Cu soarele deocamdată doar în suflet, buzoienii care pun preț pe tradiție și cred în magia zilei de 1 Martie se pot bucura și în această primăvară de oferta bogată prin unicitatea, inventivitatea și diversitatea mărțișoarelor.
În anul pandemiei, creatorii de mărțișoare au decis să nu rateze momentul, și, cu o notă de umor specific românească, Coronavirus a devenit un prilej de a face haz de necaz și se regăsește pe lista noilor modele pentru această primăvară.
Pe lângă aceste noutăți, din dorința și datoria de a păstra și duce mai departe un dram din moștenirea artistică a strămoșilor, pornind de la un bulgăre de lut, o bucată de lemn, două fire de lână prelucrată manual și multă muncă, membrii Asociației Meșterilor Populari și Artiștilor din Buzău (AMPA) au confecționat și mărțișoare inspirate din tradiția și simbolurile poporului nostru. La Atelierul de Creație AMPA, situat pe Cuza Vodă, lângă Palat, creativitatea însoțită de o debordantă imaginație și simț ludic, se află acasă.
Autorii reușesc să schițeze noi forme de mitologie urbană ce folosesc ca sursă de inspirație lumea și mitologia țărănească ori imaginează noi forme ale creativității: de la obiectul manufacturat și reciclat, materiile naturale devenite clasice, la amprenta unui design contemporan, de la eroii desenelor animate și a benzilor desenate la personajele lumilor virtuale, imaginate pe o multitudine de materiale convenționale și nu numai: șnur alb și roșu de mătase, lânică, bumbac, podoabe, lut, metal, rășină sintetică, ceramică, sticlă, email, argint, lemn, piatră, flori, etamină, mărgele și tot atâtea tehnici și stiluri pentru întruparea mărțișoarelor, o adevărată poveste de neratat.
Povestea mărțișorului a supraviețuit de-a lungul timpului, în diferite forme, de la firul simplu răsucit în alb și roșu până la mărțișorul virtual.
Mărțișorul este un obicei de 1 martie pe care oamenii de la sate îl repetau în fiecare început de primăvară ca semn protector împotriva bolilor și a nenorocului și a fost consemnat de etnologii începutului de secol XX.
Obiceiul a fost preluat de lumea urbană și a devenit „modă”, după ce firul de bumbac a devenit fir de argint sau de aur, purtat drept colier și podoabă, ținut la piept, primit ca suvenir.
