„Ceainăria literară”, locul de educație „pe toate fronturile”

„Ceainăria literară” este o activitate menită să adune laolaltă, într-un cadru nonformal, suflete pasionate de lectură, de creație literară, dar și avid de informație. O astfel de întâlnire cu lectura, dar și cu informația de interes  din domeniul educației, a avut loc vineri, 27 septembrie 2019, la Ceainăria Culturală din Buzău, în cadrul conferinței ,,Educație și conștiință”, susținută de scriitorul Mircea Platon. Acesta este  redactor-șef al revistei „Convorbiri literare”, unul dintre intelectualii Platformei civice apolitice „Împreună”, un intelectual cu rădăcini la Iași, dar preumblat prin lume, cu incursiuni academice în mediul anglo-saxon, stabilit o vreme peste ocean, la Universitatea de Stat din Ohio, S.U.A., unde a urmat studii de doctorat în istorie.

Scriitorul și istoricul Mircea Platon a explicat în conferință și faptul că „Teoreticienii învățământului de tip activ apăruseră încă de pe vremea lui Spiru Haret, ceea ce dovedește că, de fapt, avem de-a face cu o ideologie, care, ca orice ideologie, nu dă răspuns real problemelor, ci doar promite raiul pe pământ… Între timp, însă, școala românească a avut un palmares redutabil: a dat academicieni, aviatori, teologi, foarte mulți ridicați din rândul țăranilor. Fără acest sistem de mobilitate socială pe care îl permite sistemul românesc de învățământ – după cum spunea Eminescu, «muncă și merit» – nu vom putea ajunge nicăieri”.

Scriitorul și istoricul Mircea Platon a vorbit despre modele de educație care au dus la realizările notabile ale învățământului clasic românesc, care se dorește  a fi reformat cu orice preț, indiferent de costurile materiale și umane, costurile măsurate în necunoașterea de către copiii de azi a unor aspecte esențiale de cultură gene­rală, după cum informeaza  site-ul arhiepiscopiabzvn.ro „… în copilăria mea, eu am trăit după canonul cultural croit de junimiști. Basmele pe care le recomanda Xenopol a fi citite erau basmele care se citeau în copilăria noastră, alături de basmele românești de care mulți copii nu mai știu astăzi nimic. Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana au dispărut de mult, înghițiți de Căpcăun. Așadar, trebuie să punem această chestiune a educației și conștiinței pe tapet, pentru că, dacă nu reușim să o facem, certitudinea mea este că, odată ce vor trece și generațiile care încă au prins un învățământ serios înainte de 1989 și puțin după, odată ce dispar și aceste generații, se rupe cu totul continuitatea și nu vom mai putea reveni niciodată la normal, ne vom ­des­centra cu totul. Nici nu vom ști ce nu știm, nici nu vom ști ce ar trebui să știm; ne vom deșertifica cultural și, de aceea, am vrut să vorbesc despre acest subiect, care ar trebui să ne frământe pe toți, dincolo de opțiunile politice”.

Activitatea  de vineri a fost susținută  de Asociația Femeilor Ortodoxe a Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei.

Și… Antilogos

Dincolo de parfumul întâlnirilor la un ceai cu aromă de lectură, ceainăria a găzduit în ultima vreme o serie de evenimente culturale, dintre care amintim și lansarea de carte „Antilogos sau cuvântul celuilalt”, sub semnătura preotului profesor Constantin Coman, buzoian de fel, un adevărat panaceu pentru vindecarea realității, pentru că în ea pledează pentru dialog, pentru evitarea captivității cuvântului și a ideilor prin raportare la viul vieții, reme­morând crezul Părinților Bi­sericii că adevărul este în lucruri, nu în cuvinte. De altfel, cu această bucurie s-a adresat auditoriului mărturisind de la bun început: „Nu numai că am făcut Seminarul în Buzău, ci sunt de la 25 de kilometri mai jos,  Bărăgan, la Albești. Părinții mei ,,strămoșii mei sunt din Buzău și mă simt aparținător bisericii locale Buzău. Episcopul Buzăului este episcopul meu pentru că este episcopul părinților mei și al strămoșilor mei. Mă simt ca acasă, am emoții că am venit aici în vecinătatea ­Se­minarului, unde am petrecut cei mai frumoși ani ai vieții”. De la părintele profesor aflăm că Ceainăria, care se află în vecinătatea Seminarului, este locul cel mai potrivit și la fel de generos ca alte asemenea aflate  în orașe mari ale țării unde cărțile prind viață, așa cum s-a întâmplat și cu Antilogos, fiind o invitație la autocunoaștere  și chiar la autocritică. „Punctul meu de vedere este că trebuie să fim m ai autocritici cu noi înșine. În România de astăzi suntem sub ispita de a vedea greșelile celorlalți și de a considera că de la dânșii ne vin insuccesele noastre. Uităm că toate instituțiile sunt slujite de noi și  dacă dorim să se îndrepte ceva ar trebui să înceapă cu noi înșine și fiecare cu sine. Este una dintre concluzii, și îndemnul Mântuitorului Ii­sus Hristos este ca fiecare om să se concentreze pe sine pe neputințele sale, pe slăbiciunile sale”. Cartea cuprinde câteva texte care tratează teme diferite unite de ­pe­rspectiva din care sunt abordate. Sunt puse în discuție situații în care duhul lumesc pare să contamineze tocmai discursul teologic și ­bi­sericesc.