Crimele de la spitalul din Săpoca comise de un individ aflat în sevraj etilic mișcă lucrurile în domeniul sănătății mentale și a măsurilor de siguranță ce trebuie luate în cazul celor internați în baza Codului Penal în astfel de unități medicale. Sau cel puțin așa se dorește.
În următoarele luni, Secția Ojasca a Spitalului de Neuropsihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca s-ar putea dezaglomera dacă Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din județul Dolj va redeveni unul de maximă siguranță. Ministerul Sănătății a anunțat luni că va reda statutul de maximă siguranță Spitalului de Psihiatrie Cronici Poiana Mare, după ce, luni, ministrul Sănătății, Sorina Pintea, a vizitat unitatea sanitară. „Am venit aici să văd condițiile, dar și să discut cu personalul medical. Așa cum știți în România sunt doar patru spitale de maximă siguranță, insuficient pentru nevoile actuale. Poiana Mare a mai avut acest statut și intenționăm să i-l redăm, dar pentru asta este nevoie de investiții în infrastructură și suplimentarea personalului medical. Vom aloca imediat 2 milioane de lei pentru repararea acoperișurilor a patru pavilioane pentru care există deja licitații organizate și, așteptăm devizul estimativ pentru Corpul E, care va fi pavilion pentru cazurile de maximă siguranță, în vederea reabilitării complete. Corpul E are 32 de locuri în care vor putea fi primiți pacienții pe Cod Penal”, a declarat Sorina Pintea după vizită.
În ianuarie 2006, 162 de bolnavi psihic din cele patru secții penale ale Spitalului de Neuropsihiatrie Poiana Mare au fost transferați la Spitalul de Psihiatrie din Săpoca, după ce Ministerul Sănătății și Ministerul Justiției au dispus desființarea secțiilor ,,de penali”. Pe 30 ianuarie 2006, la 8,00 dimineata, șase autobuze și două ambulanțe venite de la Buzău au intrat pe poarta spitalului din Poiana Mare. După aproape trei ore, convoiul de autobuze în care au fost urcați pacienții, însoțit de polițiști doljeni și jandarmi, a plecat spre Buzău. Decizia de desființare a secțiilor penale fusese luată după ce, în anul 2004, într-un interval de trei săptămâni, la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din județul Dolj au decedat 18 pacienți. Principalele cauze ale deceselor au fost cașexia și hipotermia. Guvernul României de la acel moment și-a asumat o așa-zisă reformă în domeniu sănătății mentale în România. Totul s-a făcut pe repede-înainte, fără explicații, 162 de pacienți periculoși, cu infracțiuni la activ, fiind mutați la o sectie exterioară a spitalului din Săpoca, la Ojasca, la 15 kilometri de sediul principal, în saloane fără gratii la ferestre și fără dotarea necesară. Desființarea secțiilor la spitalul din Dolj s-a soldat însă cu scandal: jurnaliști agresați și oficiali din conducerea spitalului sechestrați de angajații care și-au văzut puse în pericol locurile de muncă.
Săpoca a fost casă timp de peste zece ani pentru 80 de persoane
În august 2019, șase oameni au decedat și alți șapte au fost răniți în Spitalul de Psihiatrie Săpoca. Între aceste două repere sumbre, alte multe mii de persoane cu afecțiuni sau dizabilități psihice, psihosociale sau intelectuale și-au găsit sfârșitul în instituții de asistență medicală psihiatrică sau protecție socială din România. În toată această perioadă de timp, numeroasele guverne care s-au succedat au avut la dispoziție informații despre abuzurile, dramele și decesele din spitalele/secțiile de psihiatrie și centrele rezidențiale unde locuiesc persoane cu afecțiuni sau dizabilități psihice, psihosociale și/sau intelectuale.
În 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că statul roman a încălcat dreptul la viață al unui tânăr cu o dizabilitate intelectuală care a decedat în Spitalul de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță din Poiana Mare, județul Dolj, observând și situația zecilor de decese ale pacienților care au decedat de foame și de frig în același spital, și condițiile îngrozitoare descrise de diverse organisme internaționale. Din această hotărâre decurg mai multe obligații pe care statul român a refuzat să le pună în practică.
În interval de un an, între 2017 și 2018, la Spitalul de Psihiatrie Săpoca și pentru măsuri de siguranță au decedat 17 persoane, printre care și un bărbat în vârstă de 45 de ani prin asfixie mecanică produsă prin spânzurare. 64 de persoane au fost internate nevoluntar, iar dintre acestea, doar 14 au fost confirmate de o instanță de judecată, pentru ceilalți spitalul de psihiatrie considerând că „nu este cazul” să sesizeze internarea nevoluntară, obligație prevăzută de legea sănătății mintale, se arată într-u raport al Centrului de Resurse Juridice. Într-un singur caz a fost exercitat recursul împotriva hotărârii de internare nevoluntară, pacientul în vârstă de 31 de ani fiind internat de 1.270 zile la momentul colectării datelor.
De asemenea, în Spitalul de Psihiatrie Săpoca se aflau – la momentul colectării datelor – 259 de „cazuri sociale”, pacienți pentru care este necesară identificarea unei măsuri de ocrotire în familie sau în comunitate, însă în lipsa acesteia rămân internați pe o perioadă nelimitată în spitalul de psihiatrie. Dintre aceștia, 81 erau internați în Spitalul de Psihiatrie Săpoca de peste zece ani. Spitalul a sesizat Direcțiile de Asistență Socială și Protecția Copilului doar pentru 159 dintre ei, în vederea găsirii unor soluții, însă deseori acestea au răspuns că nu au servicii comunitare, că centrele rezidențiale funcționează la capacitate maximă sau că ar fi indicat ca persoanele să rămână internate pe perioade cât mai îndelungate, sau au refuzat să transmită un răspuns, potrivit CRJ.
Spitalul Săpoca este organizat în trei locații distincte din județul Buzău: Săpoca, Nifon și Ojasca. Furnizează servicii de îngrijii de psihiatrie pentru întreaga populație a județului Buzău (aproximativ 460.000 de locuitori) la care se adaugă și persoane provenite din alte județe (11,76% din totalul pacienților în anul 2018). Ca spital de măsuri de siguranță deservește 11 județe arondate prin ordin al Ministerului Sănătății: Buzău, București, Ilfov, Ialomița, Brăila, Constanța, Prahova, Tulcea, Călărași, Covasna, Giurgiu. Odată reînființate secțiile de maximă siguranță în Dolj, parte dintre pacienții aflați sub incidența Codului Penal la secția Ojasca ar putea fi transferați acolo.
Conform datelor publice, structura aprobată pentru secția Ojasca este de 390 paturi (dintr-un total de 805 paturi, 325 fiind la Săpoca și alte 115 la Nifon). Astfel, secția Ojasca dispune de 48% din totalul paturilor SPMS Săpoca.
Supra–aglomerarea, problemă veche și nerezolvată
Experții Centrului de Resurse Juridice au întocmit în 2017 un raport în urma unei monitorizări la Spitalul Săpoca – Ojasca, arătând problemele cu care se confruntă. Pacienții au susținut atunci că erau bătuți de supraveghetori și infirmieri „cu mătura, cu ce nimeresc”, împinși și legați de pat, notează Mediafax.
„Pe parcursul vizitei am fost abordați de câțiva pacienți care au reclamat legări, agresiuni fizice, lipsa accesului la haine groase iarnă, altele (…) La o discuție cu trei pacienți, aceștia povestesc despre bătăile pe care le primesc de la supraveghetori/ infirmieri. Pacienții declară că sunt bătuți (”cu mătura, cu ce nimeresc”), împinși și legați de pat, legarea fiind o măsură dispusă de medicii psihiatri, în special dacă nu mai sunt locuri la izolator”, se arată în raportul CRJ.
În același document este consemnată și situația unui bărbat, găsit, în regim de izolare. Din sumarul situației domnului numit în continuare în raport „C.P”, reiese faptul că acesta era coerent, calm, conștient de situația în care se află. El a fost izolat după ce a spart mai multe geamuri în spital, dar și vitrina magazinului din curtea spitalului, ca urmare a unor halucinații pe care le-a dezvoltat, se arată în raport.
Un alt caz prezentat în raport este cel al unui pacient care, în 2017, anul în care a fost realizată monitorizarea de către experții CRJ, era internat la Spitalul de Psihiatrie Săpoca de aproximativ zece ani. Bărbatul apare în continuarea raportului numit B.D.D. Pacientul a abordat pe parcursul vizitei de monitorizare experții, rugându-i „insistent și cu disperare” să-l ajute să părăsească instituția pentru că „nu mai suportă și îi trece viața degeaba. Vrea să își întemeieze o familie, nu i se spune ce se întâmplă și de ce trenează atât de mult procesul său”.
Se pare însă că, între timp, acolo au avut loc schimbări, deși ministrul Sănătății a găsit mai mulți pacienți în saloane decât maximul prevăzut. Cu toate acestea, Sorina Pintea a fost plăcut surprinsă de condițiile în care sunt acum cazați și tratați pacienții, de terapiile alternative practicate aici (ergoterapie), de sala de conferințe și de felul în care este organizat sistemul pavilionar, chiar dacă a apreciat că ar mai fi nevoie de ceva investiții. „Am discutat aici foarte deschis, foarte sincer, cu personalul care lucrează în această secție exterioară. Despre normativul de personal, pentru că știu că este un subiect care interesează, din punct de vedere legal cel puțin în secțiile care adăpostesc <Pacienții Cod Penal> este conform legii, normativul este foarte clar. Problemele apar atunci când un pacient trebuie dus în altă parte sau la instanță, astfel încât este nevoie de refacerea graficelor, de multe aspecte. Aceste lucruri pot să creeze disfuncționalități și atunci apare problema lipsei de personal, care de fapt în acte nu este lipsă”, a recunoscut ministrul, la Ojasca. Sorina Pintea s-a declarat chiar înduioșată de soarta pacienților care ies de sub Codul penal și care ar trebui preluați de familie, dar sunt „uitați” în spital. „M-a impresionat foarte mult ce mi-a spus un medic. Pacienții aceștia rămân internați, supraaglomerează practic aceste secții… doar câte un aparținător la 160 de pacienți vine să-i vadă. Este o realitate și cred că ar trebui să lăsăm puțin ipocrizia la o parte, pentru că și aceștia sunt ai noștri”, a spus ministrul. Ea a apreciat că pentru acești bolnavi pot fi rezolvate, imediat, aspecte care țin de Ministerul Sănătății, dar nu și problemele care țin de familie și de societate, în general, care „necesită o discuție mai largă, cu societatea civilă”. Printre problemele dificil de rezolvat identificate de ministrul Sănătății se află nevoia acestor pacienți „care ies din acest sistem închis, să fie îngrijiți, oarecum redați societății, urmăriți”, în contextul în care „nimeni nu-i dorește”. Pintea a spus însă că se bucură că a ajuns la Ojasca, pentru că la fața locului lucrurile sunt altfel decât a citit în rapoarte. „Este foarte greu să-ți imaginezi de fapt ce se întâmplă aici. Pacienții sunt bine îngrijiți, din câte am văzut, îmi dau seama ce înseamnă o escară sau un pacient abuzat… au condiții, personalul pare foarte atașat de ei… sunt povești de viață”, a spus Pintea, care a precizat că în secția respectivă sunt 390 de paturi, iar în momentul în care pacienții ar trebui să plece, nu au unde, pentru că sunt puțini cei care își asumă îngrijirea unui astfel de pacient, care trebuie să ia un tratament care nu este gratuit.
