Cărți rare din patrimoniu național, la Buzău (III) / Penticostarion tipărit în 1743, cea mai veche carte din colecția Serviciului Județean al Arhivelor Naționale

Cu prilejul Zilelor Europene ale patrimoniului, OPINIA, în parteneriat cu Muzeul Județean, Bi­blioteca Județeană „V. Voiculescu”, Arhivele Naționale – Serviciul Județean Buzău și Direcția pentru Cultură Buzău vă oferă prilejul de a descoperi cele mai importante cărți vechi, de patrimoniu, aflate în colecțiile instituțiilor buzoiene. Rubrica săptămânală „Cărți rare din patrimoniu național, la Buzău” se va derula pe tot parcursul lunii septembrie, având scopul de a promova cartea ca obiect ce transmite informație, dar și ca obiect inclus în patrimoniul cultu­ral național.

*

În colecțiile bibliotecii Serviciului județean Buzău al Arhivelor Naționale se găsesc aproximativ 200 de cărți de patrimoniu din se­colele XVIII-XIX. Printre cele mai vechi este un „Penticostarion” din anul 1743, scris în limba română cu caractere chirilice, cu tipar negru și roșu. Penticostarul este o carte specială de cult, cuprinzând rânduiala sfintelor slujbe de la Înviere și până la Duminica Tuturor Sfinților. Numele cărții, de la grecescul Pentikostarion, i se trage de la perioada de ci­ncizeci de zile ale cărei cântări le cuprinde, numită „Cincizecime” (penticosti).

Cartea a apărut la tipografia Sfintei Mitropolii din București, prima înființată pe cheltuiala bi­sericii din Țara Românească, din inițiativa mitropolitului Varlaam în 1678. Volumul a fost tipărit sub patronajul domnului Țării Românești  Mihai Racoviță și mitropolitului Neofit Criteanul, care a acoperit și cheltuielile de tipărire.

Pe pagina de titlu a cărții este menționat: „Penticostarion ce are întru sine slujba ce i să cuvine, care acum întâi s-au tălmăcit pe limba rumânească. Și s-au tipărit în zilele preaînălța­tului domn Io Mihai Racoviță vo(i)evod cu bl(a)goslovenia și cu cheltuiala Preasfințitului Mitropolit a toată U(n)grovalahia, Kir Neofit de la Crita, în oraș în București la leat 7251, de cucernicul între preoți, popa Stoica Iacovici tip(ograf)”. Titlul este încadrat într-o poartă chenar, inclusă într-o gravură compartimentată formată din Sfânta Treime, Arhanghelul Mihail și Fecioara Maria, Arhanghelul Gavril și Ioan Botezătorul (partea de sus), Apostolul Petru și Sfântul Nicolae (partea stângă), Apostolul Pavel și Sfântul Grigore (partea dreaptă), Sfântul Gheorghe, Sfântul Procopie, Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfânta Ecaterina și Sfântul Dumitru (partea de jos).

Pe versoul paginii de titlu apare, în scut dublu despicat, stema unită din timpul domniei lui Mihai Racoviță. În centru se găsesc elemente heraldice specifice Țării Românești și Moldovei. La dreapta acvila cruciată, flancată de soare și lună, iar la stânga capul de bour cu stea între coarne. Însemnele puterii, spada și buzduganul, sunt flancate sub coroană. La baza scutului se găsește un heruvim, pe lateral este susținut de tenați cu trâmbițe. Monograma domnitorului este plasată în cele patru colțuri ale scutului. Sub stemă sunt tipărite 12 „stihuri politice” asupra domnitorului Mihai Raco­viță.

Urmează textul propriu-zis alcătuit din cântări, citite la sfintele slujbe, după cum urmează:

• Paștile (pagina 1)
• Duminica a doua după Paști, a Sfântului Toma (pagina 28)
• Duminica a treia după Paști, a femeilor mironosițe și a dreptului Iosif (pagina 47)
• Duminica a patra după Paști, a slăbănogului (pa­gina 70)
• Duminica a cincea după Paști, a femeii samaritence (pagina 97 verso)
• Duminica a șasea după Paști, a orbului (pagina 118 verso)
• Joi, a șasea săptămână după Paști, prăznuim Înălțarea Domnului (pagina 143 verso)
• Duminica a șaptea după Paști, a celor 318 Sfinți Părinți de la Sinodul întâi ecumenic de la Niceea (pagina 156)
• Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh (pagina 181 verso)
• Duminica tuturor Sfinților (pagina 183)

Cartea are câteva însemnări marginale ulterioare privind deținătorii acesteia. Una dintre acestea, din 22 februarie 1832, îl semnalează pe un Panaite din satul Plopi: „Acestu sfântu penticostar să se știe că este din partea moșului popi(i) Stanciu și din învoirea no(a)stră de frăție, au rămas al mieu. Eu Panaite sin popi(i) din sat ot Plopi”. Alta, din data de 12 aprilie 1852, îl atestă ca deținător pe popa Dinu din satul Tăbărăștii Vechi, care îl primește de la unchiul său, preotul Ștefan din același sat. Un an mai târ­ziu, la 23 aprilie 1853, cartea apare în proprietatea preotesei Maria din Tăbărăștii Vechi, având și mențiunea legării acesteia contra sumei de 16 lei.

Coperta este originală, din lemn, îmbrăcată în piele de culoare maro, cu urme de încuietori metalice. Co­perta 1 este parțial degradată, lipsind o mică parte din porțiunea de piele. Ambele coperte sunt ornamentate prin presare la rece, cu motive florale.

Sunt folosite ornamente tipografice  sub forma inițialelor, a vignetelor, frontispiciilor și gravurilor.

În ceea ce privește starea de conservare, anumite pagini sunt pătate, înnegrite, rupte din cauza vechimii, a folosinței îndelungate. Pe unele pagini există urme de ceară.