Ce citim în week-end? / Din cer au căzut trei mere, de Narine Abgarian
Andreea MOCANU, librar Cărturești Buzău
Considerată una din vocile cele mai inedite din literatură rusă contemporană, Narine Abgarian s-a făcut remarcată prin diverse scrieri adresate copiilor. Prima carte, despre o fetiță numită Maniunia, a fost apreciată și premiată în anul 2011 cu Premiul Național Rukopis Goda (Manuscrisul Anului). În prezent, peripețiile acestui personaj sunt ilustrate într-un serial TV de zece episoade.
Plăcerea de a scrie cărți pentru copii a condus, astfel, la crearea romanului „Din cer au căzut trei mere” (Sneba upali tri iabloka, 2015; Humanitas Fiction, 2021), care ne transpune cu blândețe și profunzime într-o frumoasă poveste despre viața de zi cu zi.
Ludmila Ulițkaia ne îndeamnă să citim această carte spunând că este „balsam pentru suflet”, iar pentru mine chiar așa a fost.
„Din cer au căzut trei mere” este povestea locuitorilor dintr-un sat armean aflat la munte, unde războiul și dezastrele naturale au zdruncinat pacea fragilă a oamenilor. În Maran, toată lumea se cunoaște, trăiesc cu toții ca o mare familie, se ajută la nevoie și acceptă viața așa cum este, cu toate greutățile, pentru că, spun ei, „așa a fost scris”.
Autoarea, Narine Abgarian, are un stil aparte de a scrie, utilizează descrierile astfel încât te transpui, prin toate simțurile, alături de personaje, în lumea lor. Parcă poți vedea satul, casele te încântă cu aroma rețetelor tradiționale sau cu detalii privind obiceiurile locului.
Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit. Dar să se termine totul chiar acum, aici?
Prin această lectură am simțit cum am intrat într-o lume de basm, pentru că orice faptă a noastră poate face lumea mai bună. Lumea Maranului îmi amintește de viața satului, de bunătatea oamenilor de odinioară și ne îndeamnă să privim cu speranță la vremurile ce vor urma.