Actualitate

Fondatorul OPINIA, Corneliu Ștefan, ar fi împlinit astăzi 80 de ani

Dorin IVAN

MOTTO: „Datorită PRIETENIEI, cei absenți sunt de față, cei care trăiesc în lipsuri cunosc belșugul, și, ceea ce este mai greu de spus, MORȚII TRĂIESC“,  Cicero,  „De amicitia“.

Maestrul Corneliu Ștefan ar fi împlinit astăzi 80 de ani, o vârstă rotundă și binemeritată. N-a fost să fie așa, căci în timpul vieții a ars în el ca o candelă permanent aprinsă.

Pe omul Corneliu Ștefan, cel mai exact l-a creionat fiica sa, Ada Ștefan, o jurnalistă de talent, la acordarea post-mortem a titlului de Cetățean de onoare al Buzăului, în 2013, la zece ani de la dispariția sa neașteptată; vorbele ei umplu un gol în memoria publică și pun punct unor poziții și puncte de vedere diferite sau contradictorii: „În forul său interior era, însă, un timid. Și-a învins însă această slăbiciune prin cuvântul scris. Iar la acest capitol era un perfecționist. Manuscrisele sale sunt mărturii ale căutărilor continue ale celor mai subtile moduri de exprimare. Ștergea, completa, schimba, revenea iar și iar asupra frazei. Se lupta cu cuvintele până învingea“.

Corneliu Ștefan a fost o mare personalitate a Bu­zăului, pe care mulți jurnaliști de astăzi și-o amintesc cu plăcere și sunt mândri că au fost contemporani cu el. Personal, l-am cunoscut mai adânc și mai exact decât a făcut-o însuși Maestrul. Căci ne-am întâlnit, în cele aproape două decenii, în numeroase evenimente atipice, în situații-limită, în care Seniorul presei buzoiene a reacționat genial, dar firesc, reacții care, noi, cei aflați în preajma sa, le-am privit cu admirație și respect sau, după caz, le-am înmagazinat în propria noastră fibră.

Școala de presă de la OPINIA, o stare de spirit

Primul precept al gândirii maestrului Corneliu Ștefan a fost „doar cei inteligenți reușesc“, precept dublat de caracter – nu în sensul de sfânt trăitor într-o grotă -, căci inteligența fără caracter duce la trufie și, în final, la pierzanie.

Lui Corneliu Ștefan i-au plăcut jurnaliști isteți, non-conformiști, înzestrați cu acea calitate rară, SERENDIPITY. În fond, într-un fapt jurnalistic, o documentare corectă dublată de un text tipărit, se întâlnesc două persoane. Condiția ca jurnalistul să reușească în demersul său este ca el să fie ceva mai isteț decât interlocutorul său, fie el parlamentar, ministru, premier, șef de stat, lider de partid sau, poate, interlop versat. Restul înseamnă un condei ascuțit și un jurnal credibil. Și Corneliu Ștefan, cu mici excepții, a câștigat întotdeauna.

Școala de presă de la OPINIA, cu jurnaliști răspândiți în mai multe redacții din țară, trăiește prin aceste adevăruri simple. Nimic sofisticat sau de mare anvergură. Este ade­vărat că această minimă diferență se traduce printr-o cultură vastă, mai nou de ordin juridic, curaj, aplecare spre nuanțele cuvântului tipărit, într-un cuvânt talent.

Corneliu Ștefan a făcut din cotidianul OPINIA o adevărată instituție, de aceea a fost supranumit și Gazetarul-instituție.

*

Corneliu Ștefan, fondator și director al ziarului OPINIA, s-a născut la 21 octombrie 1941 și a murit la 9 februarie 2003 la Buzău. A absolvit Liceul „B.P. Hasdeu“ din Buzău, Facultatea de Limba și Literatura Română din cadrul Universității Cluj (1967) și Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Craiova (1978). După o perioadă de profesorat, a devenit redactor principal al cotidianului „Viața Buză­ului“ (1968-1987), apoi redactor-șef și director la cotidianul OPINIA (din februarie 1990).

S-a implicat și în politică: membru PNȚCD și președinte al organizației județene până în 1995, președinte al organizației ju-dețene a Convenției Democratice între 1991 și 1995. A fost consilier jude­țean din februarie 1992 până în ianuarie 1996 și consilier municipal, între februarie 1996 și mai 2000.

A debutat ca student în revista „Tribuna“, în 1967, unde, timp de doi ani, a susținut rubrica „Ex Libris“. A mai colaborat la „România literară“, la „Steaua“, „Amfiteatru“, „Ramuri“, „Cronica“, „Almanahul literar“. Ca redactor la Viața Buzăului, a inițiat rubrici culturale: „Să vină reporterul“, „Cadran cultural“, „Cadran istoric“. A elaborat documentare, în special dedicate județului Buzău: săpăturile arheologice de la Pietroasele, Gruiul Dării, Zănoaga-Năieni, Cîrlomănești și Vintilă Vodă, așezările rupestre de la Nucu-Bozioru; Tezaurul de la Pietroasa; edițiile Taberei de sculp­tură Măgura. A scris despre V. Cârlova, G. Ciprian, Caragiale, Constanța Marino-Moscu, Hortensia Papadat-Bengescu, V. Voiculescu, N.D. Cocea, Al. Odobescu, Gala Galaction p.a.

Dintre volumele sale de autor, proză și reportaj: „Expediție la apa vie“ (Editura Albatros, 1981), „La noapte, cotidianul“ (Editura Eminescu, 1985), volumul al doilea, Editura Alpha, 2000, „După anchetă“ (Editura Eminescu, 1986), „Adio cu nopțile de unul singur“ (Editura Eminescu, 1987), „Drumul prin pădure“ (Editura Eminescu, 1989), „O scrisoare pierdută și evenimentul zilei“ (Editura Porto-Franco, 1998), „Râul tăcut“ (Editura Eminescu, 1999). A condus revista lunară „Carnet literar“ (seria a III-a, din 1998). A fost membru al Uniunii Scriitorilor (din ianuarie 1990).

O biografie exemplară, care conturează o personalitate culturală de excepție. „Autor de cărți, inițiator de reviste culturale, director al unui ziar căruia i-a salvat, alături de colegi, independența, personalitate a unei comunități suficient de mici ca să-și păstreze intimitatea, Corneliu Ștefan a iubit și, în felul lui, a dat demnitate provinciei. Or, miza unei astfel de existențe nu este doar locală“, scria, într-unul din editorialele sale, la decesul marelui jurnalist, dizidentul buzoian Gabriel Andreescu.

Articole similare