Cavalcada mișcării protestatare în Republica Moldova ia amploare, iar reprezentanții mai multor formațiuni politice au purces „la vânat”. Unii ieșiți de la naftalină și alții etalând un activism debordant, demn de vremuri mai bune, la propriu și la figurat, lideri de opinie au uitat cu desăvârșire înțelepciunea populară despre „dacă tăceai, filozof rămâneai”, or, în loc să ia apă în gură, cel puțin, aceștia se transformă în niște măscărici ordinari, gata să treacă peste orice principii și valori, numai pentru a ieși ca păduchele în frunte. Nu voi da nume, fiindcă cei interesați de fenomenul politic înțeleg despre cine este vorba. Ba mai mult, ieșirea lor din anonimat are și o explicație: se apropie alegerile locale și acești cameleoni doresc cu tot dinadinsul să mai intre o dată în apa tulbure a politicii moldovenești sau să-și mai dezmorțească oasele aidoma cocoșului care aleargă după găină, dându-și bine seama că nu are șanse să o ajungă.
Astfel, până a comenta nițel protestele din centrul Chișinăului, consider oportun să spun câteva cuvinte și despre două „mișcări mobilizatoare” care se fac auzite în ultima vreme. În pofida denumirilor sonore/pompoase, gen Comitetul Salvării Naționale (CSN) sau Agenda Comună (AC), acestea nu au nimic cu „salvarea” sau „agenda comună”, or prin acțiunile/declarațiile lor trădează o importantă doză de cinism și ipocrizie. CSN, bunăoară, se laudă că este format din lideri ai partidelor politice de opoziție, reprezentanți ai societății civile și profesioniști în diverse domenii. În realitate însă acest comitet cu pretenții nejustificate mișună de oameni care nu doresc salvarea cuiva, ci salvarea propriei piei, majoritatea dintre ei fiind certați cu legea. Propunerea lor de a „oferi cetățenilor o alternativă la guvernare, în condițiile în care conducerea actuală a statului a ieșit din albia legalității și nu mai este reprezentativă”, nu este altceva decât un atac la bunul simț și o promovare a unor vederi contorsionate în ceea ce privește „viață normală și prosperă”. Este de ajuns să citești numele acestor „lideri” ca să-ți dai seama de scopurile lor „mărețe” și să înțelegi că parazitarea pe spatele celor sărăciți chiar de ei rămâne o virtute.
Platforma deschisă „Agenda Comună”, o altă entitate apărută recent, este net superioară din punct de vedere calitativ, în comparație cu CSN, dar scopul ei rămâne o nebuloasă, chiar dacă pare unul destul de nobil – identificarea unor soluții comune, constructive pentru societatea moldovenească divizată și implementarea lor în viitorul imediat. Fără îndoială, problemele identificate de cele opt partide politice constituante a AC există și trebuie rezolvate, dar… cum ar putea-o face aceste formațiuni care altfel decât Racul, Broasca și Știuca nu ar putea fi calificate. Pe de-o parte, personal mi se pare simpatic și carismatic liderul Partidului pentru Oameni, Natură și Animale (inițiatorul ideii), precum nu pun la îndoială intențiile lui bune de a găsi soluții, împreună cu alții, și de a scoate societatea din mocirlă. Pe de altă parte, de ce acești opt lideri politici consideră că actuala guvernare are alte scopuri decât ei? Oare chiar cineva crede că AC va reuși să facă ceea ce nu i-a reușit actualei guvernări, de altfel bine văzută și bine apreciată în afară? Sau cineva crede că acea catastrofă energetică, socială și economică este un flagel tipic moldovenesc, dar nu o problemă de scară globală? Și cum ar putea AC să convingă cealaltă lume că toți trebuie să trăiască greu și doar RM să înflorească și să huzurească?
Referitor la protestele din centrul Chișinăului pot spune doar că acestea nu sunt numai un rezultat al numeroaselor probleme cu care se confruntă oamenii (trebuie să fii rău intenționat ca să nu recunoști existența lor), dar o reflecție a stării de spirit a actualei opoziții din RM, parlamentară și extraparlamentară, și, cel mai important, o lipsă de comunicare dintre actuala guvernare deopotrivă în relațiile cu acei din piață, cât și cu acei care nu au ieșit la proteste, pe motiv că înțeleg ce se întâmplă și care continuă să aibă încredere în guvernare. Cu părere de rău, țap ispășitor a fost găsită poliția, de capul căreia s-au spart toate oalele. Chiar dacă aceștia și-au îndeplinit doar atribuțiile de serviciu, eliberând carosabilul de corturi (libertatea unora nu înseamnă lipsă de libertate pentru alții, nu-i așa?)…
Sau, am uitat că trăim în condiții de Stare de Urgență?
