Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” – 100 de cărţi pentru 100 de ani (IV)

*„Zeul unei bucăţi de materie: forma” (Eminescu, Mss. 2254, f. 18)

Spuneam în numărul precedent despre generaţia de aur din cancelaria Co­legiului „Naţional Mihai Eminescu”, oamenii care sunt fondatorii spiritului eminescian şi formatorii unor personalităţi ale Bu­zăului şi nu numai. I-am evocat prin cartea „Călător prin trei perioade istorice” a doamnei Petra Clonţ. S-a desprins figura luminoasă a profesorului umanist-clasic Bazil Cojocaru, latinist şi mare iubitor al gramaticii limbii române, sub îndrumarea căruia a apărut o generaţie întreagă de profesoare de latină şi primii olimpici naţionali din acest profil (de exemplu Valentina Vrabie, prima olimpică internaţională din Colegiului „Naţional Mihai Eminescu”, 1991). În anul centenar, la etapa naţională a olimpiadei de latină, eminescienii au fost reprezentaţi cu onoare de Sonia-Andreea Stemate, absolventă, Ga­briela Stă­nică, Georgiana Tomo­şoiu, Bianca Stoian, X B (PREMIU SPECIAL), Alexandra Stoica, Irina Petrescu, X C, Oana Nica, XI A şi Diana Ionaşcu, XII C. Sub îndrumarea profesoarei Carmen Stoica-Neagu, ei au participat şi la „Certamen Ovidianum Ponticum”.

În calendarul manifestărilor prilejuite de generosul jubileu CNME-100 se înscrie şi proiectul “100 de cărţi pentru 100 de ani”, urmare  a activităţii din Cenaclul “Rază de Luceafăr”, a colaborării dintre Bibli­oteca “Doina-Tatiana Mă­noiu” şi B.J. “Vasile Voi­culescu”, a atelierelor de scriere creativă şi a îndrumării din cercurile de lectură. Cărţile donate, lansate sau publicate de foşti şi actuali elevi de-a lungul timpului, care, pentru colegiu a devenit istorie, au fost adunate în muzeu, bibliotecă, expoziţia-document “O carte nu se citeşte singur(ă)”. Ele vor fi arhivate/sigilate şi donate Co­legiului pentru Jubileul 125, adică pentru anul 2044!

IOAN DUMITRAN – preot, profesor de religie.

S-a născut la 22 septembrie 1944 în comuna Gherăseni, judeţul Buzău. A urmat şcoala din satul natal, apoi Seminarul din Buzău şi Fa­cultatea de Teologie Bucureşti, absolvită în  1968, hirotonit preot în parohia Gherăseni (1968-1977), de unde a trecut la parohia Potoceni (1997-1991), apoi la biserica „Sfinţii Îngeri” Buzău. Din anul 2001 a fost protoereu. După reintroducerea religiei  în şcoală ca obiect de învă­ţământ, a făcut parte din mai multe cancelarii ale municipiului Buzău. La Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, care face parte din parohia „Sfinţii Îngeri”, a funcţionat un singur an şcolar, 1998-1999, lăsând o amintire luminoasă, de neşters, prin cuvântul de bunătate şi îndemnul blajin adre­sat tuturor. A publicat „Carte de rugăciuni” a şcolarului, 1991 şi „Mic îndreptar de morală creştină”, 1993, cu rol de manual. A decedat în noiembrie 2017 după o îndelungată suferinţă fizică şi a fost plâns cu lacrimi adevărate de eminescienii, care l-au avut coleg pe nepotul părintelui Dumitran, Andrei Mihalcea (şeful de promoţie 2019) şi pe doamna Liliana Antoaneta Mihalcea, fiică, profesoară de română. „Morala creştină şi-a păstrat prestigiul de afirmare a valorii în ochii oamenilor, atât prin înălţimea principiilor, cât şi prin izvorul şi originea acestor principii, Cartea Sfântă.” Am citat din „Micul îndreptar” alcătuit de Ioan Dumitran, inspirat de necesitatea de a pune la îndemâna tine­rilor şi vârstnicilor noţiunile de bază, şi nu numai ale credinţei şi morale, atât de necesare după 1989!

Aceste îndrumări de suflet şi de mare actualitate le-am găsit reflectate şi în cărţile domnului profesor Dan-Gabriel Onţeluş, pe care le prezentăm în proiectul nostru 100 DE CĂR}I PENTRU 100 DE ANI.

DAN-GABRIEL ON}ELUŞ, născut în Bu­zău la 21 februarie 1972, a absolvit clasele primare la Liceul Pedagogic Buzău (1986), Liceul ,,Mihai Eminescu’’ Buzău (1990) şi Fa­cul­tatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. Este profesor titular la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Buzău din 1994. În perioada octombrie 2000-ianuarie 2001 a fost lector-asociat la Facultatea de Litere Iaşi, iar în anul şcolar 2009-2010 a îndeplinit fun­cţia de inspector de specialiate I.S.J Buzău. A fost şi director al Colegiului, 2015-2016… Emil Cioran, un exeget liric al Căderii (2000) este lucrarea de gradul I şi doctorat (2001).  A publicat în revistele ,,Convorbiri literare”, ,,Cronic” „Timpul”, „România literară” , „Viaţa românească”, „Tribuna învăţământului”, „Spaţiile culturale”, „Năzuinţe”. A tipărit lucrarea de doctorat, Editura Junimea, Iaşi, 2000, şi cartea „Lecturi fra­gmentare”, editura Alpha, Buzău, 2002, într-un tiraj simbolic şi regie proprie. „Monografia umanului”, editura Alpha, Buzău 2008 este o reluare a principiilor morale creştine din perspective pedagogică.

 

„Este clar că şcoala a pierdut partida, în competiţia de imagine din postmodernitate. Răul cel mare şi nu îndeajuns de conştientizat l-a denunţat G. Sartori, în cartea sa, sugestiv intitulată <Homo vindes. Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea>. De la vârste fragede, copilul este asaltat de imaginile în mişcare ale televizoarelor şi calculatoarelor, pierzându-şi, astfel, capacitatea de abstractizare şi generalizare pe care, în trecutul nu foarte înde­părtat, o asigura cartea. <Graţie> tehnologiei, în continuă expansiune, răgazul reflexiv al lecturii dispare, ca modalitate educativă esen­ţială, fiind înlocuit de acest asalt perpetuu al imaginilor, care sfârşeşte prin a imbeciliza. De aceea, la şcoală, copiii se plictisesc, nu înţeleg mare lucru din ceea ce li se predă, considerând activitatea educativă instituţio­nală drept o mare pierdere de vreme. Profesorii sunt de­păşiţi de situaţie, părinţii arată acuzator înspre şcoală, politicienii speculează electoral problemele, mass-media caută continuu senzaţionalul, oamenii de afa­ceri nu par să înţeleagă gra­vitatea situaţiei, iar degra­darea relaţiilor publice este, astfel, garantată. Părinţii par să nu înţeleagă importanţa celor „7 ani de-acasă”, renunţând să mai trezească interesul celor mici pentru alcătuirea lumii. Sunt mulţumiţi dacă aceştia stau cuminţi în pat sau în fotoliu, îndobitocindu-se cu desene animate violente, filme de 2 lei ori computer games. În condiţiile în care pregătirea intelectuală sistematică este asemănă­toare unei asceze, puţini mai sunt aceia care se mai încumetă să o practice. Şi aşa apar generaţiile fast-food şi Pokemon, ignorate într-un mod mai vinovat decât acum jumătate de secol, când lumea venea după două războaie mondiale, în timp ce astăzi accesul la informaţie este mai uşor decât oricând în istorie…

 

Pentru actuala degringoladă din educaţia instituţionalizată, copiii sunt nevinovaţi. Într-adevăr, de mici copii suntem învăţaţi să minţim, să furăm, să nu ne pese de ceilalţi. Dar atenţie, să nu ne pese de ceilalţi. Dar, atenţie, nu direct prin gesturile echivoce ale pă­rinţilor şi educatorilor. Or, sticlirea sufletelor nevinovate este imprescriptibilă şi generează trauma, care se răzbună mai târziu, dacă nu prin fapte antisociale, cel puţin printr-un egoism cinic ireductibil. Când copilul vede şi simte că totul este pe bani şi pe relaţii, urmare a unei prostituări sistematice din partea adulţilor, ce să-i mai ceri?”

Mesajele citate mai sus au fost selectate din Monografia umanului, cartea care îl reprezintă cel mai bine pe domnul profesor Onţeluş. Nouă ni se pare mult mai senină şi echilibrată „Lecturi fragmentare”, unde regăsim capitolele Platon, Cervantes, Cantemir, Dostoievski, Leon Bloy sau Cuviosul Siluan Athonitul, dar şi  capitole despre Eliade, Călinescu, Rebreanu şi Urmuz… Cel mai interesant ni s-a părut capitolul al VI-lea, „Mihai Eminescu”, Primele poezii antume şi avatarurile emi­nescianismului, din care cităm: „Apropierea autentică, netrucată de opera Poetului naţional, este una dintre formele indicate pentru a menţine un contact permanent şi rege­nerator cu românitatea su­blimată artistic şi lingvistic… dar şi cu propria identitate”. Vom păstra mai ales această carte pentru eminescienii centenari.

(Va urma)

 

Grupaj realizat de
Rebeca Panait, XII G şi Ana-Maria Dochioiu, XI F,
sub coordonarea prof. Elena-Roua Dogaru.
Consultant ştiinţific, Relu Stoica.