Orice treabă făcută cu simț de răspundere îți aduce cele mai mari satisfacții! Cu această idee își începe un material, postat zilele trecute pe rețelele de socializare, psihologul buzoian Andrada Tache, care concluzionează că, din păcate, școala românească nu se axează pe metodele de dezvoltarea a copilului în mod natural, prin motivație intrinsecă, pusă în scenă de un profesor realmente interesat, curios și pasionat de cel care trebuie să evolueze sub îndrumarea lui, pentru ca școala să fie considerată „minunată, creativă, o plăcere”.
Psihologul buzoian crede că dacă s-ar porni de la această premisă toți copiii ar progresa zilnic la școală, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, de nivelul social, de problemele emoționale sau de statutul financiar. „Am ales să propun cursuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale și sociale a copiilor după ce am avut experiență în lucrul cu copiii. Pentru că m-am găsit în situația asta, am început să apelez la una din resursele mele prețioase: curiozitatea maximă. Am început să fiu curioasă ce îi motiva pe copii în jocurile lor și să aduc acele motivații în jocurile propuse de mine. Eram curioasă CUM ESTE fiecare copil în parte, cu care lucram, eram total investită în acel moment de a înțelege nivelul de dezvoltare prezent al copilului (ce poate și ce nu poate face încă) și de a găsi modalități de a îl stimula care să fie comune cu cele ale celorlalți copii prezenți în grup, deși diferiți între ei. Am început să testez diferite idei de lucru și cum o idee eșua (nu reușeam să captez atenția copiilor), renunțam instant la ea (nu continuam, forțând copiii) și mă străduiam să înțeleg cât mai precis ce a eșuat. Înțelegeam că eu mă aflu acolo ca să înțeleg cum funcționează copiii și să pot ajunge la ei, să îi ajut să se dezvolte, să învețe prin joacă”, a subliniat psihologul.
Și toate eforturile au meritat, pentru că azi Andrada Tache spune că își face munca cu drag, fără a fi forțată de nimic, bucurându-se de momentele magice alături de pacienții ei. „A învăța prin joacă înseamnă a nu folosi forța, a nu fi lipsit de respect, a nu ridica tonul, a nu amenința, a nu jigni și mai ales a nu mitui copiii cu recompense. Momentul în care am reușit să fac declicul în relația cu copiii, în grupurile de lucru unde erau și 13 copii de minim 3 ani, prezenți, a fost unul magic! A fost ca și cum aș fi descoperit ambrozia zeilor, o formulă magică! Înțelesesem ce înseamnă să fii un copil și îi ajutasem să progreseze, imediat, în doar o oră și jumătate! Eram atât de îmbătată de aceste rezultate încât vă spun un secret, aș fi muncit și gratis! Pentru că nimic în viață nu se compară cu a-ți face treaba minunat!”, și- a încheiat buzoianca povestea.
