După victoria entuziasmantă cu Focșaniul, mulți fani ai handbalului îi vedeau deja pe băieții de la HC drept pretendenți la un loc pentru Europa. Starea euforică s-a mai temperat în urma înfrângerii cu Bacăul, echipă care ne-a adus, cumva, cu picioarele pe pământ. Inclusiv președintele Georgian Băducu a dat de înțeles că speranțele fanilor trebuiesc temperate. Ca proiectul „HC Buzău” să devină viabil, cu cel puțin o validare europeană, trebuie ticluită o strategie pe termen lung, altfel, șansele de izbândă sunt minime.
În primul rând, Liga Zimbrilor oferă doar trei, poate patru culoare pentru cupele bătrânului continent, în comparație cu Liga Națională Feminină, eșalon care trimite an de an cinci, poate chiar șase grupări în întrecerile europene. Din cele trei-patru locuri, trei sunt rezervate anual pentru granzii Dinamo, Minaur și Constanța, cu care e greu să concurezi într-un maraton care numără 26 de etape. Strategia unei grupări precum cea buzoiană, condiționată și de un buget modest în comparație cu echipele din vârful clasamentului, trebuie să se bazeze mai puțin pe implanturile rapide ale unor vedete, axându-se, mai degrabă pe un scouting asiduu în urma căruia jucători tineri și cu potențial să fie „racolați” și slefuiți, mai departe, la Buzău.
La un club precum cel local, nici tradiția nu prea ajută. Doar de câțiva ani în prima ligă, HC, o grupare dintr-un oraș de provincie, nu e foarte îmbietoare pentru jucătorii consacrați. Orice handbalist cu valoare, indiferent de proiectul propus, preferă să semneze pentru echipele care evoluează deja în Europa. Sau, pentru cei care îi oferă un contract mult mai avantajos. Iar la Buzău resursele sunt limitate.
HC a dat câteva lovituri răsunătoare pe piața transferurilor în această vară. Totuși, cei patru-cinci jucători cu experiență la nivel european nu pot juca timp de 60 de minute, atât cât ține un meci de handbal. Iar lipsa unei bănci cu adevărat valoroase te poate taxa, de-a lungul unui campionat parcă mai echilibrat ca niciodată.
S-a văzut și în partida cu Bacăul, atunci când buzoienii, ajutați, cu ghilimelele de rigoare, de Tudor Stănescu, portarul gazdelor, au ratat de prea multe ori în momentele cheie. Lupii au jucat excelent faza de apărare, acolo unde determinarea, tactica și angajamentul fizic contează, dar au capotat în atac, capitol la care valoarea individuală reprezintă, de cele mai multe ori, principalul argument către gol.
Speranțe pentru viitor, unul cât mai apropiat sperăm noi, sunt. Cu o abordare corectă, dedicare și mai ales muncă asiduă, „Lupii” vor depăși condiția buturugii mici, făcându-și simțită prezența la vârful Ligii Zimbrilor.
