În următoarele trei săptămâni, buzoienii au posibilitatea să viziteze o interesantă expoziție de pictură, care a fost vernisată joi, 28 aprilie, la sala etaj a Galeriilor de Artă „Ion Andreescu” aparținând Uniunii Artiștilor Plastici din Buzău. Este vorba despre expoziția intitulată „Confesiuni cromatice” aparținând artiștilor plastici Anca Mihaela și Oprea Pioară și curatoriată de președintele UAP Buzău, Valeriu Șușnea. Ea cuprinde aproape 100 de lucrări, în care, așa cum spunea Șușnea, se face „o trecere cu pensula în mână printr-o istorie a artelor”, făcând referire la natura statică și, în special, la picturile florale care amintesc de școala olandeză și flamandă. În ceea ce privește picturile cu flori, în special cele cu trandafiri, Valeriu Șușnea, amintește faptul că apar și în picturile bisericești, în special pe brâiele care înconjoară lăcașul de cult și că „și acolo forma pornește de la transpunerea în decorativ a unui motiv realist”. Legătura dintre creațiile florale din expoziția vernisată cu pictura bisericească nu a fost întâmplătoare; cei doi pictori, soț și soție, sunt specializați în pictura bisericească pe care o practică de foarte mulți ani. 
Și, cum orice carieră artistică începe cu o poveste, pentru Oprea Pioară povestea începe la Cernătești, județul Buzău, adică cu locul în care s-a născut și a învățat în primii ani de școală, pentru că studiile superioare au fost departe de casă, acesta finalizând facultatea și apoi masteratul la Sibiu. Pasiunea pentru pictură și-a descoperit-o în special după ce a făcut cunoștință cu pictorul Ștefan Hanganu și a mers în primele biserici ca ucenic. „Eu am cunoscut în Cernătești – pentru că sunt născut în comuna Cernătești -, un pictor de biserici, Ștefan Hanganu, fost elev al lui Costin Petrescu, care a decorat Ateneul Român cu fresce (n.r., Costin Petrescu este pictorul care a realizat celebra frescă a neamului din sala mare a Ateneului Român și a lăsat ca moştenire generaţiilor de după el, nu doar picturi, ci şi însemnări din perioada 1916-1917, în care descrie imaginea patriei de la acea vreme). Am început să desenez prin clasa a V-a, dar în clasa a VII-a l-am cunoscut pe el, și vara eram ucenicul lui pe șantier. Îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. Noaptea dormeam cu creionul în mână în biserici. Desenam tot timpul, studiam, analizam. De atunci, am trecut la alți profesori până când m-am autorizat. În 1984 am avut prima lucrare la o biserică la Holt, lângă Bacău. Doream să creez ceva care să rămână peste veacuri. Acum avem alt stil. Și comisia de pictură cere o pictură elaborată din punct de vedere cromatic și stilistic. Mergem numai pe stilul bizantin. Nu se dă voie la altceva ; este o artă stilizată, dar sunt canoane precise. Este o artă de idei, dogmatică”, povestește artistul plastic Oprea Pioară.
Expoziția de pictură a familiei Pioară, unică și prin unitate în diversitate
Lucrările din expoziția de la Buzău sunt realizate, în special iarna, în timpul liber, adică timpul în care nu se află pe schele să picteze biserici. Dar în cea mai mare parte a lucrărilor tot despre religie este vorba, pentru că pictorului Oprea Pioară îi place să picteze icoane. A învățat acest meșteșug și din cărți, dar mai ales de la maeștri. „Când am început eu ucenicia – eram foarte tânăr -, cu un pictor de biserici, mi-a spus: «Vrei să faci pictură de șevalet sau pictură bizantină, pictură sacră? Nu ai să poți să faci și una și alta, pentru că pictura de biserici are niște canoane, trăsături fundamentale din care nu poți să ieși. Te duci în altă direcție». Atunci am fost surprins. M-am lovit însă de aceste lucruri când am început pictura de șevalet. Este foarte greu să treci de la o pictură stilizată la impresionism sau la pictura romantică. Cred, însă, că am reușit să trecem de acest lucru, mai ales că și în facultate am studiat mai mult pictura laică. Mergând pe criteriul de artă decorativă trebuie să fi în pas cu secolul, cu perioada și te adaptezi. Mie îmi place să mă retrag în atelier iarna, să fac o expoziție numai de icoane, pentru că tehnologia o cunoaștem foarte bine. Am învățat de la marele profesor Popescu Grigore – care a fost în comisie 40 de ani -, în București , tehnologia icoanei de la A la Z: cum se pune aurul, cum se șlefuiește aurul.Am pus titlul expoziției «Confesiuni cromatice», pentru că este construită ca un dialog între mai multe stiluri și mai multe teme”, a precizat pictorul Oprea Pioară.
Alături de creațiile lui și ale soției, în expoziție se regăsesc și patru lucrări de grafică ale fiului lor, în prezent student la Arhitectură, premiat anul acesta cu Premiul Național Brâncuși. Soții Pioară au și o fiică, care a terminat Conservatorul, la canto, în prezent fiind la master.
Pictura din biserică, o Biblie în imagini
Crucea pictorilor de biserici este mare, pentru că mesajul lor trebuie să dăinuie în timp, să treacă dincolo de ziduri și să răzbată în inimile oamenilor. Pictorii de biserici au misiunea să transmită oamenilor prin pictura lor învățătura Bisericii, începând cu primele secole de creștinism. Picturile lor sunt practic o Biblie deschisă pentru cei care vor să afle creștinismul prin imagine. Nu mai sunt mulți, însă, care se înhamă la o asemenea muncă și la o asemenea responsabilitate.
„Pictura de biserici este ca o Biblie deschisă, pentru ca omul să înțeleagă mult mai bine credința lui. Una este să ai o imagine caldă, să reprezinți îngerii, și alta este să vezi un perete gol. Pictura încălzește în biserică sufletul omului și acesta pleacă mulțumit. În timpul slujbei creștinul urmărește imaginea sfântă pe perete și atunci este o armonie completă. Latura de artă bisericească se rezumă la faptul că se desfășoară în interiorul bisericii. Acolo creștinii care vin au nevoie de imagini sfinte; toate colaborează cu slujba care se săvârșește în biserică, cu sfânta Liturghie”, spune pictorul buzoian.
Chiar dacă puțini știu cine a realizat pictura unei biserici, pictorul Oprea Pioară și soția sa, Anca Mihaela Pioară, au pus mult suflet în ceea ce au făcut și întreaga lor viață au dăruit-o lucrărilor, pentru că forța picturilor bisericești nu ține numai de tehnică, ține și de viața cu care o pictezi, de dragul cu care o faci, de puterea de a-ți muta în ea sufletul. Întreaga lor viață este legată de șantierele de pictură la bisericile la care au lucrat, lucru subliniat și de președintele UAP Buzău, Valeriu Șușnea în prezentarea pe care a făcut-o celor doi pictori la vernisaj. Oprea Pioară mai spune că pentru a lucra în biserică trebuie să ai o rădăcină din copilărie, să fi fost cu părinții aproape de biserică și în biserică. Mai mult decât atât, spune acesta, „lucrând în biserică trebuie să ai o cultură pe care o formezi în școli, dar practica o desăvârșești pe schele ca ucenic, cum este regula școlii de pictură bizantină din România, care este unică în lume”.
Pictura în Bisericile din România urmează reguli precise. „Avem o Erminie. Pictura bizantină nu este o pictură statică. Este o pictură în plină mișcare. Este o pictură dinamică. Așa au fost și sfinții; ei nu seamănă unul cu celălalt. În pictura bizantină sunt anumite trăsături. Îți spune în Erminie să îl faci bătrân sau îl faci tânăr pe sfântul respectiv. Trebuie să știi perioada în care a trăit, ce veșminte a purtat, contextul istoric în care a trăit sfântul respectiv, secolul, unii au fost împărați, alții au fost călugări, apoi trebuie să-i transmiți prin tine, sfântului respectiv, ca la rândul lui să transmită credincioșilor din biserică ceva care să-i miște, sufletește pentru că toți sfinții sunt transfigurați. Trăsăturile i le scoți în evidență prin mișcare și volume veșminte. Trebuie studiu foarte aprofundat al măsurilor . Trebuie să-i ști viața: ce a simțit acest om când a fost pe pământ până și-a dat sufletul pentru o cauză creștină, și a devenit apoi sfânt. Din punct de vedere dogmatic și iconografic anumite reprezentări într-o biserică se fixează în anumite zone ale bisericii. De exemplu, în altar se pictează anumiți sfinți: Sfinții Ierarhi, Maica Domnului pe calotă, scene din Vechiul Testament, care au legătură cu strict cu Sfânta jertfă pe care preotul o săvârșește la Sfânta proscomidie. Pe naosul bisericii, care este fundamentat pe sângele mucenicilor, se pictează sfinții mucenici care au murit în primele secole ale creștinismului pentru ca biserica să triumfe. Avem Pantocratorul din turla mare, care reprezintă Dumnezeu la porțile cerului; și turla este reprezentată prin Sfânta liturghie a îngerilor, liturghia îngerească care reprezintă liturghia pământească, sfinții prooroci din Vechiul Testament și se termină cu cei 70 de apostoli, unde bisericile sunt mai mari. Pronaosul cuprinde alți sfinți care au fost pustnici și au triumfat în credință și asceză, iar pridvorul cuprinde sfinte cuvioase. Totul este bine documentat. S-a fixat prin sinoadele ecumenice reguli precise”, sunt doar câteva dintre explicațiile oferite de pictor în ceea ce privește pictura bizantină pe care el o realizează în biserici.
„Munca noastră de-o viață este în biserici”
„Munca noastră de-o viață este în biserici. După prima biserică noi nu ne-am oprit. Am lucrat 19 ani în Ardeal, dintre care 9 ani la Sibiu, unde am pictat trei biserici mari: Biserica <Pogorârea Sfântului Duh> din cartierul Valea Aurie, Biserica <Sfântul Ioan Botezătorul>, pe Calea Siretului, și Biserica <Nașterea Sfântului Ian Botezătorul>, pe calea Poplăcii; sunt așezate într-un triunghi. În Cluj am pictat Biserica <Sfinții Împărați Constantin și Elena>, în centrul orașului, lângă Primărie. În Banat am stat cinci ani de zile și am pictat biserica în Lovrin, Şandra şi Gottlob. Am pictat Botoșana, Biserica din Nordul Bucovinei; am stat acolo două veri. În Focșani am pictat trei biserici. În total, de când m-am autorizat și am luat diploma de pictor, adică din 1984, am pictat 39 de biserici, pictură din nou sau restaurare”, spune Oprea Pioară.
Și în județul Buzău și-a pus amprenta asupra câtorva biserici. „Aici, în județul Buzău, am restaurat Biserica de la Săpoca, frescă, pictată de pictorul Răileanu. Am mai pictat Biserica din Aldeni. A fost a doua mea biserică, pictată în 1987, tot frescă. Am restaurat Biserica din Nicorești, lângă Râmnicu Sărat, și la Săseni, Biserica metoc al Arhiepiscopiei, pe vremea arhiepiscopului Epifanie Norocel, iar în Vrancea avem multe altele. Avem trei biserici în oraș. Acum participăm cu ofertă la mănăstire, la părintele Argatu, lângă Focșani. Avem în Ploiești două biserici mari în lucru, la părintele protopop Matei și încă una la care am lucrat de patru ani la ea – e aproape gata-, la părintele Dogăreanu. Suntem în curs cu documentele și pentru angajarea unei lucrări lângă Târgoviște”, spune pictorul buzoian.
Cea mai dificilă lucrare a sa o consideră pe cea pe care a realizat-o la Sibiu, o pictură care s-a desfășurat pe doi kilometri de perete. „Cea mai dificilă lucrare cred că a fost la Sibiu, la părintele Săsăujan, la Valea aAurie ; a fost vorba despre 2.000 metri de perete și un program iconografic foarte vast, foarte elaborat, pentru că devizul și programul iconografic îl face alt pictor care nu participă la licitația lucrării. El face programul iconografic, îl trece în deviz și tu trebuie să-l urmezi. Dacă nu îți convine, trebuie să anunți comisia de pictură. Dacă, spre exemplu, ai terminat altarul, este o comisie de recepție provizorie ; îți dă avizul pe etape să mergi mai departe, iar la final, când se termină pictura, vine o altă comisie căreia îi dau în primire lucrarea. Se dau și calificative”, povestește pictorul Oprea Pioară.
Din ce în ce mai puțini pictori de biserici
Înainte de ’89, ne spune Oprea Pioară, erau circa din 1.600 de pictori. Acum, spune acesta, au rămas în jur de 300 de pictori de biserici în toată țara. A avut și el ucenici, dar pentru că volumul de muncă este foarte mare, cei mai mulți se reorientează către alte zone ale picturii, mai ales că pentru a ajunge pictor de biserici nu înveți în facultate. Facultatea o faci pentru a-ți desăvârși cunoștințele. Pictor de biserici te desăvârșești ca ucenic lângă un maestru, un pictor experimentat așa cum a ajuns și pictorul buzoian Oprea Pioară. „Este o muncă imensă. Este o perioadă de formare în primul rând. Trebuie să faci ucenicie o perioadă de cinci ani de zile pe diferite șantiere. În momentul în care vrei să angajezi o lucrare – noi suntem pe cataloage, pe categorii – trebuie aprobată de comisia de pictură. Președintele comisiei este părintele Patriarh Daniel. Comisia este formată din 12 membri, profesori de teologie, restauratori de artă, pictori de categoria I , o comisie exigentă; trebuie să participi la licitație cu ofertă la o lucrare. Cei din comisie știu câtă valoare ai. Prezinți un portofoliu și, în general, preoții merg și văd ce ai pictat și cum la bisericile anterioare”, mai spune pictorul Oprea Pioară.
