Astăzi este Ajunul Bobotezei și în biserici se sfințește apa, adică se face slujba pentru Aghiasma Mare, după Sfânta Liturghie. Se spune „Ajunul Bobotezei” fiindcă în această zi se ajunează, adică se postește, nu se mănâncă „de frupt”.
Acest post de o zi este rânduit de Biserică pentru a ne reculege duhovnicește ca să înțelegem iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, față de noi oamenii. Ziua de 5 ianuarie are o semnificație aparte, căci este premergătoare unei mari minuni pe care Dumnezeu a făcut-o cu omul, după Nașterea Mântuitorului Hristos cu trupul. Este vorba de faptul că omul (prin Sfântul Ioan Botezătorul) își va pune mâinile pe creștetul Domnului, a Creatorului său. Boboteaza aduce bucurie în viața oamenilor și pentru că se prăznuiește arătarea Domnului în lume la vârsta de 30 de ani, după ce în taină, în ascultare și rugăciune a crescut și S-a sfințit în firea Lui pământeană, pregătindu-Se pentru lucrarea mântuitoare.
„Postul din ziua de 5 ianuarie este păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune, timp de 40 de zile, să primească botezul în seara acestei zile. După ce primeau botezul, puteau să participe pentru prima dată la liturghia credincioșilor și să se împărtășească”, se arată pe crestinortodox.ro. Pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfințită, adică din „Agheasma Mare” se ține post în ajun.
Creștinii ortodocși pot apoi gusta pe nemâncate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), pana la 14 ianuarie când are loc odovania praznicului.
Odată cu trupurile se sfințesc prin aghiasma mare și casele, fântânile, pământurile, gospodăriile noastre, locurile de muncă, spațiile în care desfășurăm activitățile cotidiene.
Sunt însă și activități nereligioase, dar intrate în tradiție, dedicate acestei zile, pe care le regăsim în mediul rural, despre care oamenii cred că or să atragă prosperitatea în noul an și să protejeze pomii și animalele din ogradă. „În categoria a actelor apotropaice, adică cu rol de protecție”, spun specialiștii Muzeului Național al Țăranului Român, intră și „obiceiul de a strânge cenușa din vatră pentru a o presăra, la primăvară, peste straturile cu răsaduri, spre a fi păzite de lighioanele dăunătoare”. De asemenea, tot din vechime, se spune că în ajunul Bobotezei se așezau pe masă sare, pâine, un pahar cu apă, pentru că se credea că sufletele celor morți, din familie, vin noaptea și se ospătează cu ele.
