Încă din dimineața de după primul tur al alegerilor prezidențiale începusem să mă consolez cu ideea că, din nou, voi fi pus în situația de a alege răul cel mai mic și că noi, românii, trăim într-o spirală a finalelor prezidențiale între două rele. Dacă aș fi scris acest text pe 25 noiembrie, aș fi spus că nu a fost de ajuns că am trăit meciurile Iliescu-Vadim, Băsescu-Năstase, Băsescu-Geoană, Iohannis-Ponta și Iohannis-Dăncilă, acum trebuie să îl trăim pe cel dintre Lenuța de la capul satului și Călin file de poveste… de prost gust. La aceeași dată, dacă diagnosticul politic al candidatei progresiste mi-ar fi fost mai ușor de pus, în cazul „independentului” aș fi spus că este de competența unor specialiști învățați să trăiască printre pacienți în cămăși (nu verzi, cum ar dori Georgescu) de forță.
Numai că datele s-au schimbat radical. După ultimele dezvăluiri oficiale legate de fenomenul din ziua de 24 noiembrie, concluzia mea este cu totul alta. Aceea că este din ce în ce mai evident că ne aflăm în fața unei tentative de lovitură de stat în plină desfășurare, pe care serviciile secrete și președintele Iohannis au favorizat-o, fie prin incompetență, fie prin tăcerea generată de dorința de a bloca accesul la cea mai înaltă funcție din stat a candidatului social-democrat. Aștept și în acest caz o analiză la fel de serioasă și de onestă, urmată de demisii ori demiteri și tragerea la răspundere, inclusiv penală, a celor vinovați.
Cum spuneam, tentative de lovitură de stat am mai trăit vreo două. După adevărata lovitură de stat (tot) de sorginte moscovită din decembrie 1989, produsă la umbra revoltei populare, am mai avut de-a face cu una, respectiv cu tentativa lui Ion Iliescu de a păstra partidul unic, reformat, bineînțeles, sub pretext că revoluția ar fi fost doar anticeaușistă. Românii s-au arătat mai deștepți decât conspiratorii și au reușit să determine instalarea pluripartitismului. Am mai asistat la o tentativă de lovitură de stat și atunci când cuplul politic de tristă amintire Victor Ponta–Crin Antonescu a încercat să decapiteze instituții ale statului de maximă importanță. Și atunci românii au fost mai deștepți, invalidând referendumul care le-ar fi desăvârșit opera conspiratorilor.
Acum, lucrurile sunt mult mai grave. Infinit mai grave. Suntem pe punctul de a dărâma o construcție democratică – cu plusurile și minusurile ei – de 35 de ani. Nu mai suntem în postura de a alege răul cel mai mic, ci în aceea de a opta între normalitate și infern.
Iar Elena Lasconi este unica opțiune. Și sunt sigur că, și de data aceasta, românii se vor arăta mai deștepți.
