În perioada comunistă, foarte mulți români credeau că sunt urmăriți la fiecare pas de Securitate. Legendele urbane și mitologia răspândită larg menționau cifre fantasmagorice. Mii, zeci de mii de securiști. Un securist la doi români. Astfel de cifre apăreau în mod curent în discuții. Ele au creat o atmosferă de teamă și suspiciune generalizată, contribuind la imaginea de omnipotență a teribilei instituții. Un factor psihologic important era acela că, datorită acestei imagini, teroarea era generală și submina puterea de opoziție a populației.
După 1990, istoricii au avansat și ei cifre, majoritatea însă mult exagerate, datorită lipsei accesului la arhive. Unii au vorbit despre 30.000-40.000 de securiști, alții au indicat și cifre mai mai mari.
Între recent declasificatele documente de către SRI, dintre cele care au fost solicitate în anii ’90 de către comisiile parlamentare de anchetă în „Dosarul Revoluției”, se găsesc și două situații statistice privind personalul DSS (Departamentul Securității Statului) la data de 22 decembrie 1989. Avem astfel un răspuns clar la întrebarea care a preocupat mulți români de-a lungul a peste 30 de ani.
Rezultatul este unul diferit față de mitologie și de presupunerile inițiale. Un calcul sumar ne arată că totalul cadrelor de Securitate (unități centrale, teritoriale și Comandamentul Trupelor de Securitate) era de 14.263. Cifra nu include personalul Centrului de Informații Externe (Spionajul, UM 0544), dar nu poate fi considerabil mai mare.
În unitățile centrale și cele teritoriale ale Securității lucrau 7.654 de ofițeri. Aceștia fiind, în fapt, securiștii.
De remarcat că unele unități aveau de departe un număr mai mare de cadre decât altele. Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) era de departe cea mai numeroasă (1.062 ofițeri, subofițeri și maiștri militari), urmată de USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, nota redacției), cu 766 cadre. Unele inspectorate județene aveau sub 50 de ofițeri de Securitate (Ialomița, Sălaj, Covasna), în vreme ce Securitatea București avea 513 ofițeri.
Numărul mai mare de ofițeri în unitățile centrale (3.995), față de cei din unitățile teritoriale (3.659) confirmă tendința de centralism din ultimii ani în aparatul de Securitate.
O concluzie care se impune din lectura celor două documente este că Securitatea a reușit să mențină și să amplifice sentimentul de frică și de teroare în masă din ultimii ani ai comunismului prin folosirea ideii de omnipotență și omniprezență.
A reușit să controleze și să terorizeze o populație de 23 de milioane cu… 7.656 de securiști.
Text publicat în „Viva Historia”
