Foarte simplu! Pentru că îl au deja. Cel puțin în cuget și simțiri. Iar doi în aceeași barcă ar provoca o explozie urmată de un tsunami.
Să mă explic. După ce Partidul Național Liberal a început să conteze în economia electorală și politică a județului – adică după ce a trecut de faza de ONG, așa cum îi plăcea răposatului lider al PSD Ion Vasile să denumească partidele din opoziția buzoiană – și după o foarte scurtă perioadă de glorie, liberalii buzoieni, și cu precădere șefii lor, au fost mereu ținta atacurilor din interior și din exterior care insinuau, de cele mai multe ori pe bună dreptate, un uriaș blat cu social-democrații la nivel local. De la participarea în structurile Uniunii Social Liberale și până la non-combatul din anumite perioade. Mai mult, grosul migrațiilor politice de la nivel local tot între cele două partide a avut loc, într-o direcție sau alta.
Timp de patru ani, mai precis în legislatura 2016-2020, o perioadă în care liberalii au fost mult prea ocupați cu luptele intestine, steagul opoziției de dreapta a fost luat cu japca de un cetățean a cărui realizare politică de căpătâi a fost numărul-record de partide prin care s-a plimbat. Iar lupta contra social-democraților buzoieni s-a concentrat cu precădere într-o direcție: primarul Constantin Toma. Iar respectiva luptă s-a purtat atât de inspirat încât, la alegerile locale din 2020, acesta a obținut un scor suficient de mare care i-a permis să tragă după el și lista de consilieri, asigurându-și majoritate calificată în deliberativul municipiului. Vă mai amintiți? Plângeri penale, blocare în Justiție a unor proiecte (precum stația de asfalt) ori acte administrative menite să asigure o bună funcționare a administrației (precum noua organigramă din Primărie cu un număr corect de polițiști locali), înjurături pe rețelele de socializare pe teme care ar fi făcut și un copil de câțiva anișori să râdă cu lacrimi ori chestiuni jegoase, de genul acuzațiilor cum că ar fi fost autorul moral al sinuciderii unei funcționare din Primărie.
Dacă lui Adrian Mocanu i-ar fi ieșit pasiența de a pune mâna pe conducerea organizației județene liberale, ar fi făcut și astăzi același lucru. Numai că a găsit locul ocupat, de o conducere care îi face campanie primarului Constantin Toma cu aceleași mijloace cu care i-a făcut Adrian Mocanu în urmă cu patru ani.
În tinerețile mele, cam prin 1995, am asistat la câteva prelegeri ale unor specialiști britanici în campanie electorală, angajați de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, specialiști care izbutiseră performanța de a asigura alegerea ca președinte al republicii Peru a unui etnic japonez, Alberto Fujimori. Și acești oameni le recomandau tinerilor țărăniști ca, în cazul în care nu prea se aude despre ei în comunitățile de baștină și, din varii motive, nu au acces nici la mass-media, să… se bată în cârciumă. Sau să găsească pe cineva să îi înjure. Practic orice de rău, numai să se vorbească despre ei.
Cam asta fac acum liberalii buzoieni. Cu fiecare postare pe Facebook îi crește puțin câte puțin cota primarului Toma. Că, bineînțeles, omul – cel care nu îi pune la punct din prima -, înjură de nervi că circulația prin oraș este infernală ori că se împiedică în dalele de la trotuarele de pe Unirii. Dar asta se întâmplă azi. Și, poate, și mâine și poimâine. Dar la urne, peste doi ani, direcția ștampilei va fi dată de confortul unei străzi asfaltate, nu de amintirea că, prin primăvara lui 2022, niște domni scriau pe Facebook despre inevitabilul pe care îl vedeam cu toții: un șantier cu praf.
Și tot atunci, în anul 2024, nu doar social-democrații se vor prinde într-o nouă horă a bucuriei, ci și liberalii, care vor juca pe țîpurituri de genul „Cu șefii noștri în frunte / Vom avea victorii multe: / Foaie verde electron / Giratoriu la bidon / Facultate de bonton / Și rond fără avion! / Să trăiască nea Ion / Ițarii-i s-au făcut maron!”.
