FOTO | Focul Viu de la Terca, o adevărată provocare pentru turiști

Ne bucurăm de un județ cu multe forme de relief și cu fenomene naturale unice în Europa, dar, cu toate acestea, există câteva lucruri care ne împiedică să le exploatăm din punct de vedere turistic. De cele mai multe ori, drumurile până la obiective sunt un calvar, multe dintre ele fiind pline de gropi, în timp ce altele nici măcar nu au fost asfaltate vreodată. La aceasta, se mai adaugă și lipsa indicatoarelor sau a amenajărilor, motiv pentru care turiștii ezită în a se aventura pe cărări necunoscute.

Așa este și în cazul Focului Viu de la Terca, parte din proaspăt statuatul geoparc UNESCO Ținutul Buzăului. Gazele naturale sunt în spatele fenomenului de la Terca; acestea ies la suprafața scoarței terestre și sunt aprinse fie de razele soarelui, fie de către oameni.  Suprafața pe care are loc fenomenul nu este foarte mare, 25 metri pătrați, și se află pe versantul vestic al culmii Breazău, în satul Terca, la o altitudine de aproximativ 1.030 metri. Turiștii care vor să viziteze locul trebuie să se înarmeze cu foarte multă răbdare. Aceasta pentru că drumul până acolo este o adevărată provocare, desfășurându-se, în mare parte, pe deja celebrul DJ 203K, aflat într-o perpetuă reabilitare și, mai nou, de cârpeală, pe câteva tronsoane. De la Lopătari însă, drumul se termină, la fel și asfaltul, iar ruta continuă șapte kilometri pe un drum „de țară”, acoperit cu pietriș și hârtoape din plin.

Drum dificil, indicatoare puține, dar peisaje spectaculoase

Am vrut să vizitez Focul Viu, despre care am citit destul de multe lucruri, așa că am decis să urmez traseul indicat prin GPS. Drumul neasfaltat duce în inima Munților Buzăului, iar peisajele sunt cu adevărat spectaculoase pe măsură ce avansezi. În zare, satele par că sfidează gravitația, așezate pe dealuri abrupte, care te fac să te gândești cum de nu se prăvălesc la vale.

Cu toate acestea, pe lângă drumul dificil, a trebuit să caut cu privirea și indicatoarele către locație. Le-am zărit, așezate discret pe vreun stâlp sau pe vreo casă, mici și scrise cu alb pe un fundal roșu. Sunt ușor de omis, iar GPS-ul a fost de mare folos în acest caz, mai ales acolo unde drumul se bifurcă. Nu de puține ori m-am întrebat, totuși, dacă mă aflu pe drumul cel bun, căci nimic nu indica faptul că mă apropii de un obiectiv turistic.

Ușurel, cu mașina în viteza a doua, am ajuns… aproape de destinație. Aceasta pentru că, până la locație, a trebuit să urc dealurile câteva sute de metri. Nu există altă cale, se pare, iar traseul la pas începe cu traversarea unui pod peste râul Slănic, o experiență nu tocmai plăcută pentru cei cu rău de înălțime, cum este cazul meu.

Unde se încheie drumul, începe urcușul

O cărare bătătorită indică ruta, niciun alt semn nu clarifică dacă te afli unde trebuie. O doamnă în vârstă, care tocmai ce coborâse de la Focul Viu, mi-a recomandat să iau un băț cu mine ca să mă sprijin de el, pentru că mă va ajuta la urcuș. La fel mi-au zis și cele două grupuri de turiști pe care le-am întâlnit pe traseu, care mi-au menționat, însă, că merită să văd cu ochii mei priveliștea, doar că va fi dificil.

Am continuat urcușul, care este, într-adevăr, o provocare, dar nu este imposibil. Turiști de toate vârstele au trecut pe lângă mine, unii având în jur de 60 de ani, iar alții câteva luni, cei mici fiind duși în brațe de către părinți. Am întâlnit chiar și o familie de estonieni, care nu se mai sătura din a poza dealurile subcarpatice din jur.

După 20 de minute de urcuș pe cărarea îngustă am ajuns, în sfârșit, la destinație. Deși nu se desfășoară pe o suprafață foarte mare, Focul Viu este, totuși, un fenomen spectaculos, atât vizual, cât și olfactiv. Flăcările care ies din pământ generează căldură, iar gazele emanate au mirosul lor specific. Țărâna care arde, coroborată cu peisajul fenomenal, fac ca locul să pară rupt din altă lume. Câțiva turiști erau așezați pe pajiștea din apropierea Focului Viu și își pironeau ochii în zare. Dincolo de fenomenul natural, peisajul răpitor te face să uiți de drumul accidentat și de nebunia lumii în care trăim.

Ce spun turiștii despre Focul Viu

În mare parte, turiștii apreciază pozitiv fenomenul natural, însă drumul până acolo a primit cele mai multe recenzii negative, cum era de așteptat. Unul dintre ei a acordat „cinci stele” Focului Viu, dar a criticat destul de aspru autoritățile pentru lipsa de implicare în infrastructură. „Drumul este greu și anevoios. În primă fază, trebuie să mergi cu mașina pe drumuri urâte și stricate… Apoi o parte de drum este de țară și strici mașina. (Google, n.r.) Maps îți dă drum până sus… Dar nu există așa ceva. Lași mașina jos la drum și urci aproximativ un kilometru pe o pantă destul de abruptă, pe munte. Nu este nimic amenajat. Trebuie să vii pregătit de traseu și cu nervi. Am dat cinci stele pentru că este ceva unic, natura este frumoasă, și nu merită să scad din stele pentru cei ce ar trebui să se ocupe de amenajarea zonei pentru un mic turism”, a scris Alin Obrocaru, pe o platformă de evaluare a obiectivelor turistice.

Drumul dificil, precum și lipsa amenajărilor, reprezintă principalele obiecții ale turiștilor, care au mai spus că, deși au fost plăcut impresionați de peisaje, nu vor reveni la o a doua vizită în zonă, din cauza drumului imposibil.

„Focul Viu de la Terca este pur și simplu un test al răbdării și de efort. Peisaj minunat, focul este ceva deosebit, dar drumul până acolo și marcajul mă fac să consider acest obiectiv împlinit și fără revenire. Bine că nu am pățit ceva pe drum, deci cine merge,
nervi tari, mașină cu gardă înaltă și sofer bun de off-road, succes! Locația de patru stele, dar accesul nu-l pot clasifica. Sunt locuri de parcare în drept cu puntea de trecere peste râu, dar nu uitați să luați o sticluță de 0,5 cu apă; poteca nu e marcată și e destul de abruptă, ca indiciu a fost folosită de ATV. Nu sunt locuri de cazare în zonă, nici magazine”, a scris un alt turist, George Farcaș, pe aceeași platformă de evaluare.

Şi străinii care au vizitat Focul Viu au avut aceeași părere, unul dintre ei recomandându-le șoferilor să vină cu mașini adecvate, în niciun caz cu vreun bolid de lux, cu garda joasă, care nu va „încasa” prea bine gropile sau pietrișul. „Accesul către Terca se face pe un drum neasfaltat, așa că aveți mare grijă să veniți cu o mașină înaltă, nu cu o mașină sport, cum ar fi Ferrari sau Porsche. Traseul este mai dificil iarna sau în zilele ploioase, atunci când se formează noroi destul de mult, pe suprafețe mari. Drumul către Focul Viu nu este marcat, dar după ce traversezi podul peste râu, faci stânga și urci circa 10-15 minute pe potecă. Merită văzut, dar nu vei petrece prea mult timp acolo”, a scris Vaclav K., un turist din Cehia, pe platforma tripadvisor.com.

Rigorile UNESCO, imboldul pentru schimbări

Noul statut al Ținutului Buzăului, de geoparc UNESCO, cere investiții majore în infrastructură, iar astfel de situații nu sunt tolerate de către evaluatorii organizației, care vor veni peste patru ani să vadă dacă ne-am meritat titlul și dacă îl păstrăm. Buzăul are mult de muncă la drumuri, iar Consiliul Județean s-a angajat să respecte rigorile noului statut, promițând investiții substanțiale, care nu doar vor valorifica obiectivele turistice, ci vor și îmbunătăți traiul oamenilor din zonă, izolați de lume la fiecare ploaie puternică sau ninsoare mai abundentă.

Focul Viu merită văzut, nu doar prin prisma faptului că este o curiozitate a naturii, ci și pentru că peisajele sunt uluitoare. Pentru cei care vor să se deconecteze de la lumea în care trăim, locația este ideală. E drept, ajută și faptul că telefoanele nu au semnal, așa că nici dacă vreți, nu vă puteți conecta la rețelele de socializare. Acolo, sus, nu veți găsi decât liniște, întreruptă uneori de cântecul păsărilor sau de mugetul vreunui animal în depărtare. Acordați-vă un răgaz și odihniți-vă mințile departe de o lume dezlănțuită.