Violonistă a cvartetului Amadeus, buzoianca Andreea Runceanu a explicat, zilele trecute, într-un interviu, de ce se simte mândră că este femeie și de ce grupul exclusiv feminin pe care îl conduce, cu ritmul și sunetul lui unic, a creat un nou concept de muzică modernă în umbra multor muzicieni clasici celebri.
,,Într-o societate în care dorim să fim alături de semenii noștri, cu toții dorim să găsim resursele și mediul adecvat care să ne permită să fim autentici. Arta, în general, și, în cazul meu, muzica, este cel mai bun pretext pentru a ieși din mulțime și pentru a exprima cine sunt cu adevărat. Este modul în care pot comunica ceea ce simt și în ce cred”, și-a motivat buzoianca pasiunea pentru muzică. Întrebată și ce i-ar adresa eului său mai tânăr, dacă ar avea ocazia, artista a făcut un exercițiu de imaginație și i-a sugerat că, dacă ar întoarce timpul înapoi, ar dori să fie mai blândă cu ea însăși, mai puțin critică și să nu se judece pentru alegerile sale. ,,I-aș spune să fie mândră de tot ceea ce a realizat până acum. Și aș asigura-o că are tot ce îi trebuie pentru a realiza tot ceea ce visează. Trebuie doar să se înconjoare de oameni care îi împărtășesc visele”, a mai completat Andreea.
Tot în interviul realizat pentru cei de la Yamaha – grupul Amadeus este imaginea brandului -, Andreea Runceanu a precizat că vioara reprezintă modul perfect în care poate comunica ceea ce simte și în ceea ce crede. ,,Când cânt la vioară, are loc o transformare vizibilă. Intru într-un spațiu liber de toate fricile, îndoielile, judecată. Trăiesc pur și simplu în momentul prezent și simt nevoia să celebrez viața și frumusețea lumii cu toate ființele umane. Și da, atunci când vă exprimați în mod autentic, prin muzică, prin cuvinte, prin orice formă de artă, puteți face acest lucru doar prin deschidere totală. Dar asta te face vulnerabil”, a mai spus artista.
Cât despre cea mai importantă performanță care a încurajat-o pe drumul ei muzical, Andreea a subliniat momentul primului spectacol al lui Amadeus în fața unei mulțimi numeroase, în 2001, când a experimentat un sentiment nou, niciodată simțit până atunci în concertele și recitalurile pe care le-a avut înainte. ,,Eram studentă în anul II la Academia de Muzică. Îmi amintesc perfect acel prim concert. Ne-am urcat pe scenă și nimeni nu știa cine suntem. Când a început muzica, oamenii erau încântați. Au început să danseze, să bată din palme și am știut chiar acolo că, în sfârșit, m-am putut exprima exact așa cum mă simțeam în acel moment, fără să fiu încătușată de vreo prejudecată”, și-a încheiat Andreea interviul.
