Doi artiști plastici, Cristina și Claudiu-Victor, pe care îi apropie credința că munca și completul abandon în lumea imaginației este vitală, au vernisat pe Simezele buzoiene expoziția „Semper Fidelis”, evenimentul curatoriat de Valeriu Șușnea având loc în week-end. Este vorba despre Cristina Georgescu și Claudiu Victor Gheorghiu, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România, care expun la Buzău, la Galeriile de Artă „Ion Andreescu”, la sala de la etaj.
Expoziția personală itinerată (pictură și desen) a fost găzduită până de curând și la Galeria Romană. Este o expoziție valoroasă, care are în spate ani de muncă în care cei doi artiști plastici au evoluat foarte mult, mărturisește Cristina Georgescu, care a realizat expoziția cu Claudiu Victor Gheorghiu după ce, spunea aceasta, „ne-am perfecționat, am căzut de acord asupra unor idei de reprezentare, de concept și de tehnici”. Cristina Georgescu vine la Buzău cu o idee inovatoare cel puțin pentru România, și anume promovarea desenului arheologic ca operă de artă.
O călătorie prin arheologie începută de Henric Trenk, transformată de Cristina Georgescu în mod inedit în artă
„Am încercat să introduc, pe lângă preocupările din partea artistică, pe cele de arheologie, care fac parte dintr-un plan doctoral al meu, și anume promovarea desenului arheologic ca operă de artă și prezentarea lui într-o expoziție. Decamdată este doar un experiment la care oamenii sper să răspundă pozitiv”, spune Cristina Georgescu. Demersul său cultural, inedit în peisajul artistic românesc, continuă cumva primii pași pe acest teritoriu al arheologiei care aparțin artistului plastic Henric Trenk din vremea în care, remarcat de Alexandru Odobescu, a devenit ilustratorul oficial al publicaţiilor Comisiei Monumentelor Istorice şi a fost solicitat să ilustreze călătoriile arheologice. Președintele UAP Buzău, Valeriu Șușnea, a amintit, de altfel, în cadrul vernisajului, despre faptul că „Henric Trenk l-a însoțit pe Odobescu nu numai în demersul pe care l-a făcut pe Tezaurul de la Pietroasa; ne-au rămas de la el acuarele cu așezările rupestre de la Nucu-Fișici-Bozioru. El este unul dintre primii documentariști. Henric Trank, alături de Alexandru Odobescu, au pornit atunci într-un intinerariu spiritual”.
La rândul ei, Cristina Georgescu a întărit cele spuse de președintele UAP Buzău, afirmând că „prima încercare de a aduce un desen într-o expoziție a făcut-o desenatorul și ilustratorul Henric Trenk pentru Tezaurul de la Pietroasa. În expozițiile internaționale la care a participat el nu a fost apreciat la justa lui valoare și aș vrea să prezint și eu, să vedem dacă putem revalorifica efortul lui Henric Trenk în desenul arheologic, dar și în artă în general”. Artistul plastic a amintit și despre partea de inedit pe care o oferă lucrările sale: „Situl arheologic este o parte care nu se vede în publicații. Suferă mai multe modificări pe parcursul cercetării arheologice, iar produsul este într-o carte și arată cu totul altfel decât lucrăm noi în laborator. Eu am scos din laborator aceste desene și fac un experiment, să vedem cum le acceptă publicul. Aș insista pe aspectul acesta pentru că este partea de inedit pe care o aduc eu”.
Cristina vine din zona restaurării operei de artă
Cristina Georgescu vine din zona restaurării operei de artă, o zonă îmbibată de canoane iconografice și de rigoare științifică în același timp.
Lucrul cu obiecte vechi, în care intimitatea cu operele vechi, de la picturi murale la artefactele ceramice, permite incredibile arce peste timp, așa cum reiese din lucrările prezentate. Canonul fiind intrinsec prezent în orice operă de artă, deschide, tocmai prin rigoare zone de libertate de expresie într-un joc infinit, bine-cunoscut în lumea artei, între constrângere și libertatea de expresie. Astfel, prin extragerea informației subtile din filoane preistorice sau clasice, din tehnici care diverse aspecte micro sau macroscopice, amprente animale, umane sau vegetale, au dus la o prezentare serială a unor teme diverse ca: Fossil, Păsările sufletului – Adăpare, Terra, seria gumelnițeană a idolilor și a obiectelor simbol (Idol, Răscruce, Duhul casei). Întoarcerea spre pictura murală privită ca o arheologie fragmentară se deschide prin Pars pro toto.
„Omagiu lui Escher” este un omagiu al clasicului imaginativ care sparge realitatea imediată și deschide porți spre alte lumi; în acest caz, de la masa de studiu, spre lumea apelor, o trecere spre mediu fluid, matcă a tuturor regnurilor – complementare și versatile, mineral- vegetal – animal. Din seria „Terra”, fac parte două lucrări, „Terra Incognita” și „Terra Clamor”, proteste împotriva abuzurilor comise de oameni, care promovează credința în comuniunea om – natură. Omul este parte integrantă a Naturii și orice abuz se va răsfrânge, indubitabil, asupră-i. Simbolurile vechi sunt rădăcinile regeneratoare și aducătoare ale unui echilibru dorit. Clasicul cu elemente transcendente este prezent în „Refugiul Toamnei” și „Studiu pentru Eden” serii care sunt la început de drum.
Tot Cristinei îi aparține seria de desene, studii ale obiectelor arheologice, ceramică preistorică aparținând culturii de contact Stoicani – Aldeni, la scara 1:1. Acest tip de desen professional/ documentar este expus pentru prima oară după 156 de ani, într-o expoziție artistică, după ce Henri(c) Trenk a expus, sub comisariatul lui Alexandru Odobescu, în 1867, primele desene arheologice profesioniste după piesele Tezaurului de la Pietroasa, în secțiunea de artă de la Expoziția Universală de la Paris Seria Landscape (studii) este o serie de desene profesionale, prilejuită de documentarea în timpul unui „survey”, excursie științifică, într-o zonă anatoliană din masivul Beșparmak (Cinci degete) în căutarea urmelor preistorice din abri-urile formate de stâncile masive din preajma sătucului Sarıkaya.
Cristina Georgescu este artist vizual și restaurator, membru titular al Uniunea Artiștilor Plastici din România – filiala AFAPRR, membru al Consiliului Director al filialei AFAPRR: Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare a UAP din România în al doilea mandat consecutiv, restaurator la Institutul de arheologie „Vasile Pârvan”.
