Fugarul Alexander Adamescu, fiul afaceristului Dan Adamescu, acum decedat, așteaptă de mai bine de un an pronunțarea în dosarul de cameră preliminară în care este acuzat că în 2013 ar fi dat bani unor judecători de la Tribunalul Bucureşti pentru a obţine soluţii favorabile în dosare de insolvenţă în care erau implicate firme ale tatălui său. Instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare pe întreg parcursul anului 2023, pronunțarea fiind amânată de 25 de ori.
Alexander Adamescu a fost trimis în judecată în acest dosar pe data de 15 iunie 2023 pentru două infracțiuni de dare de mită, acțiunea penală fiind pusă în mișcare pe data de 25 martie 2016. El a fost acuzat că, alături de tatăl său, au remis sumele de 15.000 euro, respectiv 23.000 lei magistraților Stanciu Ion și Rovența Elena de la Tribunalul București pentru pronunțarea unor sentințe favorabile.
Dan Adamescu a fost condamnat definitiv la 4 ani de pușcărie pentru dare de mită și a decedat în timpul executării pedepsei. Fiul său, Alexander Adamescu, a fost de negăsit pe întreaga durată a procesului. Între timp, Ion Stanciu și-a ispășit pedeapsa de 3 ani și 4 luni de pușcărie și a intrat în avocatură, în Baroul București, iar Elena Rovența a executat doar 7 luni din condamnarea de 4 ani și 6 luni de pușcărie, iar în prezent cere reabilitarea pe rolul Tribunalului București.
Trei ani și jumătate de cameră preliminară, un an de deliberări
Tribunalul București are pe rol acum dosarul de dare de mită a lui Alexander Adamescu, în procedura de cameră preliminară. Această procedură, care se desfășoară în ședință secretă, a început din data de 15 iunie 2021. Instanța a finalizat dezbaterile pe 28 noiembrie 2022, iar de atunci Alexander Adamescu așteaptă „cu sufletul la gură” pronunțarea, dar peste hotare.
În procese separate, instanțele din România au menținut mandatul european de arestare emis pe numele lui Alexander Adamescu în dosarul în care se sustrage cercetărilor încă din 2016. Prins și arestat în Marea Britanie în 2018, fiul omului de afaceri Dan Andamescu a reușit până la urmă să blocheze procedura de extrădare și nu a mai fost repatriat.
Acuzațiile procurorilor anticorupție
În iunie 2021, Alexander Adamescu a fost trimis în judecată de către Direcția Națională Anticorupție pentru săvârşirea a două infracţiuni de dare de mită, el fiind acuzat că în 2013 ar fi remis sume de bani unor judecători de la Tribunalul Bucureşti pentru a obţine soluţii favorabile în dosare de insolvenţă în care erau implicate firme ale tatălui său, Dan Adamescu. Conform DNA, în cursul lunilor iunie 2013 şi decembrie 2013, Alexander Adamescu şi Dan Adamescu ar fi remis sumele de 15.000 euro, respectiv 23.000 lei, magistraţilor corupți Ion Stanciu şi Elena Rovenţa, judecători la Tribunalul Bucureşti – Secţia VII Civilă, pentru ca, în schimb, aceştia să dispună, în dosare privind procedura insolvenţei, soluţii favorabile unora dintre societăţile la care acţionar era Dan Adamescu.
În cursul anului 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a condamnat definitiv pe cei doi judecători şi pe Dan Adamescu. În ianuarie 2017, Dan Adamescu a decedat în timpul detenţiei, iar Alexander Adamescu a reclamat condiţiile improprii din centrul de arest preventiv şi cele două penitenciare unde a fost închis tatăl său – Jilava şi Rahova.
Acuzațiile DNA pentru judecătorii cumpărați de Dan Adamescu
Judecătorul Mircea Moldovan a fost acuzat de cinci infracţiuni de luare de mită, dintre care una în formă continuată (patru acte materiale) şi abuz în serviciu, Ion Stanciu de luare de mită în formă continuată (două acte materiale), iar Elena Rovenţa şi Ciprian Sorin Viziru de luare de mită.
Judecătoarea Elena Rovenţa ar fi primit 10.000 de lei, banii fiind puşi într-un plic mascat într-o revistă. De asemenea, judecătoarea ar fi primit şi o parte din suma de 174.000 de euro, reprezentând onorariul unui practician în insolvenţă, susţin procurorii anticorupţie.
Anchetatorii au mai stabilit că activitatea infracţională a celor patru judecători a fost structurată pe mai multe paliere. Astfel, aceştia stabileau întâlniri periodice, „aparent protocolare sau profesionale”, chiar în incinta Tribunalului Bucureşti, în faţa clădirii sau în proximitatea instanţei. De asemenea, cei patru magistraţi aveau „întâlniri periodice discrete”, se plimbau cu maşina prin Bucureşti pentru a putea fi discutate aspectele infracţionale şi aveau un mod conspirat de comunicare atunci când vorbeau la telefoanele mobile, au mai scris procurorii în referatul cu propunerea de arestare preventivă. Judecătorii identificau dosarele de insolvenţă „bune” în care să fie desemnaţi sau cele în care puteau pronunţa „soluţii favorabile mituitorilor şi cumpărătorilor de influenţă”, apoi formulau „ofertele”, constând în hotărâri judecătoreşti favorabile, „prilej cu care nu era exclus din analiză niciun dosar”, au mai arătat procurorii. Potrivit anchetatorilor, judecătorii trimiteau mesajele către şi de la practicienii în insolvenţă prin intermediul unor persoane de încredere, „inclusiv prin intermediul unei rude a judecătorului Moldovan Mircea, angajată tocmai în acest scop, la societatea unui practician în insolvenţă”.
Procurorii au mai arătat că cei patru judecători, personal sau prin intermediari, au pretins şi primit de la practicieni în insolvenţă, lichidatori sau administratori judiciari, administratori ai întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată, sume de bani, bunuri sau servicii. Magistraţii ar fi cerut bani sau bunuri pentru a îndeplini sau a nu îndeplini ori a întârzia un act privitor la îndatoririle de serviciu în legătură cu contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor, pentru a decide privind modalităţile de înscriere la masa credală cu privire la creanţele creditorilor chirografari, pentru a desemna preferenţial administratori judiciari, pentru a atribui preferenţial dosare de insolvenţă sau pentru a-şi exercita influenţa pe lângă judecători de la diverse instanţe din Bucureşti şi din ţară, folosind informaţii deţinute prin prisma atribuţiilor de judecător.
Terenuri transferate, acţiuni într-o firmă privată
Numele judecătoarei buzoiene Elena Rovenţa a fost implicat, în anul 1996, într-unul dintre primele scandaluri de corupţie făcute publice de presa buzoiană. Este vorba despre amestecul său într-o afacere privind transferul unor terenuri agricole aparţinând unor personalităţi publice, din domeniul politic, al Justiţiei şi Poliţiei, respectiv fostul senator PDSR Ion Vasile, fostul preşedinte PDSR al Consiliului Judeţean de la acea dată, Viorel Constantinescu, fostul prefect PDSR de până în anul 1996 Aurel Gubandru, fostul preşedinte al Tribunalului Buzău, Gheorghe Pană, şi fostul prim-adjunct al şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului, colonelul Gheorghe Duican.
În anul 1996, cotidianul OPINIA titra că toţi aceştia, cu excepţia colonelului Duican, care fusese împroprietărit în calitate de revoluţionar, şi-au transferat câte 5.000 de metri pătraţi de teren agricol din extravilanele localităţilor de origine – Blăjani (Ion Vasile), Movila Banului (Viorel Constantinescu), Săhăteni (Gheorge Pană), judeţul Olt (Aurel Gubandru) – în extravilanul judeţului Buzău, chiar la marginea municipiului Buzău, la ieşirea din Zona Industrială spre Spătaru. Printr-o inginerie cât se poate de simplă, terenurile, care erau şi alipite, au căpătat statut de intravilan, prin simpla mutare a plăcuţei de limită a municipiului Buzău spre Spătaru, dincolo de terenurile cu pricina, plăcuţă care, ulterior, a mai migrat, în mai multe rânduri, spre localitatea cu pricina.
Apoi, cele cinci loturi de teren, împreună cu al şaselea, aparţinând cetăţeanului Gheorghe Istrate, au intrat în posesia societăţii comerciale INTERIMEX, ai cărei acţionari erau preşedintele en-titre al Consiliului Judeţean, Viorel Constantinescu, şi preşedintele de la acea dată al Tribunalului Buzău, Gheorghe Pană, acestuia din urmă legea interzicându-i expres, şi la acea oră, să fie implicat în afaceri ca magistrat. Toate actele în cauză au fost întocmite în cel mai mare secret la Secţia Comercială a Tribunalului Buzău, de o apropiată a preşedintelui Gheorghe Pană, nimeni alta decât judecătoarea Elena Rovenţa, a cărei fidelitate a fost răsplătită ulterior. Mai precis în momentul în care INTERIMEX a vândut întreaga suprafaţă de teren primei firme buzoiene cu capital străin, Natural-Est, firmă în care Ştefan Rovenţa – soţul, acum decedat, al judecătoarei – a primit 5 la sută din acţiuni, alături de funcţia de director general.
Respectivul scandal a fost repus pe tapet după anul 2000, odată cu declanşarea primei acţiuni instituţionale de combatere a corupţiei, iniţiativă a preşedintelui de atunci al României, Emil Constantinescu, când cei aflaţi cu musca pe căciulă au scăpat de acţiunile la firma în cauză.
Ascensiune de invidiat
Judecătoarea Elena Rovenţa a lucrat ani buni la Buzău, mai întâi ca judecător financiar al Colegiului Jurisdicţional al Camerei de Conturi. Ea a fost numită judecător la Tribunalul Buzău prin Decretul 24/1 iulie 1996, semnat de preşedintele Ion Iliescu. După decesul soţului, Rovenţa s-a mutat în Capitală, unde se ocupa de insolvenţe din postura de magistrat al Secţiei a VII-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.
De asemenea, mai multe site-uri care monitorizează activitatea magistraţilor specificau faptul că mai multe rude ale judecătoarei Elena Rovenţa, care se ocupa, în calitate de judecător al Tribunalului Bucureşti, de proceduri legale privind falimentul ori insolvenţa, sunt angajate ale unor birouri de avocatură care au printre preocupări, şi asemenea speţe. Este vorba despre fiica judecătoarei, Andreea Rovenţa, şi despre nepoţii acesteia, Ana şi Mihai Anghel, ultimul angajat la „Şova şi asociaţii”, firmă aparţinând controversatului social-democrat Dan Şova.
