Soiurile românești au dispărut din România după desființarea stațiunilor de cercetare. Multe dintre aceste soiuri au ajuns în Occident, iar acum ne luptăm să le aducem înapoi „acasă”.
La Buzău, cercetătorul Costel Vînătoru a conservat peste 20.000 de culturi biologice de origine românească. Multe dintre ele nici nu se mai găsesc astăzi în pieţe sau în magazine. De altfel, după anii ’90, România a pierdut peste 2.000 de specii care ar fi putut reda gustul autentic al fructelor şi legumelor pe care le consumăm astăzi.
Terenul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură de la Buzău – sau „Experimentala”, așa cum mai este cunoscută – s-a vândut la bucată. 80 la sută din cele 500 de hectare ale staţiunii au fost invadate de vile şi supermarketuri. Serele au dispărut, iar seminţele din ele s-au răspândit, ca vântul, prin lume, acolo unde cineva a înţeles cât sunt ele de valoroase.
„Aşa am pierdut, de exemplu pătlăgelele numite Danubiana. Le-am găsit la banca de gene în Germania şi în America. Pepenele de Lovrin l-am găsit în China. Din el au obţinut sute de creaţii biologice. Au mers până la obţinerea soiurilor fără sămânţă, folosind genetica românească, luată din România”, spune cercetătorul Costel Vînătoru, potrivit Observator.
După ce a pierdut tot, România s-a văzut nevoită să importe. Așa a ajuns țara noastră să cultive în solarii semințe din import. „Ceea ce cultivăm în sere şi solarii, seminţele sunt peste 95 la sută din import. Valoarea resurselor importate echivalează cu PIB alocat pentru Apărare şi în fiecare primavară pleacă din România sume foarte mari pe seminţele pe care le aducem din import”, a mai spus Vînătoru.
95 la sută dintre roşiile „românești” nu sunt cu adevărat autohtone
Iar asta afectează nu doar bugetul, ci şi gustul. Ceva ce creşte în pământ românesc din sămânţă olandeză, de exemplu, nu va putea fi numit vreodată produs românesc. Concret, specialiştii spun că doar 5 la sută dintre roşiile pe care scrie că sunt de la noi, sunt cu adevărat autohtone. Iar din dorinţa de a le adapta cât mai repede, acestea sunt frecvent stropite cu diverse substanţe.
„A influenţat foarte mult gustul, pentru că ceea ce aducem din import – s-a pus foarte mult accent pe productivitate şi rezistenţa la boli şi dăunători şi mai puţin pe calităţile astea gustative. Soiurile româneşti au aceste calităţi. Au gust, au aromă”, mai spune cercetătorul buzoian.
„Semințele din import nu vizează calități nutriționale și gustative, ci aspectul și rezistența. Adică în cazul roșiilor spre exemplu, să fie mare, rotundă, tare și să se păstreze foarte mult. S-a pus chiar prea mult accent pe zona aceasta de păstrare după recoltare pentru ca acela care le comercializează să nu aibă pierderi. Astfel, vânzătorul i-a împins pe cultivatori spre acest tip de produse, pentru ca niciunul dintre ei să nu riște. Așa au apărut roșiile pe care le putem trece și în testament pentru a le lăsa moștenire urmașilor, cam atât durează! Există și o nouă vorbă: roșia rezistă mai mult decât lada în care stă! Gustul, aroma și sănătatea se pierd în aceste condiții. Am scris chiar un articol acum mulți ani intitulat «Tomatele: aliment, medicament sau pericol>»”, mai spunea Vînătoru într-un alt interviu.
Printre legumele românești care au dispărut se numără mai multe soiuri de roșii, ardei gras și vinete. Au fost înlocuite cu semințe din import din rațiuni economice, spun experții. Un studiu realizat de Costel Vînătoru, de la Stațiunea de Cercetare Legumicolă din Buzău, arată că s-au pierdut 2.668 de soiuri.
Unele soiuri de legume românești pierdute au fost descoperite în băncile de gene din SUA și Germania. Nu se știe cum au ajuns acolo. S-a pierdut, de pildă, roșia numită „inimă de bou”, pe care au găsit-o însă într-o bancă de gene din Germania sau „ceapa aurie de Buzău”, pe care au înregistrat-o americanii.
E greu să mai salvezi ceva ce s-a distrus în peste 30 de ani. E greu să mai aduci acasă gustul roşiilor de altă dată când scopul celor care fac acum comerţ cu legume e doar să câştige bani.
