Creștinii ortodocși îi pomenesc pe Sfinții Ierarh Calinic de la Cernica, Mucenic Antipa și Farmutie, iar cei romano-catolici îi celebrează pe Sfinții Stanislau și Gemma Galgani
- Ziua educaţiei financiare
- 1744 – A murit Antioh Cantemir, scriitor şi diplomat rus de origine română, fiul lui Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei (1710-1711). (n. 10 sept. 1709)
- S-a născut poetul şi dramaturgul Ioan S. Neniţescu, membru corespondent al Academiei Române. (m. 23 febr. 1901)
- 1871 – S-a născut pictorul Theodor Pallady. (11/24) (m. 16 aug. 1956)
- 1877 – Armatele ruse trec frontiera României, îndreptându-se spre Dunăre.
- 1880 – S-a înfiinţat prima direcţie a „Căilor Ferate Române” (CFR).
- 1897 – S-a născut economistul şi istoricul Gheorghe Zane, membru titular al Academiei Române. (m. 22 mai 1978)
- 1898 – S-a născut dramaturgul şi prozatorul Mircea Ştefănescu. (m. 23 oct. 1982)
- 1901 – S-a născut compozitorul Theodor Rogalski. (m. 2 febr. 1954)
- 1907 – A murit Simeon Florea Marian, preot, folclorist şi etnograf, membru titularmal Academiei Române. (n. 1 sept. 1847)
- 1919 – România a devenit membru fondator al Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
- 1924 – S-a născut Gogu (Gheorghe) Viziru, personalitate marcantă a tenisului românesc. (m. 5 aug. 2003)
- 1932 – A fost prezentat în România filmul „Visul lui Tănase”, coproducţie româno-germană. Filmul-scheci de N. Kiriţescu a fost realizat la Berlin, iar rolul principal l-a deţinut cunoscutul actor Constantin Tănase.
- 1942 – S-a născut poetul şi traducătorul Virgil Mazilescu. (m. 10/11 aug. 1984)
- 1944 – A murit Ion Minulescu, poet, prozator şi dramaturg. (n. 6/7 ian. 1881) Născut la București, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești. A dat examenul de bacalaureat în anul 1899 la un pension particular din București, „Brânză și Arghirescu”. În 1897, sub
pseudonimul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista „Povestea vorbei”. În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în „Foaia pentru toți”; doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia Dreptul. Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai patru ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din „Jurnalul unui pribeag”, în revista „Viața nouă” a lui Ovid Densușianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune „Romanțele pentru mai târziu” în revista „Viața literară și artistică” a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guerin, Henri Bataille și Henry de Regnier, publicate în „Sămănătorul”. Iarna 1906-1907 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele „Romanțe pentru mai târziu” (1908) și în „Fantaziile” lui D. Anghel (1909). În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887-1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri „Garoafe roșii” (1914), „Cântări pentru pasărea albastră” (1923), „Întregire” (1936), precum și a unor piese de teatru, între care drama „Vreau să trăiesc” (1937). Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată, care s-a consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Urmează anii războiului, 1916-1918 când soții Minulescu se refugiază la Iași. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu, „Măști de bronz și lampioane de porțelan” (1920). Un an mai târziu, Minulescu își face debutul ca autor dramatic: pe scena Naționalului se joacă piesa „Pleacă berzele” și comedia într-un act „Lulu Popescu”. În 1924 apare romanul „Roșu, galben și albastru”, unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile „Vieții românești”. Se reprezintă „Omul care trebuie să moară”, „grotescă tragică în trei acte”, publicată mai târziu, în 1939, sub titlul „Ciracul lui Hegesias”, iar șase ani mai târziu apare volumul „Strofe pentru toată lumea”. Apare culegerea de nuvele fantastice „Cetiți-le noaptea”. În anul 1940 a fost inițiat în francmasonerie împreună cu soția sa, Claudia Millian-Minulescu. Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste „Revista celorlați” și „Insula”. A debutat cu versuri în revista „Povestirea vorbii”. S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice. - 1948 – S-a născut artistul plastic Vlad Ciobanu. (m. 21 ian. 2024)
- 1964 – A murit matematicianul Alexandru Ghika, membru titular al Academiei Române. (n. 9/22 iun. 1902)
- 1969 – Premiera, la Teatrul Mic din Bucureşti, a piesei „Iona” de Marin Sorescu.
- 1970 – A murit eseistul Emil-George Papahagi. (n. 5/18 sept. 1907)
- 1979 – A murit medicul şi scriitorul Alexandru D. Rădulescu, membru titular al Academiei Române. (n. 26 aug. 1886)
- 1987 – A murit medicul Ion Făgărăşanu, membru titular al Academiei Române. (n. 14/27 sept. 1900)
- 1990 – A apărut, la Bucureşti, primul număr al cotidianului „Azi”.
- 1997 – A murit medicul Constantin Maximilian, membru corespondent al Academiei Române. (n. 1 aug. 1928)
- 2024 – Cel mai mare târg de energii regenerabile şi protecţia mediului din România – Green Energy Expo & Romenvirotec. (Bucureşti, 11-13)
pseudonimul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista „Povestea vorbei”. În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în „Foaia pentru toți”; doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia Dreptul. Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai patru ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din „Jurnalul unui pribeag”, în revista „Viața nouă” a lui Ovid Densușianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune „Romanțele pentru mai târziu” în revista „Viața literară și artistică” a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guerin, Henri Bataille și Henry de Regnier, publicate în „Sămănătorul”. Iarna 1906-1907 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele „Romanțe pentru mai târziu” (1908) și în „Fantaziile” lui D. Anghel (1909). În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887-1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri „Garoafe roșii” (1914), „Cântări pentru pasărea albastră” (1923), „Întregire” (1936), precum și a unor piese de teatru, între care drama „Vreau să trăiesc” (1937). Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată, care s-a consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Urmează anii războiului, 1916-1918 când soții Minulescu se refugiază la Iași. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu, „Măști de bronz și lampioane de porțelan” (1920). Un an mai târziu, Minulescu își face debutul ca autor dramatic: pe scena Naționalului se joacă piesa „Pleacă berzele” și comedia într-un act „Lulu Popescu”. În 1924 apare romanul „Roșu, galben și albastru”, unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile „Vieții românești”. Se reprezintă „Omul care trebuie să moară”, „grotescă tragică în trei acte”, publicată mai târziu, în 1939, sub titlul „Ciracul lui Hegesias”, iar șase ani mai târziu apare volumul „Strofe pentru toată lumea”. Apare culegerea de nuvele fantastice „Cetiți-le noaptea”. În anul 1940 a fost inițiat în francmasonerie împreună cu soția sa, Claudia Millian-Minulescu. Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste „Revista celorlați” și „Insula”. A debutat cu versuri în revista „Povestirea vorbii”. S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice.
