de Diana PARPALEA
Există spectacol și în spatele microfonului de radio. Poveștile oamenilor din casetofon ar trebui auzite. Teatrul radiofonic de acum jumătate de secol a fost cândva foarte ascultat. Printre momentele de pauză, în care se difuzau știri și reclame nu chiar interesante uneori, ascultătorii aveau parte și de momente culturale. Vocile celor mai cunoscuți și îndrăgiți artiști răsunau în casele oamenilor, iar cele mai plăcute piese de teatru deveneau subiect de discuție. Pentru că totul se întâmpla în direct, au existat momente în care istoria era scrisă odată cu transmisia.
În spectacolul „Emise: Titanic Vals\\ În direct la microfon //” după Tudor Mușatescu, în regia lui Matei Lucaci-Grunberg, de la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicul Vâlcea, publicul asistă la un astfel de moment istoric. În direct la microfon se întâmplă totul – 7 actori interpretează la radio piesa scrisă de Tudor Mușatescu, „Titanic Vals”, cu tot ce înseamnă facerea unui spectacol de teatru radiofonic, respectiv sunete de ambient create direct în studio. Deși actorii joacă la microfon, spectacolul de pe scenă nu se pierde în niciun moment.
Regizorul Matei Lucaci-Grunberg vine cu acest interesant concept de a adapta un text clasic, dar nu în actualitate, ci în epoca în care el a fost scris. Adică? Se alege o zi memorabilă – 23 august 1944 și un fapt istoric adevărat – în ziua respectivă, în urma bombardamentului început de dimineață, actorii care înregistrau în direct au decedat împreună cu alți muncitori de la radio. Astfel, piesa de teatru „Titanic vals” este jucată în direct, în epoca în care ea a fost scrisă.
Decorul creează atmosfera unui vechi studio de radio: perete îmbrăcat în lemn, canapea și fotoliu – știute azi drept vintage, dulapul cu diferite tipuri de încălțăminte – pentru a reda diferite tipuri de pași, masa cu recuzită pentru sunet, instrumente muzicale și multe microfoane de înregistrat. Costumele, semnate tot de Flavia Barabas, sunt și ele în conformitate cu timpul istoric. Împreună fac ca spectacolul să fie realist, ca un mic ochean spre trecut. Totodată, muzica este cu atât mai interesantă cu cât tu ca spectator din sală vezi cum este creat acel sunet, în fața ta – o bucată de varză este sărutată pentru a reda sunetul unui sărut, iar o cutie de lemn trântită imită sunetul făcut de pașii făcuți pe o scară. Nu e ceva nou, în mod clar, dar este fascinant de fiecare dată când se întâmplă live. Ca un copil mic care descoperă mecanismul din spatele unei păpuși vorbitoare.
Piesa „Titanic vals” este o comedie cu multe substraturi despre societatea în care a fost scrisă (nu că acum ar fi altfel) și despre politica vremurilor ce au fost (și încă sunt). În spectacolul propus, textul original nu se schimbă deloc. Povestea personajelor este spusă în mod corect. Astfel, subiectul spectacolului nu este unul surprinzător pentru cine îl cunoaște, însă el este urmărit cu mult interes datorită interpretări actorilor. Sunt foarte energici și prezenți, simțindu-se că joacă cu multă bucurie. Fiecare actor interpretează cel puțin două personaje, iar unii dintre ei și în travesti.
Andrei Cătălin este remarcabil în rolul Chiriachiței pentru că știe să mențină un echilibru între teatralitate și bufonerie, să se joace cu personajul său, nu să-l caricaturizeze mai mult decât este el oricum din scriitură. Un alt travesti îl face Ștefan Pavel, în rolul Mizei, și care, prin interpretare, reușește să redea superficialitatea personajului într-un mod unic, deloc exagerat. Spirache este interpretat de Alexandru Beteringhe și nu iese în evidență mai mult decât o cere textul: este sincer, trist, la limită de dramatic și explodează doar în momentele în care trebuie, având și un scurt moment de comedie. Kostas Mincu, deși nu joacă în travesti, el este unul dintre actorii care ar putea să joace în teatrul radiofonic oricând, având o voce foarte plăcută.
Ana Maria Carablais joacă cu multă bucurie, e complet prezentă pe scenă, iar personajului Dacia îi dă și o părticică de umanitate. Rolul Genei este interpretat de Réka Szasz cu foarte multă sensibilitate. Actrița joacă și un travesti – Nercea Rădulescu, trecând de la candoarea Genei, la mitocănimea unui politician corupt. Denisse Moise este un titrez energic – de la copilul Decebal, la servitoare, fotograf și doică, este foarte dinamică și hazlie.
Actorii împreună cu regizorul au reușit să construiască un spectacol inteligent și ritmat, plin de umor și povești – atât a personajelor din piesa scrisă de Mușatescu, cât și a personajelor care au murit în urma bombardamentului de la 23 august 1944. Astfel, vorbim de două planuri, de transpunerea teatrului în teatru, într-un mod original și rafinat.
Spectacolul „Emise: Titanic Vals\\ În direct la microfon //” conține ingredientele unui teatru nou și tânăr, potrivite pentru festivalul dedicat noilor creatori de teatru de la Buzău – Săptămâna Teatrului Tânăr, aflat la cea de-a VIII-a ediție în acest an.
