Recentele dezvăluiri legate de discuțiile purtate pe grupul de WhatsApp al sindicaliștilor de la Metrou, care luau în calcul asasinarea directorului companiei și a ministrului Transporturilor de la acea dată, a reamintit opiniei publice o întâmplare asemănătoare, din păcate finalizată cu un omor. Deosebirea dintre cele două povești, despărțite de 22 de ani, este aceea că în anul 2000 era asasinat liderul de sindicat al unei cunoscute fabrici ieșene, la comanda reprezentantului patronatului ceh.
La data de 7 septembrie 2000, Virgil Săhleanu, liderul de sindicat de la Tepro Iași, a fost asasinat la comanda cehului Frantisek Priplata, reprezentantul patronului în privatizarea combinatului de țevi Tepro. Atacul împotriva liderului de sindicat a fost negociat direct de Frantisek Priplata cu patronul unei firme pază, Cătălin Ciubotaru, după cum rezultă din sentința prin care afaceristul ceh a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru instigare la omor.
Pe 4 septembrie 2000, Priplata i-a spus lui Ciubotaru că dacă nu rezolvă rapid problema „Săhleanu” îi va rezilia contractul pentru paza combinatului Tepro. Firma patronată de Ciubotaru obținuse un contract de aproape 400 de milioane de lei vechi pe lună pentru paza uzinei, dar nu reușise să-și intre în rol din cauza opoziției sindicatului. Frantisek Priplata a negociat, în acea zi, cu un preț pentru agresarea lui Virgil Săhleanu. Cei doi s-au înțeles pentru 3.000 de dolari. Priplata i-a fixat lui Ciubotaru și un termen final până la care trebuia rezolvată „problema Săhleanu”: 14 septembrie 2000. Atunci urma să ajungă la Iași patronul ceh Zedenek Zemek, reprezentat de Priplata în privatizarea Tepro. Planul era ca sindicalistul să stea măcar două-trei săptămâni în spital, perioadă în care firma de pază să preia controlul securității combinatului, iar protestele salariaților Tepro să înceteze.
Pentru aplicarea planului, doi agenţi ai firmei de pază din Vaslui s-au deplasat în două rânduri la Iași ca să îl atace pe sindicalist. Ei l-au urmărit mai multe zile pe Săhleanu, însă sindicalistul era mereu însoțit, astfel încât nu au reuşit să se apropie de el. Pe 5 septembrie 2000, a doua zi după ultimatumul lui Priplata, Cătălin Ciubotaru le-a cerut angajaților săi să urgenteze atacul asupra sindicalistului. Mai mult, el le-a promis că dacă vor reuși să-l asasineze le va dubla banii promiși. În dimineața zile de 7 septembrie 2000, Virgil Săhleanu a ieșit singur din apartament, a coborât scările, iar când a ajuns la parterul blocului a fost atacat de cei doi angajați ai firmei de pază. Unul dintre ei l-a lovit cu pumnul, având prinsă de degete o rozetă metalică de robinet, iar celălalt l-a tăiat în zona gâtului cu un cuțit. Loviturile de cuțit au continuat până ce Virgil Săhleanu și-a pierdut cunoștința. Cei doi asasini au fugit după atac înapoi la Vaslui, iar Virgil Săhleanu a decedat la spital în aceeași zi.
Extrădare eșuată
Priplata a fugit din țară în anul 2005. El a fost arestat pe 21 septembrie 2000 pentru implicarea în asasinarea liderului de sindicat. În total, el a stat în arest aproape un an de zile, perioadă care i-a fost scăzută din pedeapsa finală de opt ani. În 2007, Priplata a mai fost condamnat la încă un an și șase luni pentru că a trecut ilegal frontiera ca să scape de pedeapsa din dosarul omorului, dar această condamnare a fost contopită în cea inițială. Cehul mai are de ispășit, astfel, aproape șapte ani din prima sentință. Fuga din țară l-a scăpat însă de încarcerare.
Încercările repetate ale autorităților române de a-l extrăda pe Priplata au eșuat, iar un tribunal din Cehia a blocat și posibilitatea ca el să își ispășească pedeapsa în țara sa natală. Ambasada Republicii Cehe susține că autoritățile române nu au făcut solicitări prin biroul său de la București pentru extrădarea lui Frantisek Priplata și că Tribunalul din Brno a refuzat defintiv să recunoască hotărârile instanțelor românești.
Ministerul român al Justiției susține că Tribunalul Regional din Brno a respins solicitarea autorităților române, în data de 2 decembrie 2009, pe motiv că asistarea inculpatului Priplata de către un translator a fost pur formală, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare. Ministerul Justiției susține, într-un răspuns transmis RISE Project, că executarea condamnării mai poate avea loc doar dacă Frantisek Priplata va fi localizat pe teritoriul unui stat străin, altul decât statul ceh.
Fără despăgubiri
Fuga din țară a cehului a lăsat familia Săhleanu și fără despăgubirile impuse de judecători. Doina Stupariu, avocata familiei Săhleanu, a declarat pentru RISE Project că Frantisek Priplata nu a plătit niciun leu din despăgubirile la care a fost obligat de instanță, în solidar, cu ceilalți condamnați: „În procesul penal, doamna Săhleanu s-a constituit parte civilă, atât pentru ea, cât și pentru fiica sa. Din câte imi amintesc suma era în jur de 300 de milioane de lei vechi sau chiar mai mult. Această sumă reprezenta daune morale și materiale, fetița soților Săhleanu fiind minoră atunci”. Avocata Doina Stupariu mai spune că nu a mai auzit nimic despre Frantisek Priplata dinainte de 2005, de la ultimele termene din procesul penal, și că nu știa nimic de afacerile pe care cehul le mai derulează în România.
Ce s-a întâmplat la Buzău
Liderul de sindicat asasinat la Iași avea la Buzău o soră, profesor de Fizică la Liceul cu Program Sportiv, care, după uciderea lui Virgil Săhleanu, a început să fie vânată de televiziunile centrale pentru a fi invitată la diverse dezbateri pe tema crimei care a zguduit o întreagă țară. Prin mijlocirea unui post TV local, Valeria Săhleanu a acceptat să participe la emisiunea uneia dintre televiunile de la București. Conform reprezentanților firmei de pază care i-au asigurat transportul în capitală, mașina buzoienilor a fost urmărită îndeaproape de un autoturism care a parcat chiar în zona televiziunii cu pricina. În ciuda încercărilor șoferului autoturismului în care se afla sora sindicalistului ucis de „a scăpa de coadă”, mașina de filaj nu a putut fi păcălită. După încheierea emisiunii, probabil după ce s-a constatat că profesoarea Săhleanu nu deține – ori nu vrea să facă publică – nicio dovadă care să-i poată incrimina pe cei care au comandat asasinatul, autoturismul de filaj a dispărut.
Ce vorbeau sindicaliștii de la Metrou
Sindicaliştii de la Metrou, conduși de Ion Rădoi au discutat anul trecut, pe un grup de WhatsApp, mai multe strategii, în contextul disputei dintre liderul sindical şi Cătălin Drulă, ministru al Transporturilor, pe lângă varianta declanşării unor proteste care să pară spontane, unul dintre ei invocând şi varianta apelării la serviciile unor racheţi. „Punem preț pe două capete: Drulă și directorul (Ştefan Paraschiv, director Metrorex, n.r.). Şi-ai să vezi cum ne lasă lumea în pace. Păi, altfel, nu se mai poate. Ajungem la disperare”, a spus acesta, conform rechizitoriul din dosarul penal în care Ion Rădoi este trimis în judecată pentru şantaj. Acelaşi sindicalist mai propunea ca fiecare angajat de la metroul bucureştean să doneze câte 1.000 de lei, astfel încât să se strângă suma de 1 milion de euro pentru plata racheţilor, după cum arată rechizitoriul obţinut de News.ro.
Pe grupul de WhatsApp al salariaţilor Metrorex, Cristian Cozonac, unul dintre angajaţii apropiaţi de Ion Rădoi, a venit cu ideea angajării unor racheţi ucraineni, „ceva de calitate”: „Hai pe ei…Cât dreaq costă niște racheţi d-ăia ucraineni? Hai naiba să punem preț pe capetele lor. 5.000 de angajați, dacă donează fiecare 1.000 lei, facem vreun milion de euro. Și luăm ceva de calitate. Punem preț pe două capete: Drulă și directorul. Şi-ai să vezi cum ne lasă lumea în pace. Păi altfel nu se mai poate. Ajungem la disperare”, a propus Cristian Cozonac, potrivit rechizitoriului DNA.
