Creștinii ortodocși îl pomenesc pe Sfântul Nichita Mărturisitorul, iar cei romano-catolici îi celebrează pe Sfinții Alois Scrosoppi și Sixt I.
- Ziua Jandarmeriei Române
- 1653 – S-a încheiat prima domnie a lui Vasile Lupu în Moldova. (1634-1653; apr.- iul. 1653)
- 1850 – Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei (1849-1853), a semnat actul de înfiinţare a jandarmeriei: „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”.
- 1853 – S-a născut chimistul Oscar Alfons Saligny, membru corespondent al Academiei Române. (m. 4 mai 1903)
- 1889 – S-a născut compozitorul Grigoraş Dinicu. (m. 28 mart. 1949) (135 de ani). S-a născut la Bucureşti. A
studiat la Conservatorul din Bucureşti (1902-1906). Apoi, a fost violonist în Orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice din Bucureşti (1906-1908), violonist concertist la Filarmonica din Bucureşti, şef de orchestră de muzică populară (1906-1946), concert-maestru la Orchestra Pro Musica din Bucureşti (1938-1940. Compozitorul a susţinut concerte sub bagheta dirijorilor Dimitrie Dinicu, George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizzio Massini. A cules şi a prelucrat melodii populare româneşti. Amintim dintre compoziţiile sale: „Hora staccato” (muzică de cameră, 1906), „Hora spiccato”, „Horă de concert în fa diez minor”, „Hora mărţişorului”, „Orientale a la tzigane” (muzică pentru vioară şi pian) ş.a. A întreprins turnee artistice în Marea Britanie (1928), Franţa (1929, 1937), Belgia (1929), SUA (1939). A murit la Bucureşti. - 1893 – S-a născut prozatorul Damian Stănoiu. (m. 8 iul. 1956)
- 1895 – A murit Silvestru Morariu-Andreievici, mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei (1880-1895). (n. 14 nov. 1818)
- 1905 – A murit Ion Pop-Reteganul, folclorist, poet şi traducător. (n. 10 iun. 1853)
- 1918 – A luat fiinţă, la Iaşi, Liga Poporului, formaţiune politică aflată sub conducerea generalului Alexandru Averescu.
- 1927 – S-a născut solistul de muzică uşoară Luigi Ionescu. (m. 4 oct. 1994)
- 1944 – A murit pictorul Octav Băncilă. (n. ian. 1872) S-a născut în ianuarie 1872, la Botoşani, într-o familie de ţărani. Rămas orfan la vârsta de patru ani, a fost crescut în casa surorii lui mai mari, Sofia, căsătorită cu Ion Nădejde (redactor al revistei „Contemporanul”), cel ce avea să-i descopere „vocaţia picturală. A urmat la Iaşi şcoala primară, cursuri gimnaziale la „Ştefan cel Mare”, iar mai târziu cursurile Şcolii de Arte Frumoase, unde i-a avut profesori pe pictorii Panaiteanu Bardasare şi C. Stahi (1887-1893). În anul 1894 a plecat în Italia şi la Paris, stabilindu-se în cele din urmă la Munchen, unde s-a înscris la Academia de arte frumoase, studiind cu maeştrii Gys şi Raub. Revenit în ţară în a doua jumătate a anului 1898, a organizat prima expoziţie personală la Teatrul Naţional din Iaşi (1900), urmată de o altă expoziţie, în acelaşi loc, în anul următor. Octav Băncilă, înscris în istoria picturii româneşti printre deschizătorii de drumuri ai secolului al XX-lea, a îmbrăţişat tendinţele progresiste ale epocii sale aducând imagini noi, teme neabordate până la el. A pictat tablouri cu teme muncitoreşti şi revoluţionare („Înainte de 1907” şi ciclul de picturi „1907”), peisaje („Gura Holdiţei” – 1912), dar şi un mare număr de portrete („Ţiganca” – 1914). În 1913 a pictat la Agapia, unde l-a cunoscut pe Gala Galaction, devenind prieteni. A avut cea de-a patra expoziţie personală, în 1914, la Ateneul Român, cu 60 de pânze, iar anul următor a organizat o nouă expoziţie cu 100 de lucrări. În timpul Primului Război Mondial se află la Cartierul general al Armatei şi participă la expoziţia „Arta română” cu peste 130 de tablouri, prilej cu care a fost elogiat de Nicolae Tonitza. În 1924 a participat la expoziţia „Arta română” şi la câteva expoziţii colective la Iaşi. Ultima expoziţie personală a organizat-o în 1943, la Bucureşti, unde se mutase definitiv, în 1940. Între lucrările sale amintim: „Moara din Broşteni” (1906), „Cap de ţăran” (1907), „Peticarul” (1908), „Muncitorul” (1911), „Grevistul” (1914), „Spălătoreasa” (1915), „Pax” (1916). A murit la 3 aprilie 1944. După moartea sa, cele mai renumite lucrări au fost selecţionate pentru expoziţiile din străinătate, de la Paris, Budapesta, Moscova.
- 1945 – S-a născut Florentin Popescu, poet, prozator, critic şi istoric literar.
- 1967 – Stabilirea de relaţii diplomatice la nivel de ambasadă între România şi Canada.
- 1967 – S-a născut regizorul şi scenaristul Cristi Puiu.
- 1977 – A murit poetul Mihai Florin Petrescu. (n. 13 mart. 1930)
- 1985 – A murit biochimistul şi biologul Eugen Macovschi, membru titular al Academiei Române. (n. 4 febr. 1906)
- 1995 – A murit inginerul Victor Bunea, membru de onoare al Academiei României. (n. 27 mai 1903)
- 2005 – Alegeri locale parţiale pentru primari sau consilii locale se desfăşoară în 19 localităţi din ţară. Primar al Capitalei este ales Adriean Videanu (Alianţa D.A. PNL-PD), din primul tur, cu 53,01 la sută din voturi, fiind urmat de Marian Vanghelie (PSD) – 29,55 la sută, Cristian Popescu (PBND) – 8,71 la sută, Anca Petrescu (PRM) – 3,48 la sută, Radu Opaina (PUR) – 1,92 la sută, Ralu Filip (independent) – 1,16 la sută. În cele 18 localităţi din ţară, din primul tur sunt aleşi opt primari: cinci ai Alianţei PNL-PD şi trei ai PSD.
- 2009 – Preşedintele Traian Băsescu participă la summitul şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre NATO, eveniment care marchează împlinirea a 60 de ani de la înfiinţarea Alianţei. (Strasbourg şi Kehl, 3-4)
- 2018 – A murit scriitorul, eseistul, poetul şi traducătorul Darie Novăceanu. (n. 8 mai 1937)
- 2023 – Întrevedere trilaterală între preşedintele Klaus Iohannis, cancelarul RF Germania, Olaf Scholz, şi preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu.
studiat la Conservatorul din Bucureşti (1902-1906). Apoi, a fost violonist în Orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice din Bucureşti (1906-1908), violonist concertist la Filarmonica din Bucureşti, şef de orchestră de muzică populară (1906-1946), concert-maestru la Orchestra Pro Musica din Bucureşti (1938-1940. Compozitorul a susţinut concerte sub bagheta dirijorilor Dimitrie Dinicu, George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizzio Massini. A cules şi a prelucrat melodii populare româneşti. Amintim dintre compoziţiile sale: „Hora staccato” (muzică de cameră, 1906), „Hora spiccato”, „Horă de concert în fa diez minor”, „Hora mărţişorului”, „Orientale a la tzigane” (muzică pentru vioară şi pian) ş.a. A întreprins turnee artistice în Marea Britanie (1928), Franţa (1929, 1937), Belgia (1929), SUA (1939). A murit la Bucureşti.
ţărani. Rămas orfan la vârsta de patru ani, a fost crescut în casa surorii lui mai mari, Sofia, căsătorită cu Ion Nădejde (redactor al revistei „Contemporanul”), cel ce avea să-i descopere „vocaţia picturală. A urmat la Iaşi şcoala primară, cursuri gimnaziale la „Ştefan cel Mare”, iar mai târziu cursurile Şcolii de Arte Frumoase, unde i-a avut profesori pe pictorii Panaiteanu Bardasare şi C. Stahi (1887-1893). În anul 1894 a plecat în Italia şi la Paris, stabilindu-se în cele din urmă la Munchen, unde s-a înscris la Academia de arte frumoase, studiind cu maeştrii Gys şi Raub. Revenit în ţară în a doua jumătate a anului 1898, a organizat prima expoziţie personală la Teatrul Naţional din Iaşi (1900), urmată de o altă expoziţie, în acelaşi loc, în anul următor. Octav Băncilă, înscris în istoria picturii româneşti printre deschizătorii de drumuri ai secolului al XX-lea, a îmbrăţişat tendinţele progresiste ale epocii sale aducând imagini noi, teme neabordate până la el. A pictat tablouri cu teme muncitoreşti şi revoluţionare („Înainte de 1907” şi ciclul de picturi „1907”), peisaje („Gura Holdiţei” – 1912), dar şi un mare număr de portrete („Ţiganca” – 1914). În 1913 a pictat la Agapia, unde l-a cunoscut pe Gala Galaction, devenind prieteni. A avut cea de-a patra expoziţie personală, în 1914, la Ateneul Român, cu 60 de pânze, iar anul următor a organizat o nouă expoziţie cu 100 de lucrări. În timpul Primului Război Mondial se află la Cartierul general al Armatei şi participă la expoziţia „Arta română” cu peste 130 de tablouri, prilej cu care a fost elogiat de Nicolae Tonitza. În 1924 a participat la expoziţia „Arta română” şi la câteva expoziţii colective la Iaşi. Ultima expoziţie personală a organizat-o în 1943, la Bucureşti, unde se mutase definitiv, în 1940. Între lucrările sale amintim: „Moara din Broşteni” (1906), „Cap de ţăran” (1907), „Peticarul” (1908), „Muncitorul” (1911), „Grevistul” (1914), „Spălătoreasa” (1915), „Pax” (1916). A murit la 3 aprilie 1944. După moartea sa, cele mai renumite lucrări au fost selecţionate pentru expoziţiile din străinătate, de la Paris, Budapesta, Moscova.
