Parcursul european al celor de la HC a început șchiopătat în faza optimilor. Formația buzoiană s-a înclinat în Bosnia, 26-28, pe terenul echipei RK Konjuh Živinice, la capătul unui duel în care a fost nevoită să alerge după rezultat încă din primele minute.
La pauză, gazdele conduceau cu 16-12, avantaj construit pe fondul unui start ezitant al „lupilor”.
Bosniacii au intrat mai hotărâți în meci, au speculat greșelile din atac ale buzoienilor și au reușit să se desprindă rapid, diferența ajungând la cinci goluri (9-4). Replica echipei noastre a venit treptat, iar după reluare partida s-a echilibrat considerabil.
Mai mult, HC Buzău 2012 a reușit să întoarcă rezultatul și să preia conducerea, 23-21, moment în care părea că experiența și valoarea superioară a lotului își vor spune cuvântul.
Finalul a aparținut însă gazdelor, care au gestionat mai lucid ultimele minute și au închis meciul cu un avantaj de două goluri. O diferență mică pe hârtie, dar suficientă pentru a ridica semne de întrebare.
Ne întrebăm, firesc: cum a putut pierde liderul campionatului României în fața unei echipe clasate pe locul 6 în Bosnia? Poate că noi, buzoienii, ne-am obișnuit prea repede cu binele. Poate că am început să considerăm statutul de favorită o formalitate.
Este clar că „rosterul” celor de la HC este net superior valoric. Este la fel de clar că bugetul clubului buzoian este peste cel al adversarei din Živinice. Și totuși, pe teren, diferențele financiare sau de palmares nu înscriu goluri. În Bosnia, înfrângerea s-a produs.
Handbalul european nu mai permite pași greșiți. Orice relaxare, orice cădere de concentrare se plătește. Iar cele patru goluri în minus de la pauză au cântărit decisiv în economia partidei.
Mai este HC favorită la retur?
Calificarea rămâne deschisă. Diferența de două goluri este recuperabilă, iar returul programat pe 21 februarie 2026, la Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” din Buzău, se anunță decisiv. Un succes la cel puțin trei goluri ar trimite formația buzoiană în sferturile de finală.
În principiu, valoarea individuală, experiența și presiunea publicului pot înclina balanța la Buzău. Însă eticheta de favorită trebuie confirmată prin atitudine, concentrare și eficiență. Poate că este momentul ca antrenorul Serhiy Bebeshko să „dea milităria jos din pod”. Pentru că orice alt verdict decât calificarea ar însemna un eșec major – nu doar pentru club, ci pentru handbalul buzoian și, într-o anumită măsură, pentru cel românesc.
