buzăului şi unul dintre posibilele branduri de țară pentru România, atunci când vorbim de artă populară – și   Mircea Micu, care are darul de a cânta la mai multe instrumente – bucium, cimpoi, fluier, caval, ocarină, frunză – și care a deprins și meșteșugul de a-și confecționa singur instrumentele populare la care cântă.

Și, de asemenea, mai este vorba despre regretata Adela Petre, cunoscută pentru piesele din păr de capră pe care le-a realizat, desemnată membru al Academiei Artelor Tradiţionale din Sibiu și distinsă cu Medalia Naţională „Serviciul Credincios”, clasa a III-a, pentru „crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire” a unor opere artistice semnificative pentru civilizaţia românească şi universală, care a trecut la cele veșnice la vârsta de 89 de ani.

Icoanele „cu lumină”

Meșterii populari care primesc distincția de „Tezaur uman viu” transmit, prin talentul și efortul lor, un anumit element de patrimoniu cultural imaterial, în forma și cu mijloacele tradiționale nealterate, contribuind astfel la asigurarea viabilității acestuia în cadrul comunităților. Elementul de patrimoniu pe care Liviu Balâc îl transmite este icoana în lemn. Acesta a făcut artă din prelucrarea lemnului și este creator de icoane. El este preocupat de această artă de mai bine de 30 de ani.

S-a născut în Tulcea, dar se consideră al Buzăului pentru că mai bine de jumătate din activitatea sa a desfășurat-o la Buzău. „Mă simt mai mult buzoian decât tulcean. Sunt de 17 ani în Buzău. Mai mult de jumătate din activitate a fost la Buzău. Faptul că a am fost plasat în centul țării mi-a permis să mă dezvolt mult mai ușor. Am început să fac icoane și să le comercializez. Făceam la început icoane pe piatră. Mergeam la Tulcea, duceam în spate sacul cu piatră specială, care era foarte subțire, calcar clivațiune și veneam cu el în Buzău. Buzăul este la sufletul meu;  când spun acasă, spun Buzău. Pot să locuiesc și în București, pot să locuiesc și în Tulcea, dar acasă pentru mine înseamnă Buzău”, mărturisește Liviu Balâc.

După ani buni de activitate și de documentare, fiind o persoană autodidactă, meșterul popular a reușit să stăpânească toate tehnicile de realizare a icoanelor. El povestește că de-a lungul vieții a făcut tot felul de icoane: „Și icoane sculptate și icoane sculptate pe margine și icoane sculptate și pictate, pe piatră, pe marmură, pe lemn, pe sticlă”. Icoanele sale „cu lumină”, cum le numește adesea, sunt făcute să îi dea omului pace și să îi aducă nădejde, din care răsar bucuria și speranța. El le consideră adevărate ferestre spre cer.

Dintre toate icoanele, două îi sunt mai dragi decât toate și anume cele ce o înfățișează pe Maica Domnului și cele cu Domnul Iisus Hristos. „Eu sunt aproape de Dumnezeu tot timpul. Sunt înconjurat de icoanele mele cu lumină, pentru că Iisus a spus: «Eu sunt Lumina lumii». Ca urmare, Dumnezeu este alături de mine și eu cred în El. Mai apropiați îmi sunt Iisus și Maica Domnului; îmi călăuzesc viața. Mi-au dat talent, m-au ajutat; sunt acolo sus pentru mine, totdeauna . Orice fac, simt că sunt alături de mine”, mărturisește meșterul iconar.

Povestea meșterului iconar Liviu Balâc își are izvorul în copilărie, când primele încurajări în ceea ce se întrezărea a fi un talent le-a primit de la mama sa. „Când eram mic, pictam icoane. Nu erau frumoase, dar mama spunea că sunt extraordinare. Asta m-a făcut să merg mai departe. La vârsta de 18 ani m-am dus la o cooperativă care producea icoane. M-au testat, să vadă dacă știu să pictez. Ca urmare a ceea ce știam de mic, fără școală, fără nimic, au ajuns la concluzia că știu să pictez și m-au angajat. Am lucrat la ei o perioadă și am continuat să învăț de-a lungul vieții”, își amintește Liviu Balâc primii pași pe care i-a făcut pe acest drum.

„Pentru mine timpul trece repede”

Performanțele lui Liviu Balâc, ca și ale celorlalți deținători ai titlului „Tezaur Uman Viu”, pot fi asimilate și patrimoniului turistic, unor atracții turistice în sine, contribuind la transformarea comunităților din care fac parte în centre de interes turistic autentic. Arta pe care o transmite mai departe un meșter popular, în forma ei  autentică,  nu poate suferi modernisme, și se încadrează în anumite canoane. Puțini sunt cei care respectă în totalitate tradiția, de aceea, deținătorii  titlurilor, cei care sunt pasionați și înzestrați cu un talent nativ de a transforma banalul în excepțional, ducând mai departe elementele de identitate națională,  ar trebui promovați plenar de autoritatea de turism sau de Ministerul Culturii, sau de ambele, înainte ca acești artizani să dispară.

„Pentru mine timpul trece repede. Am deja o vârstă. Dacă mai au nevoie de cunoștințele mele și mai au nevoie să le facă cunoscute, trebuie să facă ceva, de așa manieră, încât să am și eu din ce trăi. Eu nu sunt o mașină. Eu sunt un om care îl are pe Dumnezeu în suflet; trebuie să ies în evidență pentru a-i ajuta pe alții, pentru a face ceva în plus pentru alți oameni năpăstuiți, iar restul, Dumnezeu știe mai departe…”, ni se destăinuie meșterul iconar.

Pentru promovarea tradiției și a meșteșugurilor tradiționale, Liviu Balâc a creat și o asociație: „Am făcut un ONG cu care am încercat să ajut”. Apoi, a mers prin școli și a făcut prezentări, a participat la proiecte europene, a făcut cursuri la Muzeul Satului, la Muzeul Țăranului, a participat la ateliere, așa cum o face și acum, în fiecare week-end, pe Calea Victoriei, până în septembrie. „Am făcut ceea ce era necesar să fac cunoscută tradiția”, spune Liviu Balâc.

El spune lucrurilor pe nume în ceea ce privește situația financiară ingrată în care se află păstrătorii de tradiție. „Mie mi se spune: «Ești păstrător al tradiției», dar cumpărătorul vrea altceva când se uită pe Internet. Ce se face pentru a fi cunoscută mai bine tradiția?”, se întreabă retoric Liviu Balâc. Întrebările sale pornesc cumva și din sentimentul că meșterilor populari nu li s-ar recunoaște arta într-atât încât să li se acorde tot atât de multă atenție și sprijin din partea autorităților pe cât primesc cei ce fac parte din Uniunea Artiștilor Plastici.

Își spune, mai în glumă mai în serios, „Dinozaur viu”, pentru că face parte din categoria celor puțini, majoritatea oameni trecuți de o anumită vârstă, care mai sunt interesați să ducă mai departe tradițiile autentice, elementele de identitate națională, iar finalul acestor eforturi de o viață, eforturile și meritele nu le sunt recunoscute, ca în cazul artiștilor plastici ai Uniunii Artiștilor Plastici din România. „«Dinozaur viu» este titlul care mi s-a înmânat și nu spun asta pentru a lua în derâdere titlul decernat; mulțumesc Ministerului pentru gest, însă s-ar părea că nu suntem luați în seamă ca artiști. Faptul că la un moment dat ai un document care atestă că ai făcut un oarecare curs sau facultate, atârnă mai mult decât realizările de o viață de om. Noi, meșterii populari, ne batem pentru identitatea culturală a țării, pentru tradiție și păstrarea acestei identități, dar se pare că nu suntem importanți. Eu am muncit toată viața pentru o idee, din patriotism,  pentru că este clar că din asta nu se câștigă bani, ci câștigi ceea ce să mănânci de pe o zi pe alta;  eu am muncit toată viața pentru a duce mai departe această meserie,  iar alții au luat o diplomă și au o pensie cu niște majorări, doar pentru faptul că aparțin de UAP; noi cei care avem niște realizări toată viața, ajungem să murim de foame la sfârșit. Nu mi se pare corect”, atrage atenția meșterul iconar.

„Mulțumesc Buzăului că mi-a dat posibilitatea să mă dezvolt”

A colaborat cu administrația locală pentru promovarea activităților în domeniul educației non-formale, pentru transmiterea către generația mai tânără a tradițiilor, a dorinței de a le cunoaște.

„Eu mulțumesc Buzăului că m-a luat și mi-a dat posibilitatea să mă dezvolt mai mult decât un oraș unde <harta se termină în apă>. Am putut să mă dezvolt mai bine și să mă fac cunoscut. De asemenea, Buzăul, sub mâna domnului primar Toma, se dezvoltă, devine altceva decât ceea ce a fost acum șase-șapte ani. Am colaborat cu dânsul la primii pași de dezvoltare ai orașului. Am participat și eu la acest program; am fost cooptat ca organizație neguvernamentală în cadrul Comisiei de Educație și am susținut partea de educație non-formală. Domnul primar a avut încredere în ideile pe care le-am promovat și  am fost surprins plăcut să văd că acum se face la Buzău școală în  stil finlandez, în stil german”, afirmă Liviu Balâc.

Și artă abstractă…

Liviu Balâc, atunci când nu face icoane, realizează și expoziții de artă abstractă. A participat la numeroase expoziții, atât în Buzău, dar și în alte orașe ale țării, precum și în afara granițelor.

„Folosesc lumina ca mod de a scoate în evidență lucrarea,  pentru a susține o anumită temă. Am zis artă abstractă pentru că sunt interesat de lumea de dincolo, sunt interesat de ce se întâmplă în Univers și de  ceea ce scrie în Biblie. Este inevitabil ca după ce faci o viață întreagă icoane, acest lucru să nu se întrevadă și în lucrările de artă abstractă. Totdeauna în lucrările mele de artă abstractă există și o trimitere către… Icoanele nu se semnează, dar când ești în domeniu știi de unde vine icoana respectivă, nu-ți trebuie semnătură. Eu ca să mă simt liber și simt că mă pot exprima cum vreau; realizez expoziții de artă abstractă la Galeria de Artă, lucrări sculptate în lemn. Am participat și la expoziții la București, în Olanda, Italia etc.”,  mai spune meșterul iconar.

Articole similare