Fiecare lună a anului sugerează, prin numele ei, fie o activitate din viața sătenilor, fie amintește de o anume tradiție. Cele mai multe luni se identifică cu observațiile oamenilor asupra stării vremii.
Luna ianuarie este cunoscută în popor și sub denumirea de „Gerar”, „Genarie”, „Ghenarie” sau „Calindariu” și este marcată de începutul unui an nou. Sărbătorile acestei luni sunt legate mare parte de sărbătorile ce se regăsesc și în calendarul ortodox. Două sărbători creștine sunt, de altfel, primele evenimente cu care pornim în noul an, pentru că pe 1 ianuarie sărbătorim „Tăierea împrejur cea după trup a Domnului” și praznicul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. Sfântul Vasile cel Mare mai este sărbătorit în această lună și pe 30 ianuarie, alături de alți doi sfinți, repsectiv Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, sărbătoarea fiind cunoscută drept „Sfinții Trei Ierarhi”. Sărbătoarea este o recunoaștere a valorii teologice a Sfinților Trei Ierarhi și a fost stabilită „prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinții Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din întreaga lume”, amintește azm.gov.ro.
Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos se prăznuiește pentru a arăta că Mântuitorul Hristos a luat trup asemenea oamenilor pentru a împlini și desăvârși rânduiala Legii Vechi, astfel încât să pună în loc „tăierea împrejur” cea după Duh, a inimii. De aceea, în a opta zi de la nașterea Sa, din Fecioara Maria, după obiceiul evreilor, a fost tăiat împrejur și I s-a dat numele Iisus, după cum Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria la Buna Vestire.
Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cu care era înrudit Sfântul Sava de la Buzău, a dus lupte grele cu ereticii pentru credința ortodoxă. Prin cuvântările sale, sfântul a lovit în credințele ereticilor în numele lui Hristos, învățând pe toți și ajutând pe săraci, pe bolnavi și pe bătrâni, în așezământul său numit „Vasiliada”.
Urmează sărbătoarea creștină Botezul Domnului, din data de 6 ianuarie. Este sărbătoarea denumită popular „Boboteaza”. Este cunoscută și ca „Epifania – arătarea Sfintei Treimi”, pentru că este momentul în care Hristos avea să fie descoperit lui Ioan și prin acesta, lui Israel, ca Fiul lui Dumnezeu și ca Mesia. La botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste Iisus, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!”.
Boboteaza este urmată, pe 7 ianuarie, de praznicul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, în timp ce, în Basarabia, în această zi, spre exemplu, românii sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi.
O sărbătoare populară, în afara calendarului ortodox, este, în această lună în data de 16, „Sânpetrul Lupilor” sau „miezul iernii”, despre care bătrânii povestesc că ar fi patronul lupilor. Credința populară este că în această zi lupii se strâng în haite la urlători, unde încep să urle, iar Sfântul Petre vine și le împarte prada pe un an de zile. Se spune că SânPetru sosește la miezul nopții pe un cal alb și împarte fiecărui lup câte o oaie, un miel sau o căprioară, lupii urmând să nu se atingă decât de prada primită. SânPetru, stăpânul lupilor, apare în poveștile din popor atât ca pământean, cât și ca divinitate, deoarece, bătrânii spun că el umbla singur pe pământ, iar uneori îl însoțește și pe Dumnezeu pentru a vedea ce fac oamenii.
Acestor sărbători precreștine și creștine, pe lista de sărbători se adaugă și ziua Unirii Principatelor Române, zi de sărbătoare națională care amintește că la 24 ianuarie/5 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza era ales domn şi al Ţării Româneşti, după ce la 5/17 ianuarie 1859 fusese ales domn al Moldovei, realizându-se astfel unirea celor două Principate Române sub conducerea unui singur domnitor, eveniment care a reprezentat primul pas făcut pentru realizarea unui stat naţional unitar român.
Tradiții
Potrivit azm.gov.ro, Ajunul Bobotezei este sărbătoarea dinaintea Bobotezei și are o mare încărcătură duhovnicească. Pentru a fi sănătoși, norocoși și feriți de necazuri, unii oameni țin post negru. Acum preotul se duce prin gospodării cu Iordanul, sfințind casele și pe locuitorii acestora. Dacă preotului îi va scârțâi zăpada sub picioare, oamenii spun că va fi un an bogat și rodnic. Se spune că, din cauza gerului, în această noapte ouăle de corb crapă și ies puii, încercând să zboare. Tot în această noapte se deschid cerurile, iar celui ca vede acest lucru, Dumnezeu îi împlinește dorințele. Dacă în dimineața de 5 ianuarie e brumă pe pomi, vor fi poame multe și bune. Dacă picură din streașină, va fi o vară ploioasă.
O altă tradiție spune că în ce direcție va stropi preotul cu busuiocul înmuiat în agheasmă, de acolo vor veni ploile de peste an.
Un obicei foarte vechi este acela că fetele trebuie să ia de la preot o crenguță de busuioc sfințit și să-l pună noaptea sub pernă pentru a-și visa ursitul.
Tot pentru a-l vedea în vis pe cel sortit, fetele își legau pe degetul inelar cu un fir de mătase roșie busuiocul primit. Dacă în ajun de Bobotează o fată nemăritată alunecă pe gheață, aceasta se va căsători în anul ce urmează.Bătrânii spun că cine va strănuta în ziua de ajun de Bobotează va fi norocos tot anul, consemnează azm.gov.ro.
De Bobotează, mai scrie azm.gov.ro, preoții sfințesc apele, așa cum se întâmplă și la apa Buzăului, și se face Agheasma mare, din care oamenii iau și își stropesc casele și vitele, păstrând restul în sticle, pentru leac. Tinerii se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apă. Cel care va reuși să o prindă și să o aducă la mal, se spune că va avea parte numai de bine. Oricum, se spune că acel ce se aruncă în apă în această zi, va fi ferit de toate.
Bătrânii spun că dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine și pește. Toate aceste obiceiuri legate de Bobotează au o dublă semnificație, de alungare a spiritelor rele care bântuie libere de la Crăciun, dar și de atragere a belșugului.
Din tradiția populară se știe că Sfântul Ioan Botezătorul este protectorul pruncilor, el ferindu-i de rele, mai ales, având grijă să nu moară nebotezați.
Bătrânii satelor spun că este bine de Sfinții Trei Ierarhi să se dea de pomană o lumânare pentru a avea o viață plină de lumină. Potrivit tradiției, în această zi în gospodării se mai face și o colivă care trebuie dusă în biserică și sfințită și apoi se împarte la oamenii săraci. Tot despre această zi, agricultorii spun că este favorabilă încolțirii grâului sub zăpadă. Este și ziua în care se schimbă și vremea. Dacă streșinile „curg”, spun țăranii, primăvara va fi friguroasă, iar dacă este o zi geroasă, vara va fi călduroasă.
Tradiția populară mai spune că cel care va lucra în această zi, îi va merge rău „în ale casei”. Este ziua în care fetele tinere se roagă să aibă o căsnicie fericită și se fac praznice de pomenire a morților din familiile credincioșilor.
