Întâlnirea dintre HC și Dinamo era pentru capitolini cam ca vizita aia la țară, unde tre’ să-l suporți câteva ore pe văr’tu pe care nu-l prea placi, băiat muncitor, dar cam lent și care-ți povestește mereu aceleași întâmplări. „Buldogii” au intrat pe teren convinși probabil că simpla prezență va rezolva meciul. O întâlnire de rutină în care „doiul solist” avea o cotă infimă.
Campionii n-au anticipat însă ambiția celor de la Buzău. O trupă care nu arătase bine în prima etapă a reușit să joace la același nivel timp de 60 de minute cu starurile din Champions League. Meciul a început tare, cu câteva execuții ale lui Langaro, însă răspunsul buzoienilor a venit de fiecare dată. Pe rând, Virbauskas, Gogola, Broască 
sau Mitic au păstrat echipa locală în trena dinamoviștilor, la un gol-două distanță. Golul lui Akimenko din minutul 20 aducea desprinderea oaspeților la trei lungimi, însă Mitic a diminuat aproape imediat ecartul, marcând pentru 11-13. S-a mers cap la cap până la pauză, Dinamo a condus mereu, însă golurile oaspeților au venit de cele mai multe ori din execuții personale, iar la cabine s-a intrat cu un scor care putea fi întors, 17-18.
La reluare, un joc și mai dur decât în prima parte. Virbauskas a fost calul principal de bătaie al celor de la Dinamo, trântit ca la lupte de câteva ori, inclusiv dezbrăcat la propriu de tricou pe o fază de atac. La polul opus, defensiva celor de la HC, la fel de abrazivă și mai eficientă decât în actul întâi.
Muștruluiți probabil la pauză, oamenii din apărare n-au mai mușcat momelile aruncate de micuțul Lumbroso, un jucător cu viteză, schimbări rapide de direcție și frâne bune, care ținuse în prima jumătate de oră frâiele atacului oaspeților. În a doua parte însă, israelianul a fost anihilat complet, nemaireușind să-și pună în valoare coechipierii.
Primul avertisment s-a dat în minutul 37, după golul de 22-21, înscris de Mitic. Dinamo a revenit rapid, cu patru goluri consecutive care au adus sala la tăcere. Imediat, Bebeshkov a cerut time-out, moment-cheie, pentru că Tărîță a dat semnalul revenirii cu două goluri din 7 metri, pe fondul unor greșeli mari de tot în apărarea oaspete. Cu fix zece minute înainte de final, Buzăul egala la 27 prin Gogola, iar surpriza nu mai părea imposibilă. Stupoare, încă două goluri venite de la Csog și Grbovic o duceau pe HC în avantaj, la două lungimi! Nervi, tensiune, eliminare ușoară a lui Gogola și Dinamo revenea, egalând la 29. Un carusel al emoțiilor. La rampă iese din nou veteranul Tărîță care transformă de două ori de la 7 metri, pentru încă un avantaj de două goluri, 31-29. Vin însă două reușite semnate de Pelayo, iar tabela înțepenește: 31-31.
Ultimul minut și jumătate e de neprivit pentru cei slabi de inimă. Greșește Virbauskas, greșesc și ei. Din nou, Buzăul are ocazia loviturii decisive, dar vine turnoverul lui Tărîță, impecabil până atunci. În cele din urmă, Pelayo pierde mingea, dovadă că și campionii sunt oameni. Ultimul atac e convertit în gol de Komogorov, fost dinamovist! Ironie a sorții. În cele trei secunde rămase din joc, nu mai e nimic de făcut pentru bucureșteni, astfel că Buzăul o bate pentru prima dată pe Dinamo. Surprize, surprize!
La final, multă bucurie într-o sală care nu s-a umplut (păcat), dar a fost foarte vocală pe tot parcursul meciului. Fair-play din partea lui Paulo Pereira care a reunoscut că Buzăul este o echipă care poate face multe în acest sezon: „Am pierdut meciul și pentru că nu am avut foarte mult timp să ne pregătim. Ne-am concentrat toată munca din această săptămână pentru meciul cu Sporting, de miercuri. Echipele din cupele europene au uneori problema asta, de a se concentra pe deplin și pe meciurile din campionat. Pot să felicit, însă, echipa buzoiană, le urez mult noroc pe viitor. E o echipă excelentă. Noi o să ne concentrăm pentru a remedia ceea ce am făcut greșit azi”.
Pe lângă succesul cu Dinamo, o altă premieră pentru echipa buzoiană. Serhiy Bebeshko a fost văzut zâmbind mai mult de trei secunde, semn că echipa locală are potențialul de a repeta performanța din sezonul trecut.
