Vlad Ionuț Popescu, un buzoian aflat în elita actorilor tineri și talentați ai României, face pași importanți în cariera sa cu rolurile pe care le interpretează în producții naționale și internaționale. El a declarat recent, într-un amplu interviu pentru iqads.ro, că în fața lui se află un an în care se va bucura de premiera mai multor producții de film, dintre care trei în România și una în Olanda, în a căror distribuție se regăsește.
„Sunt foarte entuziasmat și nerăbdător”, a declarat pentru iqads.ro. buzoianul Vlad Ionuț Popescu, care nu le-a nominalizat, dar despre care spune că au titlurile anunțate. „Sunt nou, nu știu regulile încă. <Taximetriști> și <Tata mută munții>, apar doar în poze și audio; cred că mai sunt pe Netflix. Am mai făcut în facultate și o pseudo-figurație la un lung-metraj american, <Voyagers>, care nu știu unde poate fi văzut. Dar sunt foarte cringe acolo; mai bine nu”, a spus Ionuț Vlad Popescu.
În ceea ce privește teatrul, el este actor independent și joacă în mai multe locuri: la Apollo111, în Sara/Mara, în „Medea’s Boys” și „Câinele mamei mele”, la un teatru, în „Efecte Secundare”, la Replika în „DN83”, la Metropolis în „Cine l-a ucis pe tata?”, la Teatrul Național București. în „Pădurea Spânzuraților”, la Teatrul Masca. în „Criză”, la Teatrul Dramaturgilor Români, în „Stop the Tempo”, și la Teatrelli, în „Viață bună”.
Vlad Ionuț Popescu nu a uitat întâlnirea sa, în liceu, cu profesorul Dănuț Solcan, care i-a dat încrederea necesară că, într-o zi, va fi capabil să facă meseria de actor și să trăiască din ea: „A fost primul om care a văzut ceva în mine, nu doar un pierde-vară și un aiurit”. De atunci au trecut ceva ani, dar și experiențe care l-au transformat într-atât încât astăzi Vlad Ionuț spune că nu mai crede în conceptul de „actor bun”, ci în cel de „oameni pasionați”. Și ne spune că pasiunea se referă la orice: „Cred că actoria, dincolo de partea tehnică, nu are nicio legătură cu actoria, de fapt. Dacă ești pasionat de oameni, de jazz, de Harry Potter, de ski, de orice, ești de-al nostru, ești om. Te trezești dimineața și ceva – unul sau mai multe lucruri – îți dă o stare de bine, te bucură. Și tu ajungi să îi bucuri și pe ceilalți. Și, așa, devii un om bun, mai complex. Aș vrea să cred că pasiunea naște oameni buni și complecși. În concepția mea un actor bun este în primul rând un om bun. Un om dornic să împartă, fără să aștepte nimic înapoi, un om trecut prin viață și asumat”.
