FOTO | Buzoianul Adrian George Peticilă, Marele Premiu pentru mentorat la Festivalul Național „Ion Ghelu Destelnica”

Buzoianul Adrian George Peticilă, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Horticultură a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București,  membru în Consiliul de Administrație al Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale de la Buzău, a câștigat Marele Premiu al Festivalului Național de Mentorat „Ion Ghelu Destelnica”.  Premiul obținut de profesorul universitar buzoian este cu atât mai valoros cu cât concurența a fost mare, festivalul având printre laureați pe băcăuanii Constantin Amâiei – arhitectul care a proiectat Catedrala Mântuirii Neamului -, și Ioan Măric (pictor). Președintele juriului, prof. univ. dr. Ioan Dănilă, este cel care i-a înmânat Marele Premiu lui George Adrian Peticilă, pentru preocuparea sa constantă pentru protejarea soiurilor românești, a întregului întreg patrimoniul genetic al României, dar mai ales pentru activitatea sa cu studenții.

„Se spune că mentorul, sau conducătorul spiritual, e acea persoană cu experiență care sprijină pe altul, de regulă mai tânăr, să dobândească și acesta pricepere și experiență, în cadrul unei relații, formale ori informale, de mentorat. În România ultimilor ani, poate și din cauza volatilității reperelor profesionale și morale, nevoia de mentorat a devenit evidentă și general acceptată. În diverse domenii, de la arte până la educație sau medicină, s-a vorbit și se vorbește despre importanța mentorului și a relației de mentorat și, de asemenea, s-au identificat sporadic exemple de mentori. Dar, până în acest an, nu a existat la nivel național un cadru de evidențiere și de recunoaștere unitară a mentoratului și a mentorilor. Astfel, Ion Ghelu Destelnica, personalitate amplă și complexă, actor, dramaturg, poet și profesor de teatru, a cărui operă de mentorat desfășurată în cadrul Școlii Populare de Arte Bacău este cunoscută la nivel național, a putut deveni «icon»-ul Festivalului Național de Mentorat de la Slobozia, festival pe care Centrul Cultural «Ionel Perlea» din Slobozia l-a desfășurat cu sprijinul Consiliului Județean Ialomița și în parteneriat cu Fundația Interetnică pentru Cultură și Artă «Ion Ghelu Destelnica»”, transmit organizatorii festivalului.

În ceea ce privește reușita profesorului universitar George Adrian Peticilă, Radu Ghelu, fiul patronului spiritual al festivalului, Ion Ghelu Destelnica, președinte al Fundația Interetnice pentru Cultură și Artă „Ion Ghelu Destelnica” din Bacău, a declarat: „Ne-a onorat faptul că un buzoian, într-un județ agricol, așa cum este Ialomița, a fost cel care a câștigat Marele premiu, mai ales că se ocupă de această minunată invenție, numită natura. Prin horticultură și prin multele dintre proiectele pe care le-a realizat, Adrian Peticilă a fost <portaltoiul> dintre cultură și zona de profesorat, respectiv mentoratul. Din acest <portaltoi> s-au născut și idei și discipoli, lucruri care leagă tot ceea ce ține de ecologie, cu zona de ecologie morală, ecologie culturală. Mentoratul în sine creează o posibilitate de a recompensa nu doar moral ci și firesc, pecuniar chiar, oameni care au creat discipoli, profesori care au creat oameni profesioniști, care au creat oameni în câteva domenii importante. E un semn pe care îl poți lăsa în timp. Noi ne adresăm celor care au o maturitate, au claritate a trecerii lor prin viață”.

La rândul său, George Adrian Peticilă  spune că este vorba despre o recunoaștere a întregii sale activități. „E vorba de întreaga activitate didactică și  cea de mentorat. Mentoratul înseamnă un pic mai mult decât a preda o materie, înseamnă a avea o oarecare influență pe anumite paliere spirituale, de educație, mai mult decât partea tehnică pe care o predau la facultate. Comisia a considerat, alături de alți nominalizați la această frumoasă distincție, să îmi acorde mie Marele Premiu «Ioan Ghelu Detstelnica», prima ediție, 2022. În acordarea premiului am înțeles că a contat meseria mea de horticultor, influența pe care am avut-o și o am cu studenții de la Facultatea de Horticultură pe zona aceasta, zonă care este un profil al economiei destul de dezvoltat în județul Ialomița”, a declarat profesorul universitar buzoian.

Cu doar două luni înainte de a primi acest premiu, în septembrie, luna în care s-a născut, George Adrian Peticilă a fost omagiat de Primăria Buzău în cadrul zilelor dedicate personalităților buzoiene de iei și de azi, un eveniment cultural pe care administrația buzoiană, la îndemnul primarului Constantin Toma, îl organizează de la începutul mandatului său. Cu acea ocazie, profesorul universitar a povestit în premieră, pentru OPINIA, cum îi îndeamnă pe studenții săi să se întoarcă în județ la finalizarea studiilor și cum îi susține  pe cei  care vor să se întoarcă la Buzău. „Sunt studenți în fiecare an care vin din zona județului Buzău. Mă mândresc cu ei. Mă mândresc că și eu sunt buzoian. Sunt studenți care au venit din pasiune la facultate și care au chiar și afaceri în județul Buzău; pe unii dintre ei, încet-încet, i-am recomandat în diferite zone, fie la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Legumicolă, fie la Istrița, la Pietroasele, lucrează absolvenți de-ai noștri și, acum, bineînțeles, în limita disponibilității și a experienței căpătate, să meargă și la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale”, spunea profesorul universitar. De altfel, îndemnul său către tinerii care termină Liceul Agricol – așa cum se numea în anul 1989 când Adrian George Peticilă l-a absolvit, și care a devenit între timp Colegiul Agricol -, este  să urmeze acest domeniu, care aduce și satisfacții.

Festivalul care a premiat activitatea profesorului universitar buzoian, unic prin concept, a urmărit identificarea și recunoașterea de exemple notabile de mentorat în societatea românească și promovarea acestora la nivel național, fiind organizat de Fundația Interetnică pentru Cultură și Artă „Ion Ghelu Destelnica” din Bacău în parteneriat cu Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia.

Colaborare mai veche cu Buzăul

În  2018,  Fundația  Interetnică pentru Cultură și Artă „Ion Ghelu Destelnica” din Bacău a realizat în tabăra Valea Budului (jud. Bacău) un spectacol de improvizație teatrală în aer liber cu elevi de la Cercul de Teatru de la Palatul Copiilor Buzău, spectacol ce s-a jucat în fața ministrului Tineretului de la acea vreme, Ioana Bran. „Cu acea ocazie, fundația a colaborat pentru prima dată cu autoritățile din județul Buzău și a fost plăcut surprinsă de profesionalismul echipei de dascăli de la Palatul Copiilor”, spun reprezentanții Asociației.

Acea primă experiență ar putea fi urmată de altele pentru că, ne spune Radu Ghelu, festivalul ar putea avea ediții itinerante, una dintre acestea putând avea loc la Buzău. „Cei care au organizat festivalul au propus ca la anul să se desfășoare în Bacău, și poate în anul următor să se desfășoare în Buzău. Pentru asta va trebui discutat cu autoritățile buzoiene, cu atât mai mult cu cât Buzăul, Ialomița și Bacăul sunt orașe înfrățite și asemănătoare din multe puncte de vedere”, spune prof. univ. dr. Adrian Peticilă. La rândul său, Radu Ghelu ne  spune cum ar putea continua la Buzău  povestea festivalului din Ialomița: „L-am rugat pe George Adrian Peticilă să preia el povestea în Buzău. Am fi onorați dacă am putea itinera acest festival, cum s-a și propus în diverse formule, respectiv Bacău-Buzău. Ne dorim să continuăm povestea, dar să fie o poveste care să intre în memoria Buzăului. Noi am avut laureați din toată țara și punctul fix a fost Ialomița ca și județ în care s-a născut cel care dă numele festivalului, deși el a trăit în Bacău; din această cauză cei din Bacău doresc să îl aducă în Bacău, iar de la Buzău, prin Adi, au zis ce frumos ar fi dacă s-ar putea organiza și acolo. E o idee minunată. Aveți niște autorități pe care eu le prețuiesc teribil. Consider că Buzăul este un oraș de frunte, oraș în plină dezvoltare, cu un primar pe care îl stimez; și mai este un lucru care mă leagă de domnia-sa, de primarul Toma. Vă povesteam despre teatru intinerant, «Trupa în căruță», pe care am înființat-o în urmă cu ceva timp; domnia-sa, când a pornit în afaceri, înainte de a fi om politic, a pornit cu acele căruțe pe care le construia. În ’97 ne-am construit o căruță și ne-am desprins o serie din actorii teatrului bugetar din Bacău și am făcut acest ONG, această fundație interetnică pentru cultură și artă «Ion Ghelu Destelnica»; este o fundație ce avea, printre alte lucruri, acest Teatru în căruță, unde am făcut stagiuni în zona rurală, pe vremea când nu mai făcea nimeni; unde am deschis biblioteci, unde am jucat în spații clasice; ne-am suit în căruță, așa cum se întâmpla în urmă cu două secole, când  artiști în căruță mergeau prin târguri ca să împărtășească arta lor, ca să aducă bucurie”, afirmă Radu Ghelu.

Cine este George Adrian Peticilă

Adrian George Peticilă s-a născut pe 1 septembrie 1970 la Buzău, unde a urmat cursurile Școlii Generale nr. 11, Liceele „Bogdan Petriceicu Hasdeu” (1986-1987) și „Dr. Constantin Angelescu” (1988-1989). A absolvit apoi Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Facultatea de Horticultură (1990-1995), și după absolvire, a făcut studii aprofundate de Master în Horticultură (ENESA Dijon, Franța). A urmat apoi  stagii de specializare în Marea Britanie (1999), Italia (2001 și 2011), China (2002, 2005 și 2014) și Franța (2005). În anul 2004 a devenit doctor în agronomie și a finalizat în 2013 studiile postdoctorale la Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu”.

Scurtă istorie de familie

Radu Ghelu a dorit să împărtășească pentru OPINIA o scurtă poveste de familie, pentru a-l face cunoscut la Buzău pe tatăl său, o personalitate a artelor de nivel național. „Noi suntem într-un proiect centenar Ion Ghelu Destelnica. Noi, ca familie, de la tata încoace, ne tragem seva din arte. Mama s-a ocupat cu teatru de animație, teatru de performanță în Bacău, teatrul de păpuși transformat în animație și care, în momentul de față, a devenit secție a Teatrului Bacovia. Fratele meu după tată se ocupă cu pictura, fiind catalogat unul dintre marii pictori ai Europei. Acum aniversăm 100 de ani de la nașterea lui Ion Ghelu Destelnica. El a fost tatăl meu, dar a fost o personalitate marcantă nu doar a Bacăului, ci și a țării, fiind nu doar profesor de teatru, dramaturg, scriitor, actor, regizor, un om care s-a certat cu sistemul, a fost scos de pe scenele țării, nevrând să se implice politic”, a precizat Radu Ghelu, la rândul său un om al artelor, continuator al tradiției acestei familii de români care a lăsat urme importante ale trecerii ei pe aceste meleaguri.

Radu Ghelu continuă povestea pornind de la bunicii săi, despre care își amintește: „Bunicii mei provin din localitatea Stelnica, de lângă Fetești, pe malul Borcei, pe malul uneia dintre brațele Dunării. O parte dintre ei  – bunicii dinspre tată -,  vin din zona Sibiului; au trecut munții, s-au stabilit prin oierit în zona de Bărăgan. La 1900 copiii au fost trimiși în Germania la studii de specialitate, de cale ferată și depouri, prin 1914-1916, de maiștri căi ferate. Erau tineri. Bunicul a avut un frate. Fratele a fost unul dintre cei mai longevivi din țara asta. La Fetești și-a trăit viața. Bunicul, adică tatăl tatălui meu, a murit înainte de a se naște tata. Tatăl meu a fost un copil orfan. Apoi a fost războiul, a fost erou de război. A fost unul dintre pionieri în drumul Bumbești-Livezeni, primul drum de fier de cale ferată”.

La rândul său, Radu Ghelu este un artist. Despre sine, el ne povestește cum a terminat studiile universitare teatrale: „Eu am terminat la Amza Pelea, în ’86. Am avut unul dintre primele teatre, ca să nu zic primul teatru profesionist din zona Moldovei, <Trupa pe butoaie> a Uniunii noastre teatrale. Șase-șapte ani au avut activitate, până în 1996, când s-a desființat și eu am înființat teatrul itinerant <Trupa în căruță>, care ieșea din spațiul clasic; teatral, coviltirul devenea cabină de schimb, roțile și frîiele celor care trăgeau la căruță deveneau cele patru puncte despărțitoare, despărțeau spațiul scenic, oiștea devenea element de decor, laturile căruței se desfăceau astfel încât să rămâi la 50 de centimetri de deasupra publicului, ca să poți fi văzut din ultimul rând”.

Cine a fost patronul spiritual al festivalului

Festivalul îl are ca patron spiritual pe Ion Ghelu Destelnica, actor, regizor, poet, dramaturg și pedagog, născut în județul Ialomița, comuna Stelnica, în urmă cu 100 de ani, dar care și-a desfășurat activitatea în Bacău, unde, la Școala Populară de Arte, a fost mentorul mai multor generații de elevi. Evenimentul a fost găzduit de Centrul Cultural „Ionel Perlea” din Slobozia, care a găzduit, în sala Amfiteatru, conferința de premiere a acestui Festivalul Național de Mentorat „Ion Ghelu Destelnica”.

Ion Ghelu Destelnica s-a născut în anul 1922, cu 100 de ani în urmă, în județul Ialomița, în comuna al cărei nume a ales să-l cinstească, însemnându-l pe operele sale – comuna Stelnica. În 1946 debutează cu poezie în revista „Iașul literar”, iar la 27 de ani (în 1949) devine membru al Uniunii Scriitorilor, urmând ca în 1950 să câștige premiul pentru proză cu nuvela „Ion Omu”. În același ani (1949) absolvă și Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă din Iași, urmând ca în 1951 să absolve și Facultatea de Scenaristică a Institutului de Artă Cinematografică din Bucureşti.

La 29 de ani, în 1951, Ion Ghelu Destelnica se mută în Bacău și se încadrează ca actor al Teatrului din Stat, urmând să dedice județului Bacău întreaga sa carieră. În 1959, Editura de Stat pentru Imprimate și Publicații îl debutează cu volumul de dramaturgie „Fata tatii cea frumoasă”, piese din acest volum fiind ulterior jucate de către diferite teatre din țară (Teatrul Național din Iași, Teatrul Giulești, actualmente Odeon, din București, teatrele județene din Brașov și Galați etc.). În 1961, Ion Ghelu Destelnica devine profesorul de teatru al Școlii Populare de Artă Bacău. Peste 100 dintre tinerii care i-au frecventat cursurile aveau să devină mai târziu actori sau regizori profesionişti.

Duce în continuare o activitate literară intensă, publică poezii, proză şi dramaturgie în diferite reviste și volume colective, iar piesele sale sunt jucate pe scenele țării,  traduse în maghiară și jucate în străinătate. În 1965, la Editura Casei Regionale a Creaţiei Populare din Bacău, Ion Ghelu Destelnica reunește în volumul de comedie „Dragostea nevestelor” noi piese, ce i se jucaseră deja, dar care nu fuseseră încă publicate.

În 1972, în urma faptului că piesa de teatru „Eroica 45” îi este considerată de către cenzura comunistă ca fiind „necorespunzătoare ideologic” și i se oprește montarea, iar piesa „Gorila cu mănuși” îi este retrasă de la premieră din același motiv, Ion Ghelu Destelnica nu mai trimite nimic spre publicare. Se dedică și mai mult misiunii sale didactice și mentorale în cadrul Școlii Populare de Artă și se retrage în scris, desăvârșindu-și în această perioadă ciclul de piese de teatru inspirat din folclorul românesc, intitulat „Păcăliada”. În 1982 se pensionează, dar își continuă colaborarea cu Școala de Populară de Artă, înființând la Onești prima școală de teatru din localitate, în cadrul căreia activând până după 1989. În 1993, la 71 de ani, se retrage de la catedră, iar în 1996 i se publică la Editura Cronica din Iași volumul de versuri „Simfonie pe nisip sau bocet pentru moartea planetei”.

Ca semn de recunoaștere, în 1997, Consiliul Local Bacău i-a conferit titlul de cetățean de onoare al municipiului. În același an este înființată Fundația Interetnică pentru Cultură și Artă „Ion Ghelu Destelnica”.

O parte dintre piesele scrise „pentru sertar” în perioada 1972-2001 îi sunt publicate în volumul „Simfonia de piatră” în anul 2001, an la sfârșitul căruia, pe 17 decembrie, trece în veșnicie. În 2006 Consiliul Local Bacău a acordat numele „Ion Ghelu Destelnica” străzii unde își avea și își are sediul Școala Populară de Artă Bacău. În 2008, primește post mortem titlul de cetățean de onoare al comunii natale, iar bibliotecii din comuna Stelnica i se acordă numele său.

Ciclul de piese „Păcăliada” îi este publicat postum de către Editura Grinta din Cluj-Napoca în 2014. Piesa „Gorila cu mănuși” de asemenea îi este publicată postum de către Editura Helis din Ialomița în 2018. În acest an, Școala de Populară de Artă a solicitat Consiliului Județean Bacău să primească numele maestrului Ion Ghelu Destelnica.