Începând cu anul 1992, Biserica Ortodoxă Română a rânduit ca în a doua duminică după Pogorârea Duhului Sfânt să fie cinstiţi toţi sfinţii români, atât pe cei cunoscuţi, cât și pe cei necunoscuţi, pe cei care au fost canonizaţi şi trecuţi în calendar, dar şi pe cei care nu sunt trecuţi în calendar şi care au pătimit în închisorile comuniste luptând pentru păstrarea credinţei ortodoxe.
Sfinții lui Dumnezeu fac dovada că Evanghelia nu este o literă moartă. „Sfinții sunt dovada că Duhul Sfânt lucrează în Biserică, un laborator al sfințeniei. Sfinții sunt cei care au primit în viața lor acea invitație pe care Mântuitorul o face tuturor: <Fiţi voi desăvârşiţi ( n.r. sau sfinți) precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!> (Mt 5,48). Nu întâmplător, astăzi, foarte frumos, părinții Bisericii au numit Evanghelia cu chemare la pescuire, cu apostolat, a celor patru frați pescari Petru, Andrei, Iancu și Ioan”, a explicat, în cuvântul său la Sfânta Liturghie, preotul Constantin Neagu. Îndemnul preotului a fost ca în această zi binecuvântată, când sărbătorim Drapelul național, „care este icoana României”, să ne bucurăm de sfinții noștri și să-i simțim mai aproape de noi.
Primul sfânt român canonizat de care se știe este Sfântul Nifon. El a fost canonizat în data de 16 august 1517, a doua zi după sfinţirea mănăstirii lui Neagoe Vodă din Curtea de Argeş, de faţă fiind şi patriarhul ecumenic Teolipt I. S-a hotărât ca pomenirea lui să se facă în ziua morţii sale, adică la data de 11 august a fiecărui an.
