FOTO/VIDEO | Cum a ajuns regizorul Daniel Bucur, stabilit în Canada, să regizeze „Chirița în provinție“ la Buzău

Premiera de debut a noii stagiuni, „Chirița în provinție”, cea de-a patra din acest an a Teatrului „George Ciprian”, este o comedie muzicală, care face parte din seria intitulată „Chirițele” a lui Vasile Alecsandri, o satiră la adresa parvenitismului și snobismului. Premiera, programată pentru data de 24 septembrie, ora 18.00, se joacă cu casa închisă, biletele pentru această primă reprezentație fiind deja epuizate. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că este o piesă cu actori foarte talentați, iubiți de publicul buzoian, în regia lui Daniel Bucur, un regizor care a reușit la Buzău până acum spectacole memorabile, care au făcut furori și în  turneele care au avut loc în afara granițelor țării.

El a abordat textul clasic, fără artificii, având în jurul său actorii: Cristi Martin (Coana Chirița), Iulian Ilinca (Guliță), Maria Grosu (Luluța), Vlad Gălățianu (Leonaș), Adrian Păduraru (Monsiu Șarl), Pavel Bârsan (Grigori Bârzoi), Diana Bagdasar (Safta), Radu Pavel (Ion). De asemenea, regizorul a mizat în această piesă și pe Răzvan Apetrei, care asigură acompaniamentul la pian. „Am folosit și eu în anumite piese elemente de tehnologie, proiecții. Aici însă, o să avem doar câteva sunete înregistrate pe bandă, pentru că mai greu le-am fi putut face pe scenă. În rest, toată coloana sonoră este live. Nu este nimic înregistrat dinainte. Pianul, vocile, și unele sunete sunt live. Mi se pare minunat. E o lume și asta în care trebuie să faci toate sunetele și să recompui totul”, explică regizorul. De asemenea, regizorul mai explică ce a însemnat pentru el să reconstituie în mod clasic textul. „Vasile Alecsandri merită păstrat, așa cum a scris aceste texte. Mai sunt anumite modernizări în piesă, pe ici-pe colo, dar, în esență, am încercat să păstrăm costume, decor, cât mai aproape și textul original, chiar și modalitatea de a juca specifică anilor 1856. O să asistați la o comedie cu cântece. Toată lumea cântă, dansează și trăiește într-un mod comic întreaga acțiune a acestui spectacol. Se întâmplă totul în două spații, unul exterior și unul interior, salonul Chiriței și curtea Chiriței. Acțiunea se petrece în provincie, undeva în locul unde ei aveau conacul”, a spus regizorul.

Rolul feminin, Chirița, jucat de actorul Cristi Martin

Pentru personajul central, Chirița, regizorul a mizat pe de o parte pe talentul actorului Cristi Martin, iar pe de altă parte a luat această decizie și pentru a păstra autenticitatea piesei scrisă de Vasile Alecsandri, care a creionat acest rol pentru un bărbat. Este un rol greu, pe care Cristi Martin l-a dorit și pe care îl explică astfel: „De ce vreau eu Chirița? Pentru un actor să joace travesti este o împlinire a tuturor visurilor sale. De ce Chirița? Chirița nu a fost scrisă pentru o femeie. Rolul «Chirița» a fost scris de Vasile Alecsandri pentru un bărbat, pentru Matei Millo, prietenul lui, deoarece considera că nicio femeie nu e destul de puternică și de bărbată – pentru femeile din acea perioadă -,  încât să joace acest rol. În zilele noastre nu mai este valabil, dar atunci așa era. Pentru mine este o provocare, o plăcere. Mă simt minunat. Eu toată viața mi-am propus să cânt, să dansez și să joc. De când joc la Teatrul «George Ciprian», cânt și dansez în toate spectacolele. În acest spectacol o să cânt live. Sper să nu rag ca un măgar, dar Chirița poate să ragă și ca un măgar. Este o provocare. Îi mulțumesc lui Daniel că a lucrat cu mine. Mulțumesc colegilor mei care mă susțin pe scenă. E un spectacol frumos, curat, fără artificii”.  Muzica folosită în spectacol este,  de asemenea, specifică vremii.

Se dansează „romana”, un dans românesc de la 1850

S-a mers până acolo încât au fost studiate și dansurile de atunci și au fost folosite costume de epocă concepute de actorul Cristi Martin. „Am găsit în niște arhive un dans numit «romana», care a fost dezvoltat în 1849, pentru că în România, la vremea respectivă era foarte popular «menuetul» (n.r.,  un vechi dans francez  din perioada barocă, originar din Poitou, cu mișcări moderate în trei timpi). Românii au zis să-și facă și ei un dans al lor foarte elegant și au combinat mai multe dansuri populare, pe care le-au transformat într-un dans de societate. În această «romană», pe care a reușit să o reconstituie din punct de vedere  muzical Răzvan, avem influențe din «Brașoveanca», «Hora», «Sârba» și alte dansuri populare românești aduse într-o stilizare europeană. Acest dans, după 20-30 de ani, către 1900, a devenit foarte popular inclusiv la curtea din Franța, pentru că era un dans foarte vesel și foarte elegant în același timp. Prin anii 2000-2010, a fost o asociație în Brașov  care a reușit să reconstituie dansul și să-l filmeze. Și așa am preluat pașii”, a povestit actrița Diana Bagdasar. Prin urmare este vorba și despre dans nu numai despre muzică, iar actorii s-au descurcat de minune.

Este o trupă foarte apreciată de regizor, în primul rând. „Am adunat o trupă cu care sper să mai continui și alte proiecte; e o trupă bună muzicală, dansează, sunt niște actori de comedie foarte buni. E păcat să-i pierdem să fie în alte proiecte, în alte teatre. Așa că vom încerca să-i ținem în zonă”, spune regizorul Daniel Bucur, care se pare că are planuri și de viitor în ceea ce privește colaborarea cu Teatrul „George Ciprian”, despre care spune că are abordare occidentală a lucrului cu actorii, ceea ce înseamnă un foarte mare beneficiu pentru calitatea spectacolelor. „E un sistem occidental de lucru cu actorii și de teatru în general, pentru că, după cum știm, peste tot în lume, în partea occidentală, actorii nu sunt angajații teatrului; aceștia, să zicem, sunt sateliți ai teatrelor și lucrează pe proiecte. Se joacă zece spectacole, proiectul s-a terminat și apoi merg la un alt proiect etc. În teatrul din Buzău «George Ciprian», asta este formula și mi se pare bună”, spune regizorul Daniel Bucur.

„Mă simt atât de bine la Buzău, încât parcă sunt de 1.000 de ani și în teatru și în oraș”

Colaborarea regizorului Daniel Bucur cu Teatrul „George Ciprian” a început din 2014, când acesta se afla în Canada. Primul spectacol pe care l-a montat pentru teatrul buzoian a fost „Angajare de clovn”; a fost un spectacol de mare succes, teatrul buzoian mergând cu el până în China. Firul poveștii colaborării regizorului cu teatrul din Buzău a pornit de la actrița Magda Catone, după cum își amintește acesta. „Am mai avut prima colaborare în 2014. Am montat aici, la Buzău, spectacolul «Angajare de clovn» și a fost o colaborare foarte bună. Repetițiile le-am făcut tot așa (n.r., ca în cazul spectacolului «Chirița în provinție»), în București, într-o sală închiriată de teatru și apoi am venit și s-a jucat la Sala Consiliului Județean. Cei de la Consiliul Județean, care sprijină teatrul, au dat sala de acolo; am repetat și acolo câteva zile și apoi am avut premiera și a fost foarte bine primit spectacolul. Era cu Magda Catone, cu Paul Chiribuță, cu Ionel Mihăilescu, un spectacol cu care am fost prin toată lumea, prin China, peste tot. Am ajuns la Buzău, după ce Magda Catone mi-a spus: «De ce nu propui acest spectacol doamnei director Gina Chivulescu?». Noi vroiam să-l facem. Și doamna director a spus «Da», pentru că i-a plăcut proiectul și, așa am început să lucrăm”.

Regizorul a revenit la Buzău după pandemie cu alte proiecte: „După pandemie m-am întors cu acestă idee de a monta din nou la Buzău. I-am trimis un proiect doamnei Gina Chivulescu. Este vorba despre piesa «O viață, o șosetă, un vis și o mașină de scris», un text pe care l-am scris împreună cu Bebe Cotimanis ani de zile, prin corepondență și când am mai venit în România; l-am montat imediat după ce m-am întors. De atunci au continuat proiectele în România. Am mai montat la Pitești, la Deva. Și am rămas aici. Aici la Buzău am montat «William Shakespeare, varianta prea scurtată» și acum «Chirița în provinție». Dar mă simt atât de bine aici, încât parcă sunt de 1.000 de ani și în teatru și în oraș. E foarte frumos”, mărturisește regizorul. „O viață, o șosetă, un vis și o mașină de scris” care a circulat în toată diaspora românească și a fost jucat în lume cu succes și cu săli pline. Reamintim succesul extraordinar de care s-a bucurat în Spania.

Daniel Bucur a fost mai întâi actor. Povestește că a jucat la „Bulandra” câțiva ani și în studenție și un pic după. Așadar a pornit în viață ca actor. Apoi a plecat la Craiova într-un mare proiect, „Danaidele” și cu proiectul acesta a mers prin toată Europa. Apoi, ne spune că a trecut în zona de organizare, de evenimente mari, gen festivaluri de artă, cum este Festivalul de la Sighișoara pe care l-a făcut câțiva ani. Apoi a venit pasiunea pentru regie. „Am început să regizez de prin 2001-2002 spectacole, pe care le-am făcut mai întâi în spații neconvenționale și am intrat în teatru. Nu mă mai întorc să joc, nu mai am dorință în sensul acesta, dar îmi place atât de mult ceea ce fac, încât sunt complet mulțumit de parcurs. E un parcurs personal. Am făcut în Canada a doua facultate pentru dezvoltarea personală, o facultate de film și teatru, axată mai mult pe film. Am terminat «Bachelor of Arts», dar făceam și teatru și film, mai multe, producție de film, producție de teatru. Am făcut și mai fac film, 6-7 scurtmetraje în Canada și în România”, spune regizorul.