Arhivistul Viorica Răpan, volum despre istoria Buzăului desprinsă din primul recensământ general al populației

Viorica Răpan, inspector la Arhivele Naționale, a lansat în prezența primarului Constantin Toma, a editorului Ștefan Davidescu, a  dr. Marius Adrian Nicoară, moderatorul evenimentului cultural, și a unui public avizat format din cercetători de seamă, cu toții fiind preocupați de istoria Buzăului, lucrarea „Catagrafia de la 1838 – primul recensământ modern realizat la nivel european. Orașul Buzău”. Cartea a fost prezentată la ediția a II-a a Târgului de Carte „Gaudeamus” organizat la Buzău, după ce, și la prima ediție, cea de anul trecut, cartea a fost  adusă în fața buzoienilor împreună cu o bună parte dintre cele 60 de titluri de carte pe care Primăria Buzău le-a  editat în cei șapte ani de când primarul Constantin Toma a inițiat acest proiect.

Viorica Răpan a vorbit despre importanța acestui izvor statistic, scris în paleografia româno-chirilică, păstrat în original la Arhivele Naționale Istorice Centrale. Această scriere și volumul mare de documente a îngreunat publicarea integrală a acestor date, motiv pentru care la această oră, în afară de Buzău, doar Ploieștiul a mai publicat din acest izvor statistic. „Catagrafia orașului la 1838 care face parte din vasta lucrare care este păstrată în depozitul Arhivelor Naționale din București care cuprinde în integralitatea ei un recensământ general al populației și agriculturii Țărilor Române. Am folosit cuvântul vastă pentru că acest izvor statistic în integralitatea lui măsoară în Arhivele Naționale 40 metri cubi de arhivă, pe 40 de rafuri”, a precizat Viorica Răpan.

„Catagrafia de la 1838” constituie, în integralitatea ei, spune autoarea volumului, primul recensământ modern al populației și agriculturii Țărilor Române, dar și primul recensământ modern realizat la nivel european, astfel de statistici fiind întocmite în spațiul extracarpatic începând cu a doua jumătate a secolului XIX-lea.

În mod surprinzător, Catagrafia prezintă și toate caracteristicile fundamentale ale recensămintelor din zilele noastre. Și aici autoarea exemplifică câteva dintre acestea: „A fost inițiată și organizată de o autoritate de stat, au fost înscrise toate persoanele, nominal, indiferent de vârstă, confesiune, naționalitate, stare socială sau materială, a fost completat același formular pentru toate persoanele recenzate din ambele Principate, iar cercetarea s-a făcut în teren prin interogarea capilor de familie”.

Aflăm că inițiatorul acestui recensământ a fost Pavel Kiseleff, cel care a elaborat și „Regulamentele Organice”, document unde au fost cuprinse toate regulile referitoare la întocmirea catagrafiilor. A fost înființată și o secție specială din cadrul „Departamentului Dinăuntru” care avea sarcina de a se ocupa de statistici.

Organizarea recensământului a fost făcută cu o rigoare deosebită pentru acea perioadă, remarcă autoarea lucrării, care oferă și explicații precum cea referitoare la ispravnicii, denumiți și recenzori, care nu mergeau singuri în teren, ci împreună cu membrii unei comisii alcătuită la nivel local din care mai făceau parte șase cetățeni plătitori de bir și preotul paroh, care trebuia să valideze autenticitatea datelor scrise. Despre modul în care se făcea recenzarea populației mai aflăm că mai exista o comisie județeană care avea atribuții de control și mergea în teren.

Revenind la imaginea Buzăului de acum 185 de ani, ilustrată de catagrafie, observăm că aceasta ne prezintă un oraș în plină dezvoltare economică, deși acesta fusese supus devastărilor trupelor străine, incendiat și la un moment dat în ruină.

Din punct de vedere structural, mai spune Viorica Răpan, lucrarea „Catagrafia orașului Buzău de la 1838” este împărțită în patru părți care corespund numărului de sectoare administrative existente în oraș la acea dată: „Vopseaua Galbenă”,  care reprezenta Mahalaua Grecilor, „Vopseaua Neagră”, respectiv Mahalaua Sfintei Episcopii, „Vopseaua Albastră”, reprezentând Mahalaua Sfântului Nicolae și „Vopseaua Roșie”  care reprezenta Mahalaua Banului. Formularul Catagrafiei cuprinde 24 de rubrici, după cum urmează: numărul curent (care indică numărul gospodăriilor, nu al locuitorilor), numele și porecla, naționalitatea, vârsta, starea civilă, birul, claca (proprietar sau locuitor cu chirie), meșteșugul (ocupația), beteșugul (starea de sănătate), iar în restul rubricilor sunt completate informații privind starea materială a locuitorilor. Aflăm că cea mai locuită era Mahalaua Episcopiei, 228 gospodării, apoi Mahalaua Sfântul Nicolae, cu 200, Mahalaua Banului, cu 194, și Mahalaua Grecilor, cu 186 de gospodării. Este o carte absolut interesantă care ilustrează evoluția acestei comunități din vremea în care Buzăul era considerat doar un sat.