Miercuri, 23 octombrie, Biblioteca Judeţeană „Vasile Voiculescu” a fost gazda unui eveniment care va fi consemnat cu siguranţă în istoria jurnalismului local, pentru că marchează un nou început pentru filiala buzoiană a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Este vorba despre „prima manifestare importantă pe care o desfăşoară filiala Buzău a UZPR, filială care s-a reînfiinţat de vreun an şi jumătate”, după cum a precizat preşedintele ei, Stan Brebenel.
Prin urmare, manifestarea a reunit foarte mulţi jurnalişti şi oameni de cultură buzoieni şi a fost construită în jurul personalităţii lui Pamfil Şeicaru, un nume mare al jurnalismului din România, un patriot şi un erou decorat pentru faptele sale de arme cu Ordinul de cavaler „Mihai Viteazu” de către regele Ferdinand. De altfel, filiala buzoiană va purta numele ilustrului ziarist, decizie apreciată şi de Ovidiu Zamfir, reprezentantul UZPR la această manifestare, care a făcut unele precizări cu privire la situaţia concretă de la Buzău legată de numărul şi reprezentarea jurnaliştilor în forul superior: „Ţinta statutului (n.r., UZPR) este să pună o barieră acolo unde sunt grupuri foarte mici, dar în cazul unei filiale deja înfiinţate cum este filiala Buzău, pe care o felicit că şi-a dat numele <Pamfil Şeicaru>, nici nu s-ar pune problema să nu aibă reprezentare prin alăturarea altor patru jurnalişti, care nu au reprezentare în ţară, pentru că sunt filiale în ţară cu mai puţini membri. Asta nu înseamnă că sunt mai puţin importante decât celelalte”.
De asemenea, reprezentantul UZPR a menţionat şi faptul că modificările adoptate la nivel central, în luna septembrie, care lărgesc aria de cuprindere a organizaţiei şi care ar putea determina creşterea numărului de membri: „Îi încurajez pe toţi din jurul dumneavoastră să vină să se înscrie în Uniune, chiar dacă nu sunt jurnalişti profesionişti. La ultima adunare generală, din 27 septembrie, a doua zi după ce am sărbătorit evenimentul 100 de ani (n.r., împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Uniunii Ziariştilor Profesionişti), s-a decis să se permită tuturor să se asocieze cu Uniunea, şi devin membri asociaţi, cu aceleaşi drepturi, primesc o legitimaţie, fac parte din filiala Buzău şi bineînţeles participă la evenimentele culturale care cred că vor fi din ce în ce mai multe. Văd că aveţi aici o casă primitoare. Biblioteca v-a primit cu drag şi de ce nu poate să rămâneţi alături de bibliotecă permanent”. Ovidiu Zamfir a adresat în deschiderea manifestării şi câteva cuvinte participanţilor din partea preşedintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan.
Biblioteca, o casă deschisă pentru jurnalişti
Biblioteca a fost într-adevăr o gazdă primitoare, fiind sprijinită în acest demers de Primăria Buzău, după cum a precizat directorul instituţiei, Sorin Burlacu: „Am fost sprijiniţi foarte serios de Primăria Buzău şi pentru organizarea <Zilelor bibliotecii> pe care le dedicăm lui Pamil Şeicaru şi UZPR, încercând să oferim o tematică mai diversă întâlnirii. Ca atare, întâlnirea de astăzi are o altă desfăşurare decât de obicei. Este vorba despre patru prezentări, fiecare încercând să fie de partea unui anumit tip de jurnalism”.
Manifestarea de la Biblioteca Judeţeană fiind un omagiu adus marelui ziarist buzoian Pamfil Şeicaru şi, în acelaşi timp, o celebrare a centenarului Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, discuţiile au pornit de la tema „Pamfil Şeicaru, 125 de ani de la naştere”, prezentată destul de amplu de jurnalistul Ionel Stănuţă. Discuţiile au fost continuate pe marginea temei : ,,Cronica: UZPR – după un secol”, prezentată de scriitorul Stan Brebenel. „La nici o lună şi jumătate de la făurirea României Mari, prin remarcabilul moment istoric de la Alba Iulia, de la 1 decembrie „1918, într-o atmosferă de entuziasm, a avut loc, la data de 11 ianuarie 1919, adunarea generală de constituire a Uniunii Ziariştilor. Acest eveniment, aşa cum a spus şi domnul Ovidiu Zamfir, a avut loc la iniţiativa unui grup de 50 foarte tineri ziarişti; cu mici excepţii aceştia erau de peste 30 de ani; o adunare care s-a ţinut într-un vechi imobil din Sărindari, pe acel loc funcţionând Berăria Berlin. Printre cei care au pus umărul la înfiinţarea uniunii amintim pe Victor Iamandi şi Eugen Filoti, viitori miniştri, Nicolae Pazaria, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Constantin Papacostea, printre care şi buzoienii Pamfil Şeicaru şi George Macovescu. Dezbaterile au fost aprinse şi cu toate acestea, cei prezenţi au ales în unanimitate preşedintele Uniunii, pe decanul de vârstă şi pe cel mai cunoscut dintre ei, Heinric St. Streitman, fiind propus de către Pamfil Şeicaru”, a evocat Stan Brebenel acele momente de început ale organizaţiei jurnaliştilor care sunt aproape de o vârstă cu ţara.
Filiala jurnaliştilor buzoieni are un plan de acţiune
În cuvântul său, reprezentantul structurii buzoiene a jurnaliştilor a prezentat şi schiţa unui plan de acţiune în perioada imediat următoare care ar urma să cuprindă: permanentizarea manifestărilor dedicate lui Pamfil şeicaru; organizarea şi desfăşurarea de evocări referitoare la alţi mari ziarişti buzoieni; încheierea unor acte adiţionale cu instituţiile administraţiei publice locale din judeţ pentru o mai bună colaborare; desfăşurarea de acţiuni concrete şi concentrate pentru consolidarea Filialei Buzău a UZPR prin atragerea de noi membri; întâlniri cu reprezentanţii altor filiale din judeţele limitrofe – Vrancea, Brăila, Prahova, Ialomiţa – pentru colaborări în dezvoltarea unor proiecte comune; continuarea eforturilor pentru obţinerea unui sediu permanent pentru Filiala „Pamfil Seicaru” Buzău.
Tot la această manifestare scriitorul şi jurnalistul Nistor Tănăsescu a prezentat un eseu intitulat ”Jurnalistul, paznic fără democraţie”, care aduce în discuţie problemele grave ale jurnalismului autohton, cu tot ce ţine de libertatea presei sau de calităţile unora care cred că fac jurnalism: „Există, mai întâi, lătrăii, pe cât de agresivi, pe atât de laşi, nutrind convingerea că superlativul „seriozităţii” în gazetărie este slujirea cu credinţă a stăpânului. Transferând, bineînţeles, cu un firesc cuceritor, zisa credinţa următorului stăpân care moşteneşte puşca.
Urmează ogarii, câini de vânătoare iuţi şi eficienţi, care ştiu să hăituiască pradă, primind în schimb răsplata; dacă aceasta nu corespunde, ogarul se duce la vânătorul care dă mai mult, indiferent ce pană poarta la pălărie.
Mai sunt buldogii, câini devotaţi, care nu înţeleg prea bine ce fac, dar dacă stăpânul le zice „şo pe el!” numai o injecţie specială le mai poate descleşta fălcile din pulpa respectivă. Despre maidanezi, pudeli şi pekinezi nu mai vorbesc – îi ştiţi.
Hienele sunt cei care şi-ar omorî mama pentru o ştire de scandal.
Există însă, din fericire, şi destui lupi alsacieni sau ciobăneşti mioritici fără zgardă care n-au alt stăpân decât propria lor menire, aceea de paznici ai stânei democratice”.
Mingea ridicată la fileu de jurnalistul Nistor Tănăsescu în eseul prezentat a fost preluată de colegul său de scris Petre Titi, care a evocat cu oarece nostalgie vremurile jurnalismului la Buzău după 89 cu atmosfera de colegialitate şi de respect faţă de cititor care domnea în rândul condeielor, dar şi cu speranţa unei relansări odată cu reactivarea acestei filiale locale: „Văd foarte mulţi jurnalişti pe metru pătrat. Aşa ceva n-am mai văzut de la şedinţele de redacţie din anii 90, când parcă eram ceva mai mulţi şi când lucram la anchete, reportaje, toate genurile jurnalistice, inclusiv pamfletele, preferatele lui Pamfil şeicaru, lucram în echipe, aveam încredere unul în altul. Cu colegul Nistor am făcut numeroase reportaje şi anchete; nu ne dădeam la picioare, ne respectam, respectam materialul în aşa fel încât ce ieşea din mâna noastră să fie de utilitate publică să nu fie de utilitatea lui nea Nae sau nea Gicu”.
Proiecte pentru viitorii gazetari
Jurnalismul nu moare, dar se schimbă, iar în această schimbare ştirea pierde din valoare pe zi ce trece, este semnalul de alarmă tras de jurnalistul Petre Titi făcând referire la faptul că unii jurnalişti încă trăiesc cu nevoia de a fi primii care dau ştirea, chiar dacă asta înseamnă superficialitate şi de multe ori fake news. Astfel, acesta a adus în discuţie fenomenul fake news pe reţele de socializare, capitol la care Sorin Burlacu, directorul Bibliotecii judeţene, a venit cu o veste foarte încurajatoare că lucrurile se vor putea îndrepta prin educarea generaţiei tinere:” Am primit autoritatea necesară să derulăm la anul un proiect cu şcolile; o să pot preda un curs despre ce înseamnă fake news, un curs realizat de o americancă de origine română, care l-a lansat la noi, la asociaţia naţională a bibliotecarilor, şi mi-a permis să pot să predau cu explicaţii din toate domeniile presei”.
Acum mai bine de 100 de ani, prin presa internaţională umbla zvonul că Mark Twain a murit. Pe 2 iunie 1897, Mark Twain a răspuns acestor zvonuri declarând pentru New York Journal: “ştirea despre moartea mea a fost o exagerare”. Aş dori să împrumut replica lui Twain ca să spun că jurnalismul local nu moare în ciuda tuturor celor care aduc în derizoriu această profesie. Convingerea are şi ea la bază o altă sămânţă de speranţă aruncată în solul fertile al dialogului de jurnalistul Titi Petre care a completat calendarul activităţilor organizaţiei buzoiene anunţate de Stan Brebenel cu încă una: „Filiala noastră mai are încă un proiect făcut care trebuie pus în aplicare. Este un proiect în care vor intra şi aceşti copii şi alţii şi se numeşte Centru de formare şi documentare <Pamfil şeicaru>. Urmează să intre <în pâine> la începutul anului viitor”. Prin urmare sunt speranţe că or să apară tineri dispuşi să lupte pentru democraţie. Pentru că, după cum spunea Nistor Tănăsescu în eseul său « democraţie există şi încă din belşug pe-aici, problema fiind însă după părerea mea cea a paznicilor ei adevăraţi, din ce în ce mai puţini! La noi, într-adevăr, „sunt codri verzi de brad şi câmpuri de mătasă“ – recte democraţie, jalea cea mare constând însă în aceea că nu mai dă nimeni doi bani pe ea. Despre râurile de lapte şi miere ale democraţiei accesibile tuturor discutam odată cu defunctul mare prieten şi scriitor Marin Ifrim, ne lamentam reciproc cu referiri inclusiv la povestea „Sarea în bucate“ şi la legendele populare dumnezeieşti pe această temă şi-am ajuns în final la concluzia că Raiul nu e de noi, că democraţia divină aşa previzualizată nu e provocatoare totuşi, ba chiar ne predispune la diabet…”
