Despre daruri și prezență la Centrul pentru Recuperare, Reabilitare și Educație Specială

Există zile în care, fără mare tam-tam, se întâmplă ceva care ne reamintește de ceea ce este esențial în viață. Oana Gheorghiu, însoțită de colegele sale, adevărate ajutoare ale Moșului, a pășit printre copiii de la Centrul Centrul pentru Recuperare, Reabilitare și Educație Specială (CRRES). Au mers acolo cu pachete ambalate, dar și cu ceva ce nu poate fi cumpărat: atenție, căldură, disponibilitatea de a fi prezent.

Lucrătorii centrului povestesc cum au privit chipurile  acestor copii și au realizat, încă o dată, că bucuria nu se măsoară în dimensiunea cadoului, ci în intensitatea prezenței celuilalt. „Ochii lor, sinceri și luminoși, ne-au vorbit despre fragilitatea fericirii și despre nevoia, atât de umană, de a fi văzut și recunoscut”, povestesc aceștia într-o postare pe rețele.

La rândul lor, micii spiriduși ai centrului au încântat oaspeții cu colindele lor, iar gestul lor de a cânta a fost, în sine, o lecție: că frumusețea vine din darul necondiționat, din ceea ce dăruiești fără să aștepți ceva la schimb. Și totuși, au primit cadouri  și poate că, într-un fel aparte, darul lor și darul primit s-au întâlnit în aceeași bucurie discretă, dar autentică.

Mulțumirile speciale ale reprezentanților centrului se îndreaptă către Oana Gheorghiu, inițiatoarea acestei întâlniri, a cărei generozitate este un act de responsabilitate morală: a vedea și a răspunde nevoilor celuilalt, a transforma o simplă vizită într-o experiență de recunoaștere și apropiere.

Și poate că, în fond, această zi este despre ceea ce se întâmplă între oameni atunci când prezența devine dar, iar darul devine prezență.