FOTO / Fostul hasdeian Matei Sava, student în Anglia, despre școala care te determină să te întorci mereu acasă

Tot mai mulți absolvenți de liceu pleacă la studii în străinătate. Colegiul Național „B.P. Hasdeu” este unul dintre liceele de prestigiu din țară care oferă studenți și universităților din afara granițelor. Din fericire, cadrele didactice de aici știu să creeze punți peste timp și spațiu și mențin interesul foștilor elevi de a rămâne conectați la acest spațiu și la unitatea de învățământ buzoiană, prin diferite proiecte.

Unul dintre absolvenții pres­tigiosului colegiu buzoian, Matei Sava, student în anul III în Marea Britanie, la University College London (UCL), Facultatea de Filosofie, Politică și Economie, se numără printre cei care au ținut legătura cu profesorii și a rămas conectat la ceea ce se întâmplă aici. Cu toate că a absolvit Hasdeul de mai bine de doi ani, el a participat luna aceasta la lansarea oficială a proiectului „Media HDu”, care cuprinde o  adevărată mini-televiziune cu platou de filmare, cameră de regie, și cu toată aparatura necesară unei redacții de știri, care a luat naștere la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”. Este vorba despre un centru media cu  finanțare de 106.670 lei obținută de colegiul buzoian în cadrul programului național „Fondul pentru un viitor mai bun în comunități”, derulat de Federația Fundațiilor Comunitare și Lidl România, care dispune de toate echipamentele necesare  pentru a  realiza emisiuni, podcasturi, interviuri și alte producții audio-video, și de a le transmite online, de către elevi și despre elevi,  precum și despre proiectele și activitățile școlare. Proiectul a permis și înființarea a două săli atelier menite să găzduiască  activități de dezvoltare personală: public speaking, debate, story-telling, scriere creativă, design grafic , filmare   și editare de film, bandă desenată și roman grafic.  Toate acestea au fost posibile prin implicarea  a opt cadre didactice ale Colegiului Național „B.P. Hasdeu”: Anca Florea, Monica Ionescu, Alina Dinu, Gabriela Șerbu, Nicu Olăroiu, Carmina Miron, Rebeca Jilinschi și Dănuț Solcan; din echipa de implementare a proiectului mai fac parte și elevi hasdeieni, dar și părinți ai acestora.

Despre toate acestea ce urmau să se întâmple, Matei Sava avea știință de la profesorul său de istorie, Dănuț Solcan, care a contribuit în cadrul Clubului 3,14, așa cum s-a făcut de altfel și în celelalte cluburi ale colegiului, la crearea unui sentiment de apartenență la valorile „Hasdeului” promovate în departamentele acestuia. Așa se face că nu putea rata acest moment deosebit din viața colegiului și din viața comunității buzoiene. El a acceptat să povestească în cadrul unui interviu despre prezența sa la liceu la lansarea Media HDu, despre experiențele sale din Colegiul Național „B.P. Hasdeu” care au însemnat, de cele mai multe ori, implicarea în proiecte de teatru și muzicale, care s-au transformat în amintiri frumoase pe care le poartă în suflet atunci când se află la studii, departe de casă.

Reporter: Astăzi ești prezent la lansarea Media HDu… Ai ținut legătura online cu profesorul  Dănuț Solcan, sufletul  Clubului 3,14.  Ce informații aveai despre proiect și cum ți se par acum lucrurile?

 Matei Sava: Mi-ar fi părut rău să ratez inaugurarea oficială; îmi imaginam cum va arăta; aici era o sală de clasă oarecare și transformarea asta este impresionantă chiar și pentru mine, chit că am văzut proiectul pe hârtie, pe calculator; dar să vezi fizic e cu totul altceva.

Aveam informații în materie de echipament – care se regăsește în sală -, și informații legate de mobilier, estetică. Am consultat planurile înainte și, într-un fel, am și pus umărul în a alege cel mai bun echipament de sunet, acustic; dar după cum arată totul, mi-a depășit așteptările. Deși așteptările trebuiau să fie rezonabile de la bun început, pentru că s-a ocupat domnul Solcan și echipa de profesori a Hasdeului.

 R: Ai lăsat în urmă  la Hasdeu amintiri frumoase, legate de participarea ta în proiecte de teatru și de muzică. Cum te-au ajutat pe tine în ceea ce faci acum? Cât de importante sunt acum în viața ta?

M.S.: Cel mai important scop pe care l-au servit activitățile pe care le-am făcut la liceu a fost să-mi creeze cele mai plăcute amintiri din acea perioadă. Când îmi aduc aminte de Hasdeu, îmi amintesc de perioada în care jucam pe scenă cu 3.14 sau în spectacolele pe care le organiza și școala de multe ori. În rest, pe partea de muzică mai țin legătura cu alți membri ai Clubului 3.14 . Avem și un proiect muzical. Teatru mai puțin.

R: Mai funcționează proiectul vostru muzical din liceu?

M.S.: Proiectul muzical funcționeză atunci când se întâmplă ca eu să fiu acasă, chitaristul nostru care este student la Medicină să nu aibă sesiune și tot așa. E o potrivire care, din fericire, a funcționat și vara acesta.

Colegii mei de trupă, mare parte, sunt tot în al treilea an; sunt în generație cu mine și îl am și pe fratele meu, și pe Miță toboșarul, care tocmai au terminat clasa a XII-a și acum încep primul an de facultate. Personal, sper să se mai ivească ocazia unui spectacol local. Asta
ne-a motivat pe noi să repetăm, să apărem în public. Suntem prieteni, ținem legătura  și ne vedem mai tot timpul, dar proiectul pe partea de muzică este un motiv în plus. Pe de altă parte, mare parte dintre ei sunt pe traiectoria aceasta, de a deveni muzicieni profesioniști și își lansează piese proprii și așa mai departe.

Trupa a fost punctul de pornire pentru Bianca și punctul de final pentru noi cei care ne facem ingineri și medici și Dumnezeu știe ce mă voi face eu…

R: Ai mai multe opțiuni?

M.S.: Prefer să spun că am mai multe opțiuni… Ștacheta este foarte sus, dar îmi place asta. Nu regret alegerea.

R: Brexitul ți-a schimbat cumva planurile?

M.S.: În cazul meu, fiind ultima generație care a putut accesa taxele pe care studenții britanici le au, a fost factorul care a influențat cel mai mult decizia: acum ori niciodată. Fratele meu, care a fost și el acceptat în Londra, unde studiez eu, nu poate merge să studieze din cauza Brexitului. El merge la Politehnică la București.

R: Trupa a ținut prietenia.

M.S.: Sau prietenia a ținut trupa. S-a întâmplat să fim o generație care cei cu interese comune, în cazul acesta muzica, ne-am coagulat și am creat grupul acesta: Bianca Mihai, Joui, Tudor, din generația mea. L-am luat și pe fratele meu. Și grupul de prieteni. Mai ales când suntem în Buzău. Ultimul eveniment pe care l-am avut vara asta a fost în august, la final; înainte cu câteva săptămâni zilnic, la noi acasă, repetam câte patru ore pe zi.  Un mod inedit de a petrece vacanța…

Eu știu că nu sunt îndeajuns de bun la muzică ca să pot să fac ceva serios din treaba asta. Nu știu care sunt șansele să mai prindem o vară ca aceasta în care să fim cu toții acasă, în care ne-am permis sa repetăm.  Vara următoare… o să fiu cu treburi legate de universitate, de master…

R: Planurile tale sunt să te dezvolți în continuare acolo?

M.S.: Eu termin la anul, trei ani de licență. Nu ar avea sens să mă întorc ținând cont de efortul pe care l-am depus până acum din toate punctele de vedere, și financiar și intelectual. Ar trebui să-mi găsesc o oportunitate de angajare acolo sau un master. Pe termen mediu și lung mi-ar plăcea să am contextul de a mă întoarce acasă cu inima împăcată că am valorificat experiențele pe care le-am câștigat acolo.

 R: Mai aveți repetiții cu trupa la sala de muzică a Colegiului?

M.S.:  Sala de muzică a fost creată în ultimii ani de liceu ai noștri și, oarecum, la cererea noastră, a copiilor din formația mea și a  Dorei Gaitanovici. Am mers la domnul director, domnul Banu atunci și, fiindu-mi profesor, am zis: «Hai să facem sala de muzică de sus!»;  atunci era o simplă sală în care se depozitau manuale. Este o sală în care s-a investit ceva; e antifonată și s-a cumpărat un sistem de sunet. Am prins  un an întreg repetiții ca elev acolo și chiar și după, folosindu-ne  de faptul că fratele meu, cu doi ani mai mic, repeta tot acolo… Am petrecut zile întregi acolo de repetiții. Din punctul meu de vedere a fost o ruptură între generații din cauza Covidului. Acum parcă nu se știe că există o sală de repetiții acolo. Nu a mai fost utilizată. Ne dorim să o reactivăm.

R: Care ar fi cele mai frumoase momente din liceu de care vă amintiți?

M.S.: Eu am fost implicat în multe momente care mi-au marcat liceul. Am fost la Parlamentul European al Tinerilor, la Interact. Mulți dintre copiii care sunt în Clubul 3.14 și care au deschiderea necesară, ar trebui să înțeleagă cât de benefică este o experiență de genul acesta; am avut proiecte și în afara școlii;  dar, strict în cadrul școlii, am participat la  proiectele de muzică și teatru. Îmi pare rău că nu am făcut parte și din echipa de debate pe care doamna Ionescu o coordona. Dacă aș da timpul înapoi, aș face lucrurile mult mai bine.

R: Ce înseamnă pentru alegerea și obținerea unui job participarea la proiectele din școală?

M.S.: Nu știu pe plan local alte contexte în care să existe genul acesta  de experiențe. Poți să înveți skill-uri foarte exacte, pe care să le folosești mai departe.  Colegilor mai mici vreau să le spun să fie atenți când se întâmplă genul acesta de lucruri (cum este proiectul Media HDU, n.r.). Experiențele care îi așteaptă aici, în cel mai rău caz îi ajută să deprindă skill-uri și atât, în cel mai bun caz deprind skill-uri și au și amintiri care or să devină cele mai bune din liceu. Partea cea mai frumoasă este cea de socializare… Oamenii pe care îi întâlnesc și contactele pe care le creează sunt importante. Ideea este că  aici poți să apelezi la oameni care au aceeași experiență ca tine ca să faci să duci proiectul mai departe. Asta mi s-a întâmplat mie oarecum în cadrul trupei de teatru sau când am încercat să lucrăm la ediția a treia revistei Clubului 3,14.

R: Dintre preocupările pe care le aveai  aici, de la Hasdeu, s-a mai păstrat vreuna în facultate?

M.S.: Dacă vă referiți la aptitudini pe care le-am deprins lucrând cu echipele de oameni în cadrul școlii, da. De la aplicarea pe care o am în ultima vreme, din ce în ce mai mult pe grafic design și design în general, până la skill-urile interpersonale pe care le deprinzi făcând parte dintr-o echipă de oameni. E o experiență de învățare de care nu ai avea parte dacă doar mergi la școală, stai în bancă șapte ore și te duci acasă.