FOTO / Hasdeianca Sofia Niculescu transformă weekendurile în artă. De la balet și streetdance la cor și teatru

Sofia Niculescu, elevă la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, își petrece timpul liber implicându-se în diverse activități artistice – dans, muzică și teatru -, care i-au modelat personalitatea, dezvoltându-i perseverența, creativitatea și încrederea în propriile capacități. „În timpul liber îmi place mult să dansez, să cânt și să joc teatru”, mărturisește Sofia, evidențiind varietatea intereselor sale și pasiunea cu care le urmează.

Povestea Sofiei în lumea dansului începe de la o vârstă fragedă. „Mama mea mi-a povestit că, atunci când eram mică, dansam și mă zbenguiam prin toată casa când se difuza muzică la televizor”, își amintește ea. La patru ani a început să practice baletul, până pe la vârsta de opt ani, când  a realizat că nu i se potrivește. Totuși, dragostea pentru mișcare nu a dispărut, iar Sofia a descoperit streetdance-ul la „Mike’s School of Dance”. „A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o. În prezent am zece ani de dans și plănuiesc să continui profesional în acest domeniu pe viitor. Dansul, într-adevăr, m-a modelat și m-a ajutat să fiu eu. M-a învățat să muncesc mult pentru ce îmi doresc, să fiu ambițioasă, perseverentă și să nu mă las bătută dacă am un eșec. Dansul este parte din mine”, mărturisește tânăra. Ea recunoaște că în acest proces un rol important l-au avut mentorii săi. „Vreau să le mulțumesc din suflet antrenorilor mei, Răzvan Rotaru, Corina Platon și Gabriela Dragomir, pentru că mi-au fost alături și m-au îndrumat pe această cale atât de frumoasă”, spunea ea.

Muzica poate fi considerată însă primul hobby al Sofiei. „Am început să cânt la 3 ani și, teoretic, acesta a fost primul meu hobby. Am fost într-un cor și am făcut și lecții private de canto”, povestește ea. Deși a făcut o pauză din clasa a V-a și a reluat în clasa a IX-a, Sofia nu și-a pierdut dragostea pentru cântat. „Datorită domnului Solcan, coordonatorul trupei <3.14>, am redescoperit că îmi place să cânt și am început să am mai multă încredere în mine în privința aceasta. O să îi fiu mereu recunoscătoare că m-a împins de la spate să arăt și publicului acest talent <ascuns>”, afirmă Sofia.

În ceea ce privește teatrul, acesta a apărut în viața Sofiei la vârsta de șapte ani, atunci când mama ei a dus-o să vadă spectacolul „Desculți în parc”. Fascinată de jocul actoricesc al lui Ștefan Bănică Jr., Sofia a început să exploreze această latură artistică. „Prin clasa a VII-a am participat la niște cursuri, însă cel mai mare și îndrăzneț pas a fost participarea la spectacolul <Labirintul lui Habarnam>. A fost o experiență extrem de frumoasă și palpitantă, din care am învățat multe lucruri care mi-au deschis ochii”, își amintește eleva. Aceasta a fost o experiență inspiratoare care a determinat-o să continue. Această continuare a venit foarte frumos în trupa de teatru „3.14”, care a reprezentat pentru Sofia un pas important în evoluția sa artistică. Nici nu avea cum să fie altfel având în vedere că trupa „3.14”, a Colegiului Național „B.P. Hasdeu” este recunoscută pentru spectacolele sale inovative și pentru atmosfera colaborativă; în plus, trupa reunește elevi cu pasiuni comune pentru scenă, încurajându-i să exploreze diferite stiluri de actorie și să-și dezvolte creativitatea. Pentru un adolescent, a face parte dintr-o astfel de comunitate dezvoltă lucrul în echipă, sporește responsabilitatea, mărește atenția la detalii și capacitatea de a gestiona emoțiile în fața publicului. Sofia recunoaște aceste lucruri și mărturisește că experiențele în cadrul trupei i-au oferit oportunitatea de a învăța să colaboreze cu colegii, să își asume roluri diverse și să participe activ la construcția unui spectacol de la idee până la reprezentație. Participarea la repetiții, citirea pieselor și analiza personajelor au transformat timpul ei liber într-o adevărată școală de viață, în care creativitatea și disciplina se împletesc. De asemenea, publicul și feedback-ul primit după reprezentații i-au consolidat încrederea în propriile abilități, oferindu-i satisfacția de a contribui la un proiect colectiv.

În plus, trupa „3.14” a permis Sofiei să descopere partea socială a teatrului: legătura cu colegii care împărtășesc aceeași pasiune, sprijinul reciproc și emoția de a împărtăși un mesaj sau o poveste cu publicul. Astfel, pentru tânăra hasdeiancă, apartenența la această trupă de teatru  este o experiență formativă complexă, care îmbină expresia artistică cu dezvoltarea personală și cu abilitatea de a lucra în echipă sub presiunea timpului și a scenelor live. „De când am intrat în trupa <3.14>, am trăit cele mai frumoase momente pentru un adolescent pasionat de teatru. Mi-am dorit și mai mult de la mine și îmi era <foame> să joc, să citesc piese de teatru, să lucrez cu o echipă, să fiu pe scenă”, mărturisește Sofia.

Trupa „3.14”, o poartă către pasiunea pentru teatru și către prietenii durabile

Pentru mulți tineri pasionați de artă, descoperirea unei trupe de teatru poate fi începutul unei călătorii transformatoare. Este și cazul Sofiei, eleva care a pășit pentru prima dată în universul „3.14” în clasa a VIII-a, după ce a văzut spectacolul „Brainstorm”. „Mi-a plăcut extrem de mult și, fiind pasionată de teatru încă de mică, am făcut tot posibilul ca la examenul de Evaluare Națională să iau o notă mare, ca să pot intra la <Hasdeu> , să fiu parte din această trupă”, povestește ea.

Intrarea în trupă, care a avut loc anul trecut, în noiembrie, a reprezentat spune ea „cea mai frumoasă oportunitate care mi-a fost oferită”. Experiența cu „3.14” a depășit simpla participare la spectacole. „Toată experiența m-a schimbat: m-a învățat cum să îmi depășesc anumite limite, mi-a arătat perspective noi și m-a făcut să iubesc teatrul din ce în ce mai mult și, cel mai important, mi-a oferit o cale prin care să respir și să trăiesc”, mărturisește Sofia. Aici, experiențele comune și activitățile desfășurate împreună cu colegii au consolidat legăturile dintre membrii trupei, creând un sentiment autentic de apropiere și încredere reciprocă. „Mi-am format niște prietenii strânse cu colegii mei de trupă. Ne-am văzut în toate ipostazele, iar asta ne-a făcut să ne unim și mai mult”, spune eleva.

Aceste conexiuni se reflectă și în momentele memorabile trăite pe scenă, precum debutul lor în Buzău cu spectacolul „Libretto Solitudine”. Ea povestește că emoțiile erau copleșitoare, însă solidaritatea grupului a oferit sprijinul necesar: „Am făcut o îmbrățișare de grup călduroasă și ne-am strâns tare în brațe, urându-ne succes. Momentul acela m-a făcut să mă adun și să dau tot ce am mai bun din mine”, spune Sofia. La finalul reprezentației, satisfacția și bucuria au fost palpabile: „Ne-am îmbrățișat și ne priveam toți cu atâta fericire în ochi. Eram mândri unii de ceilalți. Reușisem”. Această experiență a consolidat pasiunea pentru teatru și a cimentat și prietenii autentice, demonstrând că „3.14”  depășise granițele unei trupe de teatru transformată în spațiu de creștere, de învățare și de trăire intensă a artei.

Cum își găsesc echilibrul voluntarii creativi

Pentru mulți adolescenți, găsirea unui echilibru între școală și activitățile extrașcolare reprezintă o adevărată provocare. Dificil este și pentru Sofia. „Sunt conștientă, spune ea, că trebuie să investesc în educație pentru viitorul meu, însă, prin activitățile extrașcolare, simt că trăiesc pe deplin”. În aceste momente, ea spune că simte o libertate și o fericire interioară pe care nu le experimentează în alte contexte. „Când merg la teatru, la dansuri sau cânt, mă simt liberă și îmi oferă o pace și o fericire interioară pe care nu o mai simt făcând altceva”, adaugă ea.

Pentru Sofia Niculescu  voluntariatul este o activitate recreativă, dar mai ales o școală de viață. „Personal, cred că voluntariatul este cel mai frumos și solicitant mod în care să-ți petreci timpul liber”, mărturisește ea, explicând că implicarea în diverse proiecte i-a oferit oportunități unice de dezvoltare personală. Pasiunea Sofiei pentru artă se reflectă și în alegerea programelor de voluntariat. Pe lângă activitatea desfășurată în cadrul trupei „3.14”, ea este voluntar la Teatrul „George Ciprian”. „Deci putem spune că este cam în același domeniu”, explică ea, subliniind legătura dintre implicarea artistică și cea socială. Experiențele de voluntariat i-au oferit  satisfacția de a ajuta, și, în plus, și abilități valoroase. „Am învățat să îmi organizez timpul liber și activitățile – cu toate că, deseori, ajung tot la haos -, am început să socializez mai mult și să-mi leg prietenii cu oameni cu care nu aș fi interacționat zi de zi, am învățat să mă bucur de pasiunile mele și să nu pierd contactul cu ceea ce iubesc: arta”, spune ea.

Pe lângă activitățile curente, Sofia își dorește să dezvolte proiecte proprii care să aducă beneficiu comunității. Ideea care o inspiră încă din clasa a X-a este crearea unui departament de dans și coregrafie în cadrul clubului „3.14”. „Câți copii își doresc să participe la cursuri de dans, dar nu au posibilități financiare sau le este rușine să se expună într-un cadru larg, unde sunt numai dansatori în jurul lor?”, întreabă tânăra, exprimând dorința de a oferi acces gratuit și încurajare celor mai reticenți.

Proiectul de voluntariat pe ar dori să-l dezvolte Sofia combină altruismul cu dezvoltarea personală: „Prin acest proiect de voluntariat, aș putea să îi ajut pe copiii doritori să facă mișcare și să se simtă confortabil în corpul lor, dar, în același timp, să îmi dezvolt și eu capacitatea de a crea coregrafii, de a preda pași de dans și de a-mi construi o bază în ceea ce înseamnă dansul profesionist”.  În paralel, ea își împărtășește pasiunea cu prietenii: „Mereu îmi învăț prietenii scurte coregrafii și simt că aș putea să inspir oameni care nu sunt destul de curajoși să meargă pe drumul acesta”.

Prin inițiative precum cea pe care o are în vedere Sofia, tinerii artiști își pot transforma creativitatea într-un instrument de schimbare și inspirație pentru ceilalți. Prin dedicarea sa, tânăra exemplifică cum tinerii voluntari și artiști în devenire își construiesc propriul echilibru între responsabilități și pasiuni, demonstrând că haosul poate fi, de fapt, organizarea personală a fericirii.

„Weekendurile mele sunt haosul meu și îmi place exact așa cum este”

Pentru mulți elevi, echilibrul între școală și activitățile extrașcolare poate fi o provocare majoră, însă pentru o tânără pasionată de teatru, dans și muzică, acest haos are un farmec aparte. „Pentru mine este foarte greu să găsesc un echilibru între cele două. Sunt conștientă că trebuie să investesc în educație pentru viitorul meu, însă, prin activitățile extrașcolare, simt că trăiesc pe deplin”, mărturisește ea.

Weekendurile ei sunt, fără îndoială, încărcate: de dimineață până seara, programul este strict, dar plin de satisfacții. „De dimineață sunt la teatru, la prânz plec o oră sau două la dansuri, iar după aceea mă întorc înapoi la teatru. Seara, când mă întorc acasă, încerc să-mi mai rezolv din teme”, spune Sofia. Ritmul alert poate părea obositor pentru cei din jur, însă pentru ea reprezintă libertatea: „Este obositor și o harababură totală, nu zic nu, însă eu nu aș da nimănui niciodată o zi din weekendurile mele, pentru că este haosul meu și îmi place exact așa cum este”.

Pregătirea pentru competiții sau pentru spectacole nu se limitează la repetiții. Este un adevărat ritual, menit să o ajute să fie prezentă pe scenă și să ofere cea mai bună versiune a sa. „Săptămâna dinaintea unui spectacol de teatru sau dans repet ce am de făcut pe scenă cât de mult pot. Deseori, ca să intru în stare, ascult melodiile din spectacol”, explică ea.

În ziua spectacolului, disciplina și concentrarea devin esențiale. Ea își dozează energia, se hidratează și efectuează încălziri vocale și fizice pentru a-și pregăti corpul și mintea. „Toate acestea mă trezesc din oboseală și mă fac să fiu prezentă. Apoi încerc să mă conectez cu personajul pe care îl joc și să mă concentrez pe momentul meu”, povestește Sofia.

Astfel, tânăra reușește să transforme un program încărcat într-o experiență care îi oferă libertate, fericire și o profundă satisfacție personală. Echilibrul dintre școală și pasiune poate fi dificil de atins, dar pentru ea, fiecare zi plină reprezintă un pas înainte în descoperirea propriei identități și a bucuriei de a trăi cu intensitate.