Decizie lăudabilă! Un judecător buzoian a dat înapoi permisul de conducere unui bărbat care se grăbea la fiica sa diagnosticată cu COVID 19

Decizie lăudabilă a unui judecător buzoian. Magistra­tul a admis plângerea contravențională a unui bărbat și a ­anulat suspendarea permisului de conducere al acestuia, pe motiv că șoferul sancționat de polițiști a fost în stare de necesitate, dat fiind că aflase că fiica lui este diagnosticată cu COVID 19 și se grăbea să ajungă la ea. Tatăl fusese sancționat pentru că depășise viteza legală cu 52 km/h pe Centura Buzăului. Judecătorul a ­anulat procesul-verbal de contravenție, reținând că fapta petentului a fost ,,săvârșită în stare de necesitate”.

,,Prin procesul verbal de contravenție întocmit de IPJ Buzău, petentul a fost sancțio­nat contravențional, în baza art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, cu avertisment și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

S-a reținut prin procesul verbal că în data de 21.07.2020, ora 20.38, petentul a condus autoturismul marca BMW pe Șoseaua Nordului, din direcția București către Focșani, în zona km. 109, cu viteza de 122 km/h (+ 52 km/h), abatere înregistrată cu aparatul radar Autovision 387, montat pe autospeciala MAI aflată în mișcare, pe un sector de drum cu limita de 70 km/h. Petentul a semnat procesul-verbal, la rubrica destinată obiecțiunilor acesta menționând că se grăbește să ajungă la copil.

Împotriva procesului-verbal de contravenție a fost formulată de către petent, în termen legal, prezenta plângere contravențională. Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în soluționarea plângerii contravenționale, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal contestat conține toate mențiunile obligatorii prevă­zute de dispozițiile legale enunțate. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție legal întocmit se bucură de prezumția relativă de temeinicie în măsura în care este încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, aspect ce rezultă din rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat”, se precizează în hotărâre.

Cazul a fost făcut public de portalul clujust.ro. Potrivit hotărârii, instanța a apreciat că este îndeplinită condiția privitoare la existența unui pericol imediat, respectiv starea de rău a fiicei bărbatului. ,,În speță, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție, faptele au fost înregistrate video, cu aparatul radar Autovision 387, nefiind constatate direct de către agentul constatator. Această ­moda­litate de constatare a contravenției este prevăzută de art. 109 alin. (2) din OUG 195/2002, potrivit căruia constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de contravenție.

Într-un asemenea caz, instanța apreciază că simpla reținere a unei situații de fapt prin procesul-verbal de contravenție, neconstatată personal de către agentul constatator, nu se bucură de prezumția relativă de temeinicie, pentru stabilirea exactă a situației de fapt fiind necesară analizarea elementelor avute în vedere la stabilirea de către agentul constatator a celor înscrise în procesul-verbal. În cauză, petentul nu a contestat temeinicia actului sancționator, recunoscând săvârșirea faptei, invocând însă faptul că sunt incidente dispozițiile legale ­pri­vitoare la starea de necesitate.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, ires­ponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită, iar potrivit alin. 5 din același text legal, cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.

Prin urmare, chiar dacă petentul a expus agentului constatator percepția sa asupra situației de fapt, revine instanței sarcina de a analiza incidența cauzei exoneratoare de răspundere a stării de necesitate.

Starea de necesitate este definită în textele legale, dar și în doctrină și jurisprudență, ca fiind acea cauză care exo­nerează de răspundere persoana care a săvârșit fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. În cauză, instanța apreciază că este îndeplinită condiția privitoare la existența unui pericol imediat, respectiv starea de rău a fiicei petentului, aceasta trebuind apreciată prin prisma situației existente la nivel național, respectiv instituirea stării de alertă pe teritoriul României determinată de răspândirea îmbolnă­virilor cu coronavirusul SARS-CoV-2, pericolul iminent vizând sănătatea unei persoane, minora …, ori chiar viața acesteia. Instanța reține că înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei confirmă starea de rău a minorei la data de 21.07.2020, fiind întocmite în aceeași zi, la un interval scurt de timp după încheierea procesului-verbal, având în vedere că procesul-verbal a fost întocmit la ora 20.43, ulterior, la data de 09.08.2020, fiind detectată infectarea minorei cu virusul SARS-COV2.

Cu privire la caracterul ­ine­vitabil al pericolului, instanța are în vedere că aprecierea î­n­de­pl­­inirii sau nu a acestei condiții trebuie să se facă în concret, în funcție de împrejurările cauzei, avându-se în vedere și starea psiho-fizică a contravenientului. Potrivit art. 1 alin. (1) din HG nr. 394/2020, începând cu data de 18 mai 2020 se instituie stare de alertă pe întreg teritoriul țării pe o perioadă de 30 de zile, stare de alertă care a fost prelungită succesiv prin HG nr. 476/2020, HG nr. 553/2020, și HG nr. 668/2020 până la data de 15 septembrie 2020. Or, în cauză, instanța apreciază că în condițiile instituirii stării de alertă pe teritoriul Românei, se poate aprecia că petentul se afla sub presiune, existând un impact emoțional puternic, explicabil în cazul oricărui părinte în raport de starea de sănătate a copilului său, conștientizând existența pericolului și dorind să asigure transportul minorei de la domiciliul mamei acestuia către o unitate medicală cât mai devreme. Pentru acestea, instanța apreciază că este îndeplinită și condiția privitoare la caracterul inevitabil al pericolului”, se arată în sentința Judecătoriei Buzău.