Galeriile de Artă „Ion Andreescu”, ale filialei buzoiene a Uniunii Artiștilor Plastici, găzduiesc timp de o lună prestigioasa expoziție „Fenomenul Hărman – artă contemporană – colecția Vrâncean”. Evenimentul expozițional, de o înaltă ținută artistică, organizat de Valeriu Șușnea, președintele UAP Buzău, în calitate de gazdă, și de un distins colecționar, avocatul Nicolae-Ioan Vrâncean, în parteneriat cu revista de arte vizuale și cultură – VECTOR și Asociația AVV, reunește pe simeze peste 80 de lucrări de pictură abstractă contemporană ce poartă semnătura a 55 de autori.
„Se regăsesc aici nume – nu neapărat în ordinea importanței lor – precum Marin Gherasim, Constantin Papadopol, Vasile Tolan, Ștefan Pelmuș, Remus Irimescu, Diana Tăicuțu, Francisc Chiuariu, Viorel Cosor, din Germania, un artist plastic complex care a lucrat la Vatican”, a exemplificat, într-o scurtă prezentare a expoziției de la Buzău, Nicolae-Ioan Vrâncean. Colecția de artă deținută de acesta cuprinde, însă, mult mai multe lucrări, peste 1.500, între care se numără picturi având ca autori pe Marin Gherasim, Corneliu Vasilescu, Leon Vreme, Florin Ciubotaru, Miron Duca, Suzana Fîntînariu, Angela Tomaselli, Gheorghe Dican, Marcel Lupșe, Gheorghe Pogan, Liviu Șoptelea, Ana Ruxandra Ilfoveanu, Letiția Oprișan, Gheorghe Anghel, Carmen Poenaru, Marius Barb (Barbone), Eugen Raportoru, Aurel Bulacu, Horia Cristina. Este vorba aici nu numai despre o colecție realizată în timp de avocatul Nicolae-Ioan Vrâncean ci, așa cum spunea și Valeriu Șușnea la vernisajul expoziției, este vorba despre „un patrimoniu extraordinar, extrem de valoros, în contextul în care în fiecare an pierdem 50-60 de artiști și, odată cu ei, se pierde și opera lor”.
Din anul 2000, această colecție unicat a fost itinerată în marile orașe ale României, ea fiind deschisă publicului, în premieră, și la Buzău, marți, 2 august. „Expoziția de față vine după o serie de alte asemenea, cu lucrări făcând parte din «Fenomenul Herman», în localități precum Botoșani, Târgu Mureș Râmnicu Vâlcea, Cluj Napoca, Deva Timișoara, Alba Iulia”, a mai spus Valeriu Șușnea, care a amintit cu această ocazie și de faptul că în acest an „Hărmanul devine centrul artei plastice contemporane, pentru că va fi gazda Galei «Premiilor Uniunii Artiștilor Plastici din România»”.
Despre ce și cum se întâmplă în fiecare vară, între 15 și 24 iulie, la Hărman (Zona Metropolitană Brașov), și despre cum a luat naștere acest fenomen, inițiat și implementat, cu un sfert de secol în urmă, a povestit într-un scurt interviu pentru OPINIA, Nicolae-Ioan Vrâncean, avocatul colecționar care deține în prezent trei galerii de artă de la Brașov și două la Hărman, și care este pregătitor Galei Naționale a Premiilor Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România, din luna septembrie, la care vor participa și o serie de personalități din lumea artei, dar și Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.
Rep: Cum a început povestea Hărman?
Nicolae-Ioan Vrâncean: Povestea a început de la o colaborare cu regiunea Torino din Italia. În Italia au un principiu foarte adevărat, și anume dacă vrei să promovezi o localitate, atunci trebuie să faci ceva și în domeniul artei. Cu acea ocazie am organizat primul simpozion, o tabără de creație cu sculptură, pe care am amplasat-o în Vama Buzăului, în 2003; după acel simpozion am mai făcut două ediții, după care aproape că m-au invitat să plec, cu toate că lucrările le lăsam gratis, fără cheltuială, fără nimic, le rămâneau acolo. Mi-am făcut bagajul și m-am mutat la Hărman, unde este casa mea, o casă generoasă, cu posibilități de cazare și cu o suprafață de teren. An de an, am dezvoltat acest fenomen Hărman care a ajuns la nivelul acesta.
Rep: Este considerat un risc faptul că investiți în artă contemporană…
N.I.V.: Așa spun unii. Eu, fiind și avocat, m-am documentat foarte bine. Le spun și celor care nu au nicio lucrare de artă în casă, să facă o astfel de investiție, pentru că merită. Nu vă umpleți pereții cu lucrări banale. Dacă tot alocați un spațiu pe pereții din casa dumneavoastră, faceți-o cu lucrări de o anumită valoare. Eu nu am vândut nicio lucrare până acum, deși am peste 1.500. O să vină vremea când să o să și vând, dar nu este o investiție proastă.
Rep.: Aducând la un loc artiști din toată țara, le-ați oferit un cadru propice pentru a realiza un schimb de experiență profesional, dar și oportunitatea de a socializa, de a lega prietenii. Ce se petrece la Hărman este mai mult decât o tabără, un simpozion sau o expoziție.
N.I.V.: Da. Eu nu ascund că ofer și un premiu de participare. Este de o valoare total nesemnificativă față de valoarea lucrărilor care îmi rămân mie. Regula este că fiecare realizează câte două lucrări, iar eu le asigur casă, masă, transport și socializare. La capitolul acesta pe care tocmai l-ați deschis dumneavoastră stau foarte bine. Avem terase, avem foc de tabără, avem peisaje și acolo se discută anumite lucruri; oamenii își amintesc de când s-au întâlnit. Am avut acum niște greci, de exemplu, care s-au întâlnit cu unul de la Paris, unul din Germania, cu trei din Republica Moldova etc. Condițiile sunt excelente, fiecare stă singur în cameră. Comunică între ei, își comentează stilul de a lucra, povestesc și despre ce s-a întâmplat cu viața lor, cu apropiații lor… și pentru asta vin. E o comoară în sine și dialogul lor, poveștile pe care le spun. Cu permisiunea artiștilor am înregistrat întâlnirile. Este material suficient pentru un scriitor să le așeze în pagină și să facă lucruri extraordinare cu acestea; trebuie să recunoaștem că la o licoare omul își deschide limba și devine mai interesantă conversația. În simpozionul organizat de mine nu s-a întâmplat să am oameni care să strice atmosfera; am avut grijă și cei care s-au exmatriculat au fost exmatriculați și de mine; dar nu a fost cazul.
Rep.: Avem o reprezentantă de la Buzău la aceste simpozioane de la Hărman
N.I.V.: Da. Diana Tăicuțu are rădăcini în Râmnic și este membră a filialei de aici. Ea a venit pe o filieră a unui mare artist din București, Corneliu Vasilescu. Așa am aflat de dânsa și după ce am văzut ce face am zis «OK!»; și Diana este aproape în fiecare an la noi. Realizează niște lucrări absolut excepționale de care toată lumea se bucură. Următorul pe listă este Valeriu Șușnea. L-am văzut. Știu ce face, și, în plus, este un om deosebit, un manager, un bun organizator.
Rep.: Corneliu Vasilescu a fost încă de la prima ediție la Hărman
N.I.V.: Are o grămadă de calități. Prima ediție se cheamă «Erotic art». Două lucrări se află aici (n.r., la Buzău) din acea ediție. Cine a venit acolo s-a lipit de locul acela și dorește să revină în fiecare an. Dar nu se poate, pentru că asta ar însemna să fac un simpozion, o tabără închistată și nu e cazul. Oamenii simt nevoia să-i vadă și pe alții.
Rep: Hărman a devenit un fenomen pentru că i-ați dat din ce în ce mai mare amploare. Ați ajuns cu expoziția și peste granițe…
N.I.V.: Am fost și la Viena cu o expoziție în anii din urmă; am fost și la Timișoara, Târgu Mureș, Cluj Napoca etc.; toată lumea mă cunoaște; Facebook-ul și mass-media sunt căi de a o face populară. Sunt urmărit zilnic de peste 200 de oameni. Aceștia se diversifică. Sunt de peste graniță. Au auzit de mine. Unii au venit și mi-au donat lucrări. Au zis <Vrem să fim și noi în fenomenul acesta, Hărman>, și mi le-au donat. Alții au venit nesiliți de mine. Vroia anul acesta să vină cineva din Egipt, un pictor de mare renume, membru al unor organizații internaționale ale artiștilor și nu a primit viza Ambasadei Române. Sunt reguli, pentru că dacă este din afara UE, viza se dă mai greu.
Rep.: Sunteți o carte de vizită pentru artiștii din colecție, pentru că mergeți cu expozițiile în diferite galerii.
N.I.V.: Fac o carte de vizită pentru că ele pot fi văzute fie la Hărman, fie peste tot în țară. De aici urmează alte localități unde o să mă duc și le rulez. Și aici am primit mesaj, că <Eu de ce nu sunt în galeria de la Buzău?>; i-am spus: <Pentru că ești în galeria Amfitrion de la Hărman>. Toată lumea vrea să se afle în această companie selectă. Se supără, dar când vine următorul simpozion, îi chem și le trece. În niciun caz nu-i las pe dinafară, pentru că le cunosc valoarea. Puteam să vin la Buzău cu cinci lucrări Marin Gherasim, dar a fost suficientă una, pentru că am vrut să creez diversitate și oamenii să cunoască cât mai mulți artiști plastici.
Rep.: Spuneți-ne o poveste din taberele pe care le-ați organizat la Hărman
N.I.V.: Nu este o poveste. Este chiar un adevăr. Oamenii în simpozion se ajută unul pe altul. Corneliu Vasilescu, care este un gigant al artei plastice românești, venea alături de Diana Tăicuțu și îi spunea că trebuie mai la stânga, mai la dreapta, sau Maria Balea cu nu știu cine; <Nu mai ai culori, mai am eu alb…>. Sunt legături de suflet fantastice care s-au creat. Nu aș fi crezut că orgoliile nu sunt deasupra artei umane, dimpotrivă. <Eu sunt cu mașina, te duc eu a București…>. Relațiile interumane de acest fel, pe care nu le-aș fi crezut posibile, s-au înfiripat cu ocazia fiecărei tabere.
Rep.: Anul acesta sunteți organizator al Galei Premiilor Uniunii Artiștilor Plastici din România
N.I.V.: Urmează Gala Națională a Premiilor Uniunii Naționale, în perioada 2-4 septembrie. Asta presupune pentru mine 60-80 de oameni prezenți fizic acolo, pe care trebuie să-i găzduiesc, de care trebuie să mă ocup. Evenimentele vor fi la mine în mare parte, dar evenimentul central, decernarea, va fi în cetatea săsească de la Hărman, cu o istorie încărcată. Pentru asta am o echipă. Antrenez cu ocazia evenimentelor mai mari oameni în jurul meu și ei se îndrăgostesc și mă întreabă: <?Nu mă mai chemi anul viitor?, pentru că, uite, eu fac de mâncare, pot să te ajut cu deplasări ale artiștilor, cu foc de tabără>. Lumea vine pentru că eu îi tratez pe toți cu sinceritate și cu respect, indiferent ce pregătire sau ce zonă abordează ei în viața de zi cu zi.
Rep.: Se poate spune cumva că Hărman este o „uzină” a artei contemporane
N.I.V.: Este o „uzină” a artei, pentru că atunci când nu încap în perioada consacrată, 15-26 iulie, la simpozion, mai fac o intermediară pentru cei pe care nu i-am mulțumit atunci; pe aceștia îi chem în vacanța de primăvară, pentru că mulți sunt și cadre didactice. Poate mai fac una de toamnă; toate sunt însă pentru artiști cu licență. Dacă aș realiza și pentru alte categorii, aș risca să amestec merele cu perele. Am doi-trei consilieri care sunt artiști de marcă sau au fost redactori la reviste de artă. Neamestecarea acestor grupuri mi-a dat consistență. Așa am fost primit cu expoziția la Muzeul Brukenthal.
