Opinii

Ce ar putea face prefectul când iese din lanul de porumb

Acest text trebuia să fie un reportaj. Dar, pentru a fi reportaj, avea nevoie de fotografii. Fotografii am făcut, pe sub mână, dar acțiunea s-a petrecut într-un spațiu, interior și exterior, unde interdicția fotografierii este explicită. Deci, includ textul în prezenta rubrică, rezervată datului cu părerea. Pe care părere veți avea ocazia să v-o formați singuri, chiar dacă nu ați călcat vreodată în respectivul loc al plângerii. Sau a râsului-plânsu’, după caz.

Zi de mijloc de august a anului de grație 2022, strada Chiristigii, curtea unei instituții numite pompos Serviciu Comunitar. Mai precis Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Dat fiind că, în Buzău, moda este ca toate nenorocirile să fie atribuite primarului Toma, fac din start precizarea că respectivul serviciu comunitar – adică aflat în slujba cetățeanului – este subordonat unei alte instituții cu ștaif, respectiv Prefecturii, condusă de niște domni numiți, nu aleși, pe baza meritelor față de partidul care i-a promovat.

Să revin. De cum intri, te izbesc două lucruri. Primul, gunoaiele de pe jos și de pe mesele care deservesc un mic chioșc din incintă. Coșurile de gunoi sunt pline până la refuz, drept pentru care, pe alocuri călcăm pe un covor din PET-uri și mucuri de țigară. Un al doilea, aglomerația: oameni cu dosare cu șină, cu numere roșii sau negre la ei, adolescenți cu legislația rutieră proaspăt întipărită în minte; plus oameni care așteaptă la Servicul Cazier, acesta pendinte de Inspectoratul de Poliție al Județului, unde lucrurile merg, în ciuda aglomerației, șnur.

Pășim încrezători în curte, cam cu o jumătate de oră înaintea orei din programare (10.08), pentru că, da, accesul la serviciile oferite – examen teoretic pentru dobândirea permisului, preschimbare de permis, înmatriculări și radieri de autovehicule – se face exclusiv în baza unei programări on-line. Cum spuneam, pășim în curte pe la 9.30. Căutăm din ochi oameni cu plăcuțe de înmatriculare, despre care știm sigur că au aceeași treabă cu noi, să înscrie în circulație o mașină. Îi chestionăm asupra orei la care au programare. Niciunul mai târziu de 9.15. Deci, concluzionăm că este o oarecare întârziere. Fapt confirmat și de cei doi comunitari – sau polițiști locali care își aduc contribuția la „bunul mers” al serviciului la fel de comunitar – care anunță periodic că „la Înmatriculări se va întârzia puțin”. OK, noi suntem înainte de ora programată și încercăm să fim optimiști, chiar dacă începem să întrezărim ce se întâmplă. Deci călcăm pe covorul de PET-uri și mucuri de țigară, ne așezăm într-o margine și așteptăm. La o țigară și la o apă rece, căci soarele își intrase pe deplin în drepturi.

La ora 11.30 ne apropiem – nu mai știu a câta oară – de unul dintre comunitari, stăpânul listelor de la Înmatriculări, să aflăm noutăți. „Mai aveți o persoană în față”, ne spune, moment în care ne pregătim să facem tumbe de bucurie. Ne rețin doar covorul de PET-uri care crește văzând cu ochii și continuarea replicii comunitarului: „Și șase înăuntru! Nu sunt toate ghișeele deschise. Sunt oameni în concedii medicale”. Este momentul în care ți se pune pata și îți vine să faci o sumedenie de urări… Ne destinde un tânăr care întreabă disperat dacă nu i-a venit rândul. „La ce oră aveți programare?”, întreabă politicos comunitarul. „La 8.15”, răspunde omul. Tonul comunitarului devine inchizitorial: „Ați întârziat la programare!”. Era ora 11.30. „Nu, aștept de la 7.45, dar nu m-a strigat nimeni!”, spune tânărul. Comunitarul verifică lista, apoi programarea printată a omului. „Da, nu sunteți pe listă! Eu vă las sus, dar nu vă primește dacă nu sunteți pe listă. Dacă aveți puțină răbdare, urc eu și ne lămurim”, îi spune comunitarul înduioșat. Zis și făcut, omul a reușit să intre pe la 12.20, dar îl aștepta un rând cu vreo 15 inși înainte…

Ne vine rândul să urcăm. Vedem viața deja în alte culori, în ciuda celor cinci inși pe care îi avem în față la rând. Aceasta și pentru că, la ghișeu, o doamnă subofițer arăta tuturor că a înțeles de ce merge la serviciu. Lucrurile merg șnur, chiar și atunci când se vede nevoită să explice unui client că a stat degeaba la rând, că nu îi poate înmatricula mașina, că este o problemă la o hârtie emisă de Registrul Auto Român. Este întreruptă doar de colegul de la ghișeul alăturat, pare-se nou pe acolo, care o tot întreabă cum să procedeze în anumite situații. Mă uit la el și mă gândesc că îi lipsește doar trotineta pentru a fi în trend… În final, ajungem la ghișeu, suntem tratați operativ, dar aflăm că trebuie să revenim la ora 15.30 să ne ridicăm numerele. Pentru că ne pusese Aghiuță să vrem numere preferențiale…

Revenim la 15.20 după numere. Ghișeul care trebuia să se deschidă la ora 15.30 se deschide abia la 16.10. Nervii celor de la rând sunt întinși la maxim. Noroc că la ghișeul alăturat se joacă parcă o piesă de teatru. Agentul face semn unei doamne oacheșe de la jumătatea rândului care, fericită, sare peste cei zece de dinaintea sa și se prezintă cu dosarul. Încearcă să se justifice, spunând că în câteva zile trebuie să se întoarcă în Spania, la muncă. Și nu prea are timp de pierdut pe la cozi. Între timp, flirtează cu omul de la ghișeu. Îi spune că arată bine, îl invită la o cafea și îi spune că îl așteaptă în parcare la sfârșitul programului. Nu se mai grăbea deloc. Pleacă rapid, cu treaba rezolvată. Și-i reamitește omului că îl așteaptă în parcare…

În sfârșit, intrăm în posesia numerelor la ora 16.22. O luăm la fugă. Nu de alta, așezaserăm mașina pe un loc de parcare rezidențial, iar la 16.30 trebuia să îl eliberăm.

Joi a fost nebunie în oraș, pentru că pe podul de la Mărăcineni s-a reasfaltat o bandă pe sensul de mers spre Râmnic. Totul a fost blocat. Coloana de mașini de la pod ajunsese la un moment dat la Sala Sporturilor. Prefectul a anunțat la un post de televiziune local că își întrerupe concediul și vine vineri la Buzău să pună ordine în lucruri. Nu știm dacă a ieșit, până la urmă, din lanul de porumb. A ieșit, în schimb, șeful său de partid, care a postat un text pe Facebook în care îl scoate vinovat de situație pe primarul Toma. Previzibil, nu? Chiar dacă lucrarea era în căprăria Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, adică a ministerului Transporturilor, adică a Guvernului – nu a administrației locale -, Guvern reprezentat aici de prefect. Dacă este să punem cap la cap miile de oameni chinuiți de ceea ce se întâmplă zi de zi la Înmatriculări, s-ar putea să ne iasă mult mai mulți decât cei care au avut de suferit joi. Așa că, la următoarea ieșire din lanul de porumb,
i-aș recomanda prefectului să facă o excursie pe la Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Dar numai dacă îl lasă șeful său pe linie de partid sau nu-l pune să dea vina pe primarul Toma.

Articole similare