Festivalul de Film de la Veneția, un vis împlinit pentru Vlad Ionuț Popescu
Actorul a acordat un interviu pentu „Dilema” în care și-a descris sentimentele care l-au încercat în experiența unică de la competiția internațională
„Cred că Vlad de acum zece ani ar fi tare mândru de mine”, a fost una dintre declarațiile actorului buzoian Vlad Ionuț Popescu într-un interviu publicat în „Dilema”, unde a vorbit în special despre momentul unic de la Veneția, trăit în luna septembrie. Pentru prima oară în viața sa el a admis că a simțit ce înseamnă o echipă unită. Vlad a mai spus că a petrecut timp de calitate cu fiecare om în parte. „Fie că a fost vorba de colegi actori, unii pe care îi admir și a căror muncă o urmăresc din umbră, sau de colegii din spatele camerei de filmat, momentul a fost unic”, a subliniat buzoianul.
Evident că momentul pe care nu îl va uita niciodată este cel în care s-a terminat filmul și sala a început să aplaude. „Toată ziua respectivă, cu prezentarea filmului a fost ceva de nedescris. Țin minte fiecare secundă în parte. Încă de când am plecat de la ICR (Institutul Cultural Român, n.r.) la ora 9.00 și până când am ajuns la cazare, pe la ora 15.00. Cred că voi păstra în memorie toate clipele petrecute acolo, timp de patru zile, alături de gașca asta extrem de neobișnuită cu care am împărțit totul”, a mai spus Vlad, citat din dilema.ro.
Tânărul actor de 26 de ani poate fi urmărit pe marile ecrane în două premiere de film: „Trei kilometri până la capătul lumii”, în regia lui Emanuel Pârvu, și „Anul Nou care n-a fost”, în regia lui Bogdan Mureșanu, ambele premiate în cadrul unor festivaluri importante de film, Cannes și Veneția.
În paralel, în teatru, în această stagiune, Vlad Ionuț Popescu are două premiere: la Teatrul Bulandra, „Romeo și Julieta”, în regia lui Eugen Gyemant, și un one man show, „Ochii mamei”, după o dramatizare proprie a romanului „Vara în care mama a avut ochii verzi”, de Tatiana Țîbuleac, la Centrul de Teatru Educațional Replika. Îl puteți (re)vedea și în spectacole de teatru consacrate și premiate precum „Cine l-a ucis pe tata?”, în regia lui Andrei Măjeri, la Teatrul Metropolis, „Pădurea Spînzuraților”, în regia lui Radu Afrim, la Teatrul Național București, dar și în spectacole ale noii generații de regizori precum „DN 83” (regia Luiza Mihăilescu) sau „Stop the Tempo!” (regia Mara Oprea).
