Cronică de carte: Un zâmbet zburând peste Golgota suferinţei

Traian Gh. CRISTEA

Cartea „Simona, un înger care zboară”, semnată de Sava Bogasiu (Editgaph, 2022), este unicat între numeroasele cărţi aparţinând  scriitorului amintit. Acest statut îi este conferit atât de emoţionantul mesaj transmis, cât şi de particularităţile scriiturii.

Este ştiut că subiectul morţii fiinţei umane a fost abordat abundent încă din cele mai vechi timpuri. Potenţialul cititor va descoperi în cele 284 de pagini, zbuciumul cumplit al unui copil, pe drumul groaznic al Golotei suferinţei, zbucium îndurat cu zâmbetul insuflat de credinţă. Despre momentul trecerii fiinţei umane la cele veşnice,  care l-au definit în fel şi chip.  Eminescu l-a definit aşa: „Căci moarte nu există şi ce numeşti tu moarte, / E-o viaţă altfel scrisă în sfânta firii carte”; anticul filozof Socrate spunea: „Moartea este una dintre cele mai mari binecu-vântări ale omenirii” iar Ioan Alexandru  considera că că nu murim definitiv fiindcă,  prin credinţă, suntem vii.

Sava Bogasiu a reuşit să demonstreze, prin redarea  unei succesiuni de momente semnificative, tulburătoare, că moartea poate fi  sfidată  dacă sufletul îţi este luminat de credinţă şi iubire. Numai astfel o poţi trata cu indiferenţă şi cu zâmbet,  aşa cum emoţionant ilustrază o minunată copilă (Simona Pătraşc, de 19 ani), luptându-se  cu cancerul „până în clipa despărţirii ei de viaaţa aceasta pământească”.

Prezenta carte are caracter memorialistic, evocator, pilduitor, conţinând fragmente de tipare textuale explicative, argumentative, confesive şi nu intenţionază să atragă lectorul doar prin momentele de zguduitor tragism, ci oferă informaţii pline de  înţelepciune, cu profunde accente moralizatoare, formative, demne de luat în seamă.

Cuprinsul cărţii este exhaustiv şi ilustrază convingător aceste afirmaţii.

După precuvântarea esenţială, urmează episoade pe care le considerăm judicios plasateate, redând un tablou compet al unui personaj real. Prezentăm doar doar o parte din acestea: „1. Importanţa numelui pe care-l primim la naştere, nume consfinţit la botez. / 2. Semnificaţia  numelui <Simona>. / 3. Cine este Simona Pătraşc. / 4. Şcoala suferinţei: De ce boala apare uneori în viaţa noastră? / 5. Simona, o eroină pe golgota durerii / 6. Mama Simonei îndurerată / 7. Spitalul, a doua casă a Simonei / 8. Simona, o şcolăriţă de excepţie / 9. Majoratul Simonei / 10. Simona-un zâmbet continuu / 11. „Visuri la cheie” pentru Simona / 12. David în viaţa Simonei / 13. Cuvintele de suflet ale Simonei, scrise de ea / 14. Ultimile zile din viaţa Simonei / 15. Testamentul Simonei / 16. Simona – un înger care zboară (Despre îngeri)…”.

Cine va fi interesat să parcurcurgă cu atenţie   paginile cărţii de faţă va obseva că autorul împleteşte explicit noţiuni esenţiale cu caracter religios (din ortodoxie) cu aspecte selectate din realitate, de pe poziţia unui narator omniscient, implicat în derularea autentică a episoadelor. Această împletire realizată cu iscusinţă, facilitează înţelegerea trăirii momentului în care este prezentată adolescenta.

Caracterul de autencititate al trăirilor din jurnal existenţial în care este Simona produce cititorului sensibil emoţii greu de stăpânit.

Relatarea decurge la persoana întîi, duhovnicul afându-se în doua ipostaze (narator, personaj). După săvârşirea spovedaniei (ultrasecrete), fiinţa care urma să părăsească această lume a săvârşit un gest de neuitat, conform spuselor duhovnicului: „…m-am dus la ea, la spital, să o mângâi, să-i dau curaj, spre surprinderea mea, ea era aceea care m-a întărit, ba mai mult, mi-a şters lacrămile, cu mâna ei caldă, subţirică, albă…” .

Puritatea şi măreţia sufletească a Simonei – o adolescentă de 19 ani – respiră pătrunzător şi din ultimile dorinţe. Roagă să li se spună tuturor cuvinte de recunoştinţă şi iubire. Ştiind că se va înălţa la ceruri, a grăit: „Vreu să mă îmbrăcaţi ca pe o mireasă, să-mi puneţi multe flori naturale şi să-mi cântaţi mereu HRISTOS A ÎNVIAT! Căci eu n-am murit, ci doar mă mut într-o altă lume, în care mult am crezut”.

Cât a fost de îndrăgită şi admirată sugerează şi rândurile următoare, pline de vibraţii emoţionale. Sunt doar câteva versuri dintr-o poezie semnată de Cătălin Săcuiu, versuri ilustrând transfigurat testamentului Simonei: „Nu-mi acoperiţi mormântul cu cununi, ci cu iubire. / Nu cununi am vrut în viaţă, ci cântare şi-nfrățire, / Căci cununile se uscă şi se şterg de ploi şi soare, / Dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare.”

Printre numeroasele efecte moralizatoare ale cărţii, se numără şi aceea a implicării duhovnicului în viaţa omului, începând chiar de la vâsta copilăriei. Conţinutul volumului exemplifică pregnant această afirmaţie. Duhovnicul Simonei, prin comportament, a reuşit să-şi împli-nească menirea aşa cum reiese şi din prezenta apoftegmă: „Duhovnicul vine să ne dăruiască iubirea lui dumnezeu, credinţa sfântă pe care a primit-o din pruncie şi pe care a desăvârşit-o prin taina hirotoniei” (Sava Bogasiu, „Gânduri printre rânduri”).

Modul în care sunt prezentate emoţionantele evocări ale Simonei, consemnările ei din micul jurnal, imaginile oportune ale fotografiilor din carte, gesturile umanitare ale unor reprezentanţi din massmedia, trata-mentul exemplar, plin de  afecţiune din spitale sunt pilduitoare.

Nu în ultimul rând, semnalăm şi virtuţile scriitoriceşti ale celui care a semnat cartea cât şi şi profesionalesmul tuturor acelora care au contribuit la realizarea acesteia.

Despre volumul de faţă  se poate scrie cu mult mai mult, însă de folos ar fi cu mult mai mult, citirea acestuia cu răbdare şi suflet luminos, de către semenii noştri, de aici şi de pretutindeni.