Cea de-a patra ediție a Salonului buzoian de fotografie este o reușită din mai multe puncte de vedere. Despre aceste puncte tari, care fac cinste Buzăului, au vorbit membri juriului, dar și alți fotografi din Buzău și chiar din țară, care au venit la vernisaj pentru a-și ridica premiile.
Prezent în calitate de membru al comisiei de jurizare la această ediție a Salonului de fotografie organizat la Vila Albatros – alături de alți trei membri, respectiv George Gomoescu, președinte al Fotoclubului „Pietroasa”, pictorul Gheorghe Ciobanu și publicistul Ionel Stănuță -, l-a prezentat buzoienilor participanți la vernisaj și la festivitatea de premiere a concursului pe președintele juriului, Nicolae Cabel, spunând despre el, mai în glumă, mai în serios, că „a copilărit la o azvârlitură de băț de aici, și a alergat pe zidurile lui Marghiloman”, iar acesta i-a răspuns în aceeași notă: „Acum nu mai am zid”. Dacă zid nu mai este, cu siguranță buna dispoziție a fost, pentru că această ediție este una valoroasă, atât prin calitatea lucrărilor expuse și prin prezența unor importante personalități din țară ale acestei arte, dar și prin numărul mare al participanților.
„Cred că ediția aceasta a fost calitativ deasupra celei de anul trecut. Ne dorim însă ca la următoarea ediție să avem o participare și mai numeroasă și chiar participare internațională”, a spus Nicolae Cabel.
Despre calitatea lucrărilor și a participanților a vorbit și George Gomoescu, președintele Clubului buzoian de fotografie „Pietroasa”, care a spus: „Pe simeze sunt lucrări ale unor fotografi consacrați, precum Mircea Anghel, președintele Fotoclubului de la Craiova, Adela Rusu, vicepreședintele Clubului de fotografie de la Oradea, Marian Plaino, din București, cu două panouri de fotografie, precum și Laura Țăranu, Sebastian Bumbu și Eugen Eugraf, de la Slănic, fotografi pasionați cărora li s-au acordat premii și care au ridicat ștacheta acestui salon”. De asemenea, George Gomoescu a explicat că din cele 312 lucrări primite au fost selectate 82, care au fost expuse și vor rămâne pe simeze la Vila Albatros, pentru a putea fi văzute de buzoieni până pe 15 ianuarie. Salonul a fost organizat cu concursul Primăriei, al Consiliului Local și al gazdei, respectiv Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman”.
Organizatorii s-au gândit că acest concurs vine după o perioadă de pandemie și au anunțat o temă generoasă, pentru că este una generală și permite participanților să aleagă unele dintre cele mai reușite fotografii din arhiva lor. Și au avut dreptate să facă această alegere care s-a reflectat într-o bună calitate a lucrărilor din expoziție, care a fost remarcată și de fotograful buzoian Liviu Stoica, membru al Clubului de Fotografie „Pietroasa” din Buzău, premiat și el la ediția anterioară a Salonului. El a remarcat, de asemenea, expoziția de foarte bună calitate de anul acesta: „Văd alura artistică, sensibilitatea și compoziția care este unul dintre cele mai importante lucruri
într-o fotografie”.
În ceea ce privește alegerea unei teme generale, „Drumeție”, cum a fost cazul celei de anul acesta, Liviu Stoica a spus că „lasă libertatea fiecărui fotograf participant să stabilească el ce face obiectul expoziției care îl reprezintă pe el, pentru că fiecare se prezintă cu ce are el mai bun, cu ce crede el că va sensibiliza juriul”.
„Eu fotografiez orice”
Liviu Stoica nu a participat și anul acesta la concurs pentru că, spune el, a fost foarte ocupat cu alte proiecte, despre a vorbit, într-un interviu pentru OPINIA. El a adus mai aproape activitățile desfășurate la Școala din Parc a Centrului Cultural și Educațional„Alexandru Marghiloman” de sufletul comunității. A făcut acest lucru surprinzându-i în acțiune pe copii împreună cu o serie de invitați pe care instituția municipală de cultură i-a avut în acest proiect educațional dedicat tinerilor, adolescenților și celor mai mici. El i-a surprins pe toți la lucru și a reușit să o facă foarte bine, pentru că el însuși este un explorator, la propriu și la figurat. A făcut fotografie și la 6.000 de metri, când a urcat pe Himalaya. Bucuria pe care a trăit-o în acea natură sălbatică a împărtășit-o cu iubitorii de fotografie și de natură, pentru că acele peisaje unice în lume au fost surprinse de lentilele aparatului său.
Liviu Stoica ne-a spus despre fotografiile pe care le-a realizat anul trecut, despre premiul pe care l-a obținut, despre pasiunea sa pentru fotografie pe care o aduce la nivel de artă.
Reporter: De ce nu ai mai participat la concursul de fotografie din acest an, având în vedere că lucrarea ta a fost premiată anul trecut?
Liviu Stoica: Anul trecut am participat cu o fotografie care reprezenta un bătrân din Mânzălești. A luat „Marele premiu”. Anul trecut am prezentat în concurs cinci fotografii color și cinci alb-negru. Toate au fost foarte apreciate și au fost tipărite, pentru expoziția de anul trecut, opt din cele zece trimise juriului. Anul acesta nu am mai participat pentru că am fost foarte ocupat cu … fotografia. Din miile de fotografii nu am reușit să îmi fac timp să caut și să trimit la concurs.
Rep: Ce fotografii ai făcut în 2002?
L.S.: Anul acesta am fotografiat tot, începând de la peisaje, natură la activități în aer liber ale elevilor, cum este Școala din Parc. Eu nu sunt un fotograf nișat pe ceva. Eu fotografiez orice, iar asta îmi aduce bucurie multiplă față de un alt fotograf care are un domeniu restrâns. Din acest motiv eu iau cu mine tot timpul aparatele. Am un rucsac de vreo 14 kg.
Rep: Ești un fotograf explorator, sau ca un adevărat explorator?
L.S.: Oriunde ajung îmi pun aparatele pe mine, de obicei trei dintre ele, și în funcție de ceea ce descopăr în natură folosesc un anumit tip de aparat și realizez acea fotografie.
Rep: De când fotografiezi?
L.S.: De peste 20 de ani. Am călătorit foarte mult. Profesia mea a fost de militar și am fost în multe misiuni și am fotografiat și unele activități. Cea mai interesantă a fost cea din Nepal, Himalaya, când am ajuns până la 6.000 metri, într-o expediție. Acolo cel mai important lucru a fost rezistența organismului la aerul rarefia.. Am avut cu mine șerpași și porter.
Rep: Ce fotografiezi?
L.S.: Fotografia este peste tot în jurul nostru. Unde te uiți există ceva frumos de fotografiat. Trebuie să-ți deschizi inima. Fotografia de arhitectură, spre exemplu, mai nou, se face cu prezența oamenilor în jurul clădirilor și nu este 
conceptul vechi în care apărea clădirea și atât. Este clădirea plus omul.
Rep: În timpul pandemiei au fost fotografi care au surprins doar case, drumuri, fără niciun om în ele! Cum vi se pare acest concept?
L.S.: Este o fotografie înfricoșătoare, apocaliptică. Străzi, clădiri fără oameni este „Apocalipsă”.
