Orice sărbătoare este prilej nu doar de a mânca copios și de a savura din splendoarea focurilor de artificii, dar și pentru lucruri mult mai serioase, cum ar fi, de exemplu, revizuirea celor ce se întâmplă cu tine și cu cei din jur sau oprirea unui război fără sens. Probabil, multă lume s-a gândit că măcar de Crăciun Moscova va îngropa securea războiului, va reveni la sentimente mai bune și va înțelege că orice rău are și un sfârșit și că după rele vin și cele bune.
Pe naiba, semnalele care vin de la Moscova nici pe departe nu sunt dătătoare de speranță, ba dimpotrivă: purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Pescov, a declarat clar și răspicat că oprirea războiului și instaurarea păcii nu se regăsesc în planurile, mai apropiate sau mai îndepărtate, ale Kremlinului, iar un ditamai deputat al Dumei rusești l-a amenințat pe un copil ucrainean că, dacă acesta i-a scris lui Moș Crăciun că-și dorește o rachetă, poate sta liniștit – de sărbători rachete o să aibă! Or, acest caz de-a dreptul clinic este caracteristic societății rusești actuale care, vorba unui analist politic de la Moscova, este alcătuită nu din popor, dar din populație. Nu de alta, dar ceea ce se întâmplă astăzi cu colosul (cu picioare de lut) din Est corespunde întocmai unei vechi zicale rusești, care zice foarte clar – „усрамся, но не сдамся” (pentru buzoieni – mă cac pe mine, pardon, dar nu mă las bătut). Și când zic aceasta am în vedere și faptul că armata rusă a cam epuizat rezervele de armament și utilizează inclusiv ceea ce mai are prin muzee sau alte depozite.
De altfel, zilele trecute agențiile de știri rusești au răspândit informații precum că în mai multe orașe mari din Rusia, la inițiativa populației, autoritățile au decis să nu mai organizeze manifestații pompoase de Anul Nou și de Crăciun, să nu arunce bani în vânt pe artificii și să nu-i mai îmbete pe Moș Gerilă și pe Alba ca Zăpada, cum o făceau altă dată. Sincer vorbind, ținând cont de faptul că în ultima vreme popularitatea lui Putin este în descreștere, iar numărul protivnicilor războiului este în creștere, eram gata să salut aceste decizii neordinare (știind dragostea rușilor de a organiza guleaiuri (petreceri) de mai mare dra(c)gul – mă gândeam și eu că le-a venit oamenilor mintea la cap și au înțeles că nu-ți poți construi propria fericire pe lacrimile cuiva, dar n-a fost să fie – banii care vor fi economisiți de sărbători nu vor fi cheltuiți pe cadouri celor săraci sau pe gazificarea satelor siberiene, dar pentru a mai cumpăra niște drone care să lovească oamenii și infrastructura țării pe care unii o mai consideră, în zeflemea, soră sau să cumpere vreo armă-două soților, fraților, feciorilor care merg la moarte sigură în Ucraina. Și să mai zică cineva că nu a avut dreptate poetul care a zis că „умом Россию не понять” (pentru buzoieni – Rusia nu poate fi înțeleasă cu mintea).
Așadar, în pofida faptului că rușii se consideră mai că nu cea mai aleasă de Dumnezeu națiune, ei sunt gata să scuipe în cele mai importante valori creștine, să creadă că și un război ucigător de oameni poate fi drept și sfânt (de la oamenii patriarhului Kiril cetire) și să promoveze ideea că această lume nu poate exista fără Rusia – vorba lui Putin, „Зачем нам такой мир, если там не будет России?” (pentru buzoieni – „De ce ne-ar trebui nouă o astfel de lume, dacă în ea nu se regăsește Rusia?”). Ce mai la deal-la vale, cum zic moldovenii, treaba este slută de tot, iar sfârșitul războiului este mai departe decât ne-am gândi noi în cele mai negre vise. Deloc întâmplător, părțile beligerante și-au înaintat niște „condiții de pace” greu de digerat, darămite de îndeplinit – Moscova zice că Kievul trebuie să recunoască și cele patru regiuni anexate, iar Kievul vede dezlegarea nodului numai după retragerea necondiționată a trupelor rusești, inclusiv din Crimeea. „Niciodată! În planurile noastre nu există așa ceva, noi trebuie să respectăm Constituția!”, a zis Dmitri Pescov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului. „Atunci războiul se va termina numai atunci când va muri Putin”, a replicat președintele Zelensky. Judecați și singuri, care din aceste condiții este mai ușor de îndeplinit.
Și încă ceva. Agresorul a avut mai multe posibilități, de la 24 februarie încoace, să pună punct războiului și să-și salveze oarecum blazonul – de Paști sau la 9 mai, de exemplu, când Putin ar mai fi avut posibilități să iasă relativ uscat din apă și să ne amăgească că a fost, cu adevărat, o „simplă” operațiune militară. Acum s-a mers prea departe și șanse de a remonta situația nu mai există, cu siguranță.
Din păcate…
