Elevii Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Buzău descoperă literatura și artele spectacolului într-un mod neconvențional, plin de dinamism și creativitate, datorită profesoarei lor de limba și literatura română Mihaela Nicolae. La orele sale, atmosfera este una efervescentă: muzica – uneori chiar ritmurile lui Robbie Williams –, pune în mișcare energia clasei, iar „minutul de lectură” și jurnalul orei sunt exerciții de reflecție și libertate interioară.
Din această abordare deschisă s-a născut, firesc, în 2023, un proiect care avea să transforme percepția elevilor asupra teatrului: atelierele de cronică de teatru. Participanții merg la festivalurile organizate de Teatrul „George Ciprian”, urmăresc spectacole, discută, analizează și, în final, își redactează propriile cronici. Textele lor ajung apoi pe Bookhub.ro cu girul profesoarei Nicolae, și pe paginile de internet ale teatrului, fapt care le oferă sentimentul că sunt parte din viața culturală a Buzăului.
Mihaela Nicolae îi însoțește, cu rigoare și delicatețe, în această aventură a spiritului. Ea însăși scrie cronici, fiind model pentru elevii săi, pe care îi provoacă și îi sprijină nu doar ca profesor, ci ca un om care crede în puterea transfiguratoare a artei. Și uneori, dintre toți cei care trec prin acest traseu, apar tineri ce par să dea viață unei promisiuni: aceea că gustul pentru cultură se poate transforma într-o vocație.
Unul dintre ei este Denisa Apostol. Pentru ea, teatrul este un loc al emoțiilor consumate în sală, dar și o scenă interioară pe care își așază propriile interpretări. Denisa se prezintă simplu și sincer: „Îmi plac spectacolele care ajung la Teatrul <George Ciprian> din Buzău și îmi place să scriu cronică de teatru. Simt că voluntariatul m-a ajutat să îmi dezvolt simțul critic și spiritul de observație, abilități de care am nevoie tot mai mult”. Ea vorbește cu recunoștință despre mentoratul profesoarei sale: „Am fost ghidată pe parcursul acestui drum de doamna Mihaela Nicolae care m-a îndemnat, de asemenea, să scriu poezii”.
Rezultatele ei confirmă această construcție interioară: a participat la concursuri județene precum „Athenaum” și „Uniți prin dulcea povară a adolescenței”, unde a obținut premiul I, iar o distopie scrisă de ea a fost publicată de Asociația Bloc Zero, după ce s-a numărat printre câștigătorii concursului „Viitorul în construcție”. Denisa mărturisește că extrem de importantă pentru formarea sa a fost ora de română care, spune ea, „mi-a deschis aceste orizonturi”. Palmaresul ei școlar este, de asemenea, impresionant: premiul III la Olimpiada de Limba și Literatura Română – etapa județeană; premiul III la Olimpiada de Chimie; premiul I la concursul național Zircon, secțiunea biologie–chimie; locul al doilea pe județ la concursul „Cristofor Simionescu”; premiul I la concursurile de matematică „Sclipirea minții” și „Strădanie și Iscusință în matematică”. În paralel, s-a implicat în revistele școlii și proiecte de voluntariat, amintind cu drag momentele în care „fie dădeam o mână de ajutor în ceea ce privește organizarea unor evenimente, fie eram centrul de atenție al cuiva – al copiilor, așa cum a fost cazul <Ludotecii din grădină>”.
Privirea ei asupra propriei formări este lucidă și caldă: „Îmi place să am acces la medii cât mai diverse și să trec prin experiențe noi. Privind în urmă, cred că am reușit să transform aceste două idei în realitate”.
Despre Denisa, profesoara ei vorbește cu o admirație discretă, care trădează afecțiune și recunoașterea unei valori. „Denisa are modestia omului valoros. Întâlnirile Denisei cu Ana Blandiana și cu Matei Vișniec sunt și pentru mine, ca profesor al ei, memorabile. Mi se pare extraordinar că a devenit, prin creativitate, tact și capacitatea de comunicare, un mentor pentru colegii mai mici. A fost alături de mine în pregătirea pentru olimpiadă a Oliviei Ene, intuind, cu finețe psihologică, etape de evoluție autentică. Îmi place când deschid ușa bibliotecii și o văd acolo pe Denisa, răsfoind o carte de poezie. O să-mi fie foarte dor de ea, căci se apropie plecarea la facultate”, spune despre eleva sa profesoara Mihaela Nicolae.
Astăzi, în paginile ziarului „OPINIA”, Denisa își prezintă cronica dedicată unui spectacol care a impresionat-o profund, dezvăluind o voce critică matură, atentă la detalii și sensibilă la mesajele artistice ale producției. Prin demersul ei, Denisa se alătură colegilor eminescieni și hasdeieni, care au ales să împărtășească public trăirile și interpretările lor, continuând spiritul de generozitate culturală inspirat de profesoara Mihaela Nicolae. Demersul lor este pentru comunitatea buzoiană o promisiune pentru viitorul cultural al orașului.
Vă invităm să pășiți în universul spectacolului „Oleanna” prin ochii Denisei Apostol, autoarea cronicii pe care o veți citi în continuare. Cu sensibilitate și atenție la detaliu, Denisa surprinde tensiunile, simbolurile și dinamica relațiilor din montarea Teatrului „Excelsior”, oferind cititorilor o perspectivă limpede și profundă asupra unei povești care provoacă, incomodează și pune întrebări esențiale despre educație și putere. Denisa își creionează cronica cu un ton surprinzător de matur, atent la detaliu, la sensul gesturilor scenice, la vibrația textului teatral. Cronica ei este un ghid valoros pentru cei care vor să înțeleagă mai bine spectacolul și impactul său.
„Oleanna”
Decorul descrie sala în care un profesor universitar își așteaptă studenții. În planul secund apare „Școala din Atena”, celebra frescă renascentistă. În partea din față a scenei, păstrând o anumită distanță față de restul decorului, se află două coloane tipice Antichității care exprimă simplitatea aparentă a procesului de învățare. În educație, doar două idei par să stea în picioare ca o sentință: Știi sau nu știi!
Spectacolul urmărește întrevederile dintre o studentă și profesorul său. Tânăra nu a promovat examenul și negociază mărirea notei. Întâlnirea celor doi marchează confruntarea a două tipuri de mentalitate: a profesorului și a studentului. Discutând, cei doi află că în învățare oamenii se confruntă cu aceleași dificultăți. Din această categorie fac parte etichetarea și neîncrederea în propria memorie. Oleanna se teme ca nu cumva profesorul să își formeze o părere negativă despre ea sau să uite ce i se spune. Din acest motiv, în timpul întâlnirii, încearcă să își ia notițe, dar profesorul detestă această obișnuință a fetei. El vrea să poarte o discuție deschisă, neconvențională, ca să spargă bariera prejudecăților. Subiectul discuției este mereu același: toți oamenii întâmpină probleme pe care încearcă să le depășească. Apoi, apar altele. În spatele celor doi, „Școala din Atena” amintește că toată lumea mai are câte ceva de învățat.
Greșelile devin obsesie. Hârtii mototolite sunt aruncate în aer. Profesorul încalcă limitele față de Oleanna, care îl reclamă. Astfel, riscă să piardă titularizarea și nu-și poate lua casă nouă. Raportul de putere se inversează. Autoritatea stă în mâinile fetei.
Prin interpretări sincere, de mare acuratețe tehnică, expresive, actorii le dau viață personajelor prinse într-un proces. Telefonul sună tot timpul, întrerupând discuțiile pe care profesorul le poartă cu studenta, care nu renunță la susținerea cauzei și, implicit, la acuzații. John se apără, încercând să o convingă pe Oleanna că greșește. Sigură pe situație, studenta nu se lasă influențată de profesor. Are claritate în argumente, este vehementă și furioasă, își păstrează fermitatea până când crede că l-a învins pe adversar.
Spectacolul scoate la lumină greutățile cu care profesorii și elevii se confruntă și surprinde procesul educației, complicat pentru oricine. Tinerei îi este greu să-i facă față, iar profesorul se află în aceeași situație.
