Simona Săvulescu, directoarea Operatorului Regional Compania de Apă Buzău, a avansat informația că necesarul de apă potabilă pentru Valea Slănicului se regăsește în zona montană a regiunii, pe teritoriul comunelor Lopătari, Bisoca și Mânzălești, dar pentru ca sursele respective să ajungă să fie tratate și depozitate sunt necesare investiții importante.
Mai mult, șefa Companiei de Apă a adus în discuție inclusiv varianta construirii unui baraj de acumulare la o sursă de apă pe teritoriul comunei Lopătari, în satul Terca, în zona monumentului natural Focul Viu, pe pârâul Smoleanu.
Valea Slănicului este cea mai săracă zonă din județul Buzău în ce privește rezervele de apă potabilă în subteran. Au fost făcute scanări cu aparate speciale, cu ajutorul cărora pot fi localizate rezerve care alcătuiesc pânza freatică la diferite adâncimi, spune Simona Săvulescu. La un moment dat, măsurătorile au indicat o rezervă serioasă de apă în zona Jieni, pe teritoriul comunei Beceni. Ar fi însemnat chiar rezolvarea problemei apei potabile pe segmentul Văii Slănicului în care administratorul rețelelor este operatorul regional Compania de Apă Buzău, dar toate indiciile tehnice spuneau că rezerva respectivă era de apă sărată.
Pe Valea Slănicului, singurele rezerve de apă potabilă sunt cantonate în zona montană superioară, pe teritoriul comunei Lopătari, dar și pe teritoriul comunelor Mânzălești și Bisoca. Acestea ar putea fi captate și aduse în lacul de acumulare de la Cireșu, pe pârâul Jghiab, amplasament ridicat pe teritoriul comunei Mânzălești.
Directoarea Săvulescu spune că deja a purtat primele discuții cu primarul de la Lopătari, Claudiu Constantin, pentru a înțelege care ar fi problemele care ar trebui rezolvate pentru a putea fi captată o sursă de apă, destul de bogată, ca debit, localizată pe teritoriul satului Terca, în zona monumentului natural Focul Viu. În realitate este vorba despre captarea și înmagazinarea apei de pe cursul pârâului Smoleanu, un alt nume folosit în zonă pentru respectiva apă curgătoare fiind Zăganul. Șefa Companiei de Apă Buzău spune că de-a lungul unui tronson, în imediata apropiere a Focurilor Vii, apa trece printr-un defileu natural, ceea ce pentru un inginer în domeniu ar însemna aducerea în discuție a construirii chiar a unui baraj, pe modelul celui de la Cireșu – Mânzălești, pe cursul pârâului Jghiab. În opinia Simonei Săvulescu, un astfel de proiect ar presupune angajarea unei investiții pe durata a cel puțin cinci ani.
Primarul de Lopătari, Claudiu Constantin, spune că documentațiile tehnice pentru realizarea celei mai simple variante de captare și depozitare a sursei de apă sunt aproape de finalizare, în sensul că au fost deja obținute cele mai multe dintre autorizații și avize, conform procedurilor birocratice specifice legislației dâmbovițene. Totuși, în situația în care ar fi aleasă varianta construirii unui baraj de acumulare chiar și un parteneriat în formula Compania de Apă plus primăriile din zonă nu ar putea constitui o garanție pentru o susținere financiară a investiției.
Pe de altă parte, primarul Claudiu Constantin spune că pentru varianta construirii unui baraj de acumulare, dincolo de faptul că ar fi necesare modificări cadastrale, în sensul că cele mai multe terenuri, în zonă, sunt proprietăți particulare, cea mai mare problemă ar fi obținerea acordului unei companii, IRU Forest Asests, care este parte a Grupului de mobilă IKEA, din Suedia. „Reprezentanții acestei companii abia au fost de acord să captăm la suprafață pârâul respectiv, iar apa să o transportăm pe distanța a aproximativ 1,5 kilometri, până pe un domeniu public al primăriei Lopătari, pe un sistem de conducte”, spune primarul Claudiu Constantin. IKEA, prin firma IRU Forest Asets are în proprietate suprafețe importante de pădure chiar în zona care face obiectul captării sursei de apă.
Sistemul zonal de alimentare cu apă potabilă de pe Valea Slănicului la care au ajuns să fie arondate cinci comune – Sărulești, Mânzălești, Vintilă Vodă, Beceni și Cernătești (jumătate din teritoriu) – a devenit subdimensionat, atât la capacitățile de înmagazinare, cât și la dimensiunea conductei principale de transport, pentru că, inițial, a fost conceput să alimenteze doar două comune: Mânzălești și Vintilă Vodă. Ulterior, autoritățile județene și-au dat acordul pentru conectarea la sistem și a comunei Beceni, mai ales că în unitatea administrativ-teritorială respectivă erau construite inclusiv blocuri de locuințe, pentru care apa curentă era de strictă necesitate. Mai mult, pentru că pe teritoriul comunei Cernătești majoritatea surselor de apă erau contaminate cu săruri minerale – prezența râului Slănic, după ce acesta, în amonte, traversează zone cu depozite de sare -, aceleași autorități județene au decis ca jumătate din teritoriul acestei comune să fie racordat la același sistem de distribuție. În anul 2013, sistemul de distribuție cu sursa în lacul de la Barajul Cireșu a fost încărcat prin conectarea încă unei comune, în amonte, fiind vorba despre Sărulești.
Exceptând sursa de apă de pe teritoriul comunei Lopătari, satul Terca, prin captarea pârâului Smoleanu, pe teritoriul comunei Mânzălești ar putea fi captat pârâul Martinu, iar pe teritoriul comunei Bisoca sursa de alimentare poate fi râul Râmnicu Sărat, chiar în zona izvoarelor, unde apa nu este contaminată cu săruri.
