Buzoianul Grigore Uruc, ,,ucigașul din noaptea de Revelion”, printre cei mai sângeroși criminali în serie români

Un țăran analfabet din județul Buzău, care a îngro­zit o țară întreagă, a fost penultimul infractor condamnat la moarte în Ro­mânia. Se întâmpla la sfârșitul anilor ‘80, după o serie de crime comise cu o atrocitate greu de imaginat. Criminalul a acționat vreme de patru ani numai în noaptea dintre ani. În topul celor mai odioși ucigași români, realizat de celebrul ofițer criminalist al anilor ‘70 Traian Tandin, analfabetul criminal Grigore Uruc este clasat pe locul patru, notează adevarul.ro.

Pe 2 ianuarie 1985, trupul neînsuflețit al unei copile de 14 ani a fost descoperit în interiorul unei centrale termice din Buzău. Copilul     fusese omorât în chinuri cumplite. În urma anchetei, polițiștii au aflat că victima era un copil al străzii, pe nume Cerasela Dimineț.  Cadavrul fetiței era străpuns de multiple lovituri de cuțit. Anchetatorii și-au dat repede seama că aveau de-a face cu un psihopat. Deși copilul murise în urma primei lovituri de cuțit, asasinul cu minte bolnavă continuase să îi schingiuiască trupul rămas fără viață. Omorul avusese loc chiar în noaptea de Anul Nou. Opinia publică a asociat crima cu numele unui criminal cunoscut care stârnise groază cu câțiva ani înainte: s-a crezut că a apărut un nou Ion Râmaru. În ciuda eforturilor depuse de anchetatori pentru depistarea criminalului, „dosarul Cera­sela” s-a închis cu ,,autor necunoscut”. Se spune că însuși Nicolae Ceaușescu făcuse presiuni pentru găsirea criminalului, dar toate eforturile anchetatorilor care au lucrat la caz în următorul an s-au dovedit în zadar.

O nouă crimă a șocat urbea în 1986. Tot în noaptea de Revelion, un alt copil al străzii, în vârstă de 13 ani, a fost găsit mort în apropierea Școlii Generale nr. 4 din Buzău, zonă cuprinsă acum între Bulevardul Unirii Nord și gardul Arhiepiscopiei. S-a crezut, într-o primă fază, că băiețelul a fost victima unei haite de câini vagabonzi, dat fiind că trupul lui fusese sfârtecat de colții unor patrupede. S-a descoperit însă că băiețelul fusese ucis prin înjunghieri repetate, ca și Cerasela. Anchetatorii au concluzionat repede că este vorba despre același autor. Vestea unei noi crime, cu același mod de operare, a îngrozit și mai rău locuitorii orașului. Nici de data aceasta criminalul nu a fost de găsit.

La Revelionul din 1987, toată poliția era în alertă, iar ceea ce oamenii legii anticipau că se va întâmpla, s-a adeverit. La câteva ore după trecerea în noul an, 1987, s-a descoperit un nou cadavru. Cosmin Gruiu, un copil al străzii în vârstă de 14 ani, a fost descoperit mort. Fusese înjunghiat cu nu mai puțin de 24 de lovituri de cuțit. Nici de data aceasta criminalul nu a fost de găsit, iar dosarul s-a închis cu ,,autor necunoscut”.

Criminalul a fost prins în noaptea de Revelion din 1988. Anchetatorii au des­coperit că autorul omoru­rilor era Grigore Uruc, un țăran analfabet din comuna Țintești. Omora din plăcere, o dată pe an, în orașul Buzău, în noaptea de Revelion. Din păcate, criminalul a ajuns pe mâna polițiștilor după ce mai făcuse o victimă. În noaptea de Revelion din 1988, Grigore Uruc mai luase o viață: o fetiță în vârstă de 13 ani. Copila își găsise sfârșitul înjunghiată de mai multe ori.

Criminalul vinovat de toate cele patru omoruri a fost judecat rapid. A fost condamnat la moarte și executat în același an, la data de 11 iunie 1988. Executarea lui Grigore Uruc a fost penultima condamnare la moarte din timpul regimului trecut.

Cine sunt ceilalți criminali în serie celebri din România

Ion Rîmaru, considerat teroarea anilor ’70, a băgat spaima în bucureșteni după ce a comis trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, șase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol și numeroase furturi și tâlhării. Pe 5 martie 1971, autoritățile des­copereau cadavrul unei tinere, plină de urme de mușcături. În urma investigațiilor, se află nu numai că fata a fost omorâtă cu brutalitate, ci și că a fost violată ulterior.

Ceea ce nu știau anchetatorii la acea vreme era că, o lună mai târziu, se vor confrunta cu o situație identică în Sectorul 4 al Capitalei. Atunci s-a făcut legătura cu alte două cazuri din urmă cu un an, din 1970, al căror autor nu fusese identificat. Concluzia era una singură, era vorba de un criminal în serie. Cum nu scăpase nimeni în viață din mâinile lui, chipul îi rămânea o enigmă. Aveau, totuși, ceva. Amprentele dentare, tocmai fiindcă avea o plăcere sadică în a mușca femeile cărora le lua viața.

A continuat să comită infracțiuni fără ca anchetatorii să se apropie măcar de el. O greșeală de amator avea să îl coste viața. A scăpat o adeve­rință medicală lângă cadavrul unei victime. A fost ridicat din căminul studențesc al Facultății de Medicină Veterinară, unde student în anul trei. Și-a recunoscut faptele, astfel că a primit pedeapsa cu moar­tea. ,,Chemați-l pe tata. El este de vină”, acestea au fost ultimele sale cuvinte, la 23 septembrie 1971, la penitenciarul Jilava, unde a fost executat prin îm­puș­care.

Florea Rîmaru contabiliza, în 1944, cinci femei omorâte brutal într-un singur an. Autoritățile au găsit amprente la locul tragediilor, dar nu se potriveau cu niciun set din baza de date, astfel că au rămas cazuri deschise, peste care au trecut zeci de ani fără a găsi un vinovat. Abia când Ion Rîmaru a îngrozit bucureștenii cu atrocitățile pe care le-a comis, lucrurile au început să se lege. Mai exact, amprentele lui erau identice cu cele ale criminalului din 1944. Totuși, era imposibil, vârsta nu se potrivea, cu toate că, pe lângă coincidența amprentelor, și tehnica de operare era izbitor de asemănătoare. La un an după ce Ion Rîmaru a fost e­xecutat, cadavrul unui bărbat care ar fi căzut din tren a fost transportat la Institutul de Medicină Legală. Un lucru a fost surprinzător: amprentele lui erau identice cu ale     criminalului din 1944, cel care rămăsese nedescoperit atâția ani. Abia apoi a fost pusă piesa care lipsea din puzzle. Era Florea Rîmaru, tatăl lui Ion Rîmaru.

Iancu Berilă este criminalul în serie de pe urma căruia a apărut sintagma ,,ca berilă”. Puțini știu că provine de la un criminal cu sânge rece, care omora brutari în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu se știe de ce majoritatea victimelor erau brutari, dar a comis cel puțin 20 de omoruri, iar evenimentele se desfășurau de fiecare dată la fel. Își analiza țintele, descoperea unde își țin banii și trecea la fapte noaptea.

A fost prins și condamnat la muncă silnică pe viață, dar a reușit să evadeze. Zilele de libertate nu au durat mult. S-a angajat ca ucenic la o brutărie de lângă Slatina, punând la cale următoarea crimă. Autoritățile l-au găsit, totuși, la timp. Într-o noapte din anul 1947, au intrat peste el și l-au săltat, descoperind chiar și un cuțit pe care îl pregătise pentru a ucide brutarul ce îl angajase. A fost trimis din nou la ocnă, unde și-a găsit sfârșitul zilelor.

Vasile Tcaciuc a fost des­coperit în anul 1935, când un bărbat din Iași și-a cumpărat o casă nouă. La puțin timp după ce s-a mutat, într-o seară a invitat mai mulți prieteni pe la el, iar unul dintre aceștia și-a adus și câinele. Reacția animalului a fost una foarte ciudată: a zgâriat podeaua într-un loc anume până când toți și-au dat seama că este ceva în neregulă și că patrupedul vrea să arate ceva. Chiar în locul indicat de câine, proprietarul a des­coperit șase cadavre, în­gropate la o adâncime surprinzător de mică. Mai mult, corpurile erau de-a dreptul mutilate.

Anchetatorii au dat ușor de urma fostului proprietar, Vasile Tcaciuc, care era deja arestat pentru o serie de jafuri și tâlhării. Inițial a negat faptele, dar apoi a recunoscut că, în decurs de cinci ani, a ucis nu mai puțin de 26 de persoane, inclusiv un copil, pentru a le jefui. Avea chiar și un topor special, perso­nalizat, astfel încât să nu îi alunece din mână și să poată lovi cu toată forța. A fost scos din închisoare pentru a fi dus la locul uneia dintre crime, în scopul reconstituirii. Așa și-a găsit sfârșitul: încercând să fugă, a fost ucis pe loc de focurile de armă ale polițiștilor.