Alina Manole, cu „Luna Pătrată” la Aluniș: „Trecerea de la asfalt către artă nu este ușoară”

„Alina la Aluniș  sau cum îmi iau chitara și plec pe 7 și 8 august într-un loc de pus muzica și sufletul la încărcat, cu pădure deasă și călduri/răcori de munte. Vă aștept și lângă scenă, și lângă un foc de tabără, mai ales pe voi, cei care locuiți în zona Buzăului”, este invitația pe care o lansează Alina Manole pentru week-end-ul ce vine, buzoienilor în special și la modul general tuturor iubitorilor de muzică folk.

Este vorba despre seria „Seri de folk la Aluniș Art Center”, unde intrarea, ca de fiecare dată, este liberă. Aceste seri vor continua cu Alina Manole, prima interpretă de folk-jazz din România, care vine la Buzău cu un bagaj muzical menit să îi ins­pire pe ascultători într-o seară de vară toridă. Este o personalitate care își compune singură textele și muzica, fiind, în același timp, pe lângă interpret, și producător muzical, realizator de emisiuni radio, compozitor și… sociolog. A acceptat să concerteze la Aluniș pentru că a impresionat-o povestea Iuliei Sîrbu, cea care a ridicat, într-o localitate cu 50 de suflete, aproape uitată de lume, pe locul unde se afla o școală abandonată de zece ani, un centru cultural unde, de mai bine de un an, se întâmplă expoziții de pictură, sculptură, unde arta populară este la ea acasă, unde se ridică o școală de olărit pentru renașterea tradițiilor locale, unde turiștii se opresc pentru o limonadă și pleacă cu un borcan de miere, iar copiii din sat, și nu numai ei, vin să ia lecții de muzi­că sau să vadă un spectacol ori un film.

Am astăzi șansa de a vă face cunoștință cu Alina Manole, convinsă fiind nu doar că veți citi cu interes interviul pe care mi l-a acordat în exclusivitate pentru cititorii ziarului OPI­NIA, în care a povestit despre preocupările sale muzicale și nu numai, dar și că o veți urmări cu interes pe viitor.

Reporter:  Ce veți oferi buzoienilor din repertoriul dumneavoastră?

Alina Manole: Cei care vor veni la Aluniș mă vor vedea în ipostaza solo, de om cu chitară. Pregătesc o trecere prin ce am compus până acum, de la cântecele romantice până la cele jucăușe, de la cele ironice până la cele cu zâmbete. Obligatoriu va exista ,,Luna Pătrată” în playlist!

Rep: Am înțeles că sunteți din Moldova. Aveți prieteni în județul Buzău sau aveți amin­tiri legate de Buzău, buzoieni?

A.M.: Amintirea cea mai frumoasă este cea a unui concert de club pe care l-am susținut în Buzău împreună cu doi dintre colegii mei de scenă. Eram pentru prima dată în oraș, credeam că nu va veni multă lume și, cu toate astea, ne-am trezit în fața unui spațiu plin, vibrant, cu suflete care ne-au primit cu bucurie și foarte multe aplauze. Am plecat plutind de bucuria unei întâlniri atât de frumoase!

Rep: Cât de importante sunt întâlnirile cu publicul?

A.M.: Întâlnirile cu oamenii sunt aer. Mai mult nici nu pot spune. Pentru cine nu înțelege, să facă un exercițiu: două minute să își țină respirația și apoi să tragă aer în piept. Atunci va fi mai clar răspunsul meu.

Rep: Nu cântați coveruri. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest lucru?

A.M.: În linia autenticității, aleg să cânt ceea ce compun, text și muzică. Momentan am muzele lângă mine. Nu fac parte dintre artiștii care să aibă nevoie să își umple programul unui concert cu cântecele altora. Am destule ale mele, multe rămân necântate oricum din lipsă de timp. Asta nu înseamnă că cei care onorează creația unui alt artist greșesc, este doar o opțiune proprie.

Rep: Cum ați ajuns să treceți în agenda dumneavoastră acest concert de la Aluniș?

A.M.: Când am primit invitația de a susține concertul, mi s-a povestit un pic despre Aluniș, despre energia locului, des­pre păduri și munte. În plus, mi-a plăcut povestea Iuliei  (n.r., Iulia Sîrbu, fondatorul și mana­gerul Aluniș Art Center) care a lăsat în urmă aglomerația Bucureștilor pentru a face ceva cu sens mai profund. Cum poveștile de viață sunt miezul „Lunii Pătrate”, am spus da.

Rep: Pare că aveți un traseu profesional cu multe decizii interesante. Dacă puteți povesti câte ceva din parcursul dumneavoastră care ar putea folosi tinerilor și mai ales tinerelor care doresc să se îndrepte către o carieră muzicală.

A.M.: Cea mai bună decizie este să iei o decizie. Trecerea de la asfalt către artă nu este ușoară, mai ales pentru un tânăr care nu a fost îndrumat spre muzică din copilărie. Nimeni nu garantează că va avea succes, dar până nu încearcă nu are răspunsul corect.

Rep: Cum reușiți să fiți și  sociolog și… producător muzical, realizator de emisiuni radio și compozitor?

A.M.: Fiecare dintre ipos­tazele mele profesionale a avut perioada ei de învățare și de creștere, până am reușit să conviețuiesc cu toate în același timp. Am început ca sociolog, apoi mi-am dat seama că nu pot respira dacă nu cânt sau nu compun și am încercat să construiesc un echilibru pentru ambele planuri. Am învățat să fiu producător o dată cu primul meu album și făcând teste pe propria-mi piele înainte de a sprijini alți artiști, iar emisiunile de radio au urmat o pasiune din copilărie și au venit în momentul în care mi se părea că am mai mult timp.

Rep: Participați la primul program de mentorat dedicat femeilor din industria muzicală din România. Ce puteți să ne spuneți despre această experiență?

A.M.: Programul MEWEM este una dintre bucuriile acestui an. Pot sprijini, prin ceea ce știu de pe scenă și mai ales din zona ei adiacentă, începutul de drum al unei tinere. Sunt mentor, ofer mai departe suma experienței mele profesionale în industria muzicală și învăț la rândul meu o mulțime de alte lucruri de la celelalte nouă femei mentor și de la fiecare dintre participantele la program. Nu este vorba doar despre cum să cânți și cum să urci pe scenă, ci de toate acele elemente obligatoriu de cunoscut în showbiz: comunicare, producție, impresariat, management. Eu le-am învățat pornind de la zero, tinerele participante pot avea un start mai ușor. În plus, să nu uităm că mediul antreprenorial din spatele scenei este în continuare dominat de bărbați, prin urmare un proiect dedicat exclusiv femeilor poate aduce pe termen lung un echilibru în industrie.

Rep: Sunteți prima interpretă de folk-jazz din România. Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră și cum ați reușit această performanță?

A.M.: În 2009, la lansarea primului meu album („Luna Pătrată”) am fost întrebată în ce stil muzical mă încadrez. Pentru că era nevoie de o etichetă, am inventat atunci sintagma folk-jazz, pornind de la cele două reprezentări ale fiecărui gen în parte în România. Folk datorită compoziției, cu text poetic plin de conținut, în limba română. Jazz datorită construcției, conceptului muzical instrumental. O performanță nu mi se pare faptul că am introdus un gen muzi­cal nou ci că, în timp, mulți artiști s-au raliat acestui stil.

Rep: Cum a apărut „Luna Pătrată”? Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest proiect care, dacă  am înțeles bine, a împlinit 12 ani de existență?

A.M.: Luna Pătrată în­seamnă un cântec, un album, o casă de discuri, o editură la care public poezie și povești și, mai ales, o comunitate minunată de oameni care îmi ascultă muzica. De 12 ani această planetă muzicală e vie și am bucuria ca cei care se adună alături de mine să fie oameni inteligenți, cu simțul umorului, care își dau voie să trăiască iubirea adevărată. Nu a pornit ca un proiect, a pornit cu mine însămi, un om care avea nevoie să scrie și să cânte. Fiecare pas pe care l-am făcut a fost firesc, autentic, fără măști… și asta a însemnat mult pentru cei care s-au adunat în jurul meu.

Rep: V-am văzut în concert alături de Nicu Alifantis. Cum este să concertezi alături de legende ale muzicii?

A.M.: Am participat la multe festivaluri pe a căror scenă au urcat artiști cu istorie minunată în muzica folk sau jazz. Ce pot spune sigur este că emoțiile cresc exponențial atunci când se întâmplă asta! Nicu Alifantis mi-a făcut bucuria de a veni în calitate de invitat la unul dintre spectacolele mele de la Teatrul Excelsior din București. Am avut și alte concerte cu invitați speciali, inclusiv din zona rock sau punk, de exemplu Dan Iliescu, liderul trupei Timpuri Noi.

Rep: Ați lansat „Iubirevirgulă”, primul volum de versuri. Mai sunt și altele? Aveți în lucru sau programate alte lansări? Cum ați început să scrieți versuri? Scrieți versuri când sunteți în turneu prin țară, în concerte sau când sunteți acasă, în biroul dumneavoastră?

A.M.: Poezia mă scrie oricând, oriunde aș fi. Apare și acasă, și pe drumuri, și când sunt în vizite. Are viața ei, eu doar trebuie să am cerneală în stilou sau măcar telefonul aproape. În decembrie 2019 am lansat primul meu volum de poeme, anul acesta urmează încă unul, cel mai probabil în toamnă.

Rep: Ce vă încarcă bateriile și vă dă putere să creați?

 A.M.: A rămâne sănătos din punct de vedere creativ în lumea aceasta de asfalt e o chestiune delicată. Uneori mă retrag în lumea mea, alteori ies din mine mult pentru a mă uita la ceilalți. Invariabil însă, cea mai puternică energie o iau din jocul iubirii, al meu sau al altora. Sunt mii de nuanțe pe care le văd și care mă ajută să scriu sau să compun cântece.

Rep: Am văzut că ați scos și cărți pentru copii. Ce planuri aveți cu proiectele pentru copii?

A.M.: ,,Aventurile rățoiului Adalbert” este joaca mea copi­lăroasă cu scrisul care a născut un personaj foarte iubit de copii și de adulți deopotrivă. Este un rățoi timid, care la începutul poveștii nu vrea să iasă din ou, care gândește cu voce tare și, când adoarme, vorbește cu norii. Adalbert mi-a făcut cunoștință cu o altă latură a mea și cu universul sincer al copiilor. Am publicat povestea sub formă de carte cu ilustrații, iar în 2020 am lansat și o aplicație ce îi poartă numele și care include versiunea audio, cu muzică și voci de personaje. Poate fi descărcată în telefoane sau tablete și ascultată, capitol cu capitol, pe post de povestea de seară.

Rep: Ce planuri profesionale aveți în viitorul apropiat?

A.M.: Precum îți spuneam mai devreme, anul acesta voi publica încă o carte de poeme. Apoi voi începe, împreună cu colegii mei, munca la un nou album ale cărui piese sunt deja scrise. Apoi, cine știe?! Trăim vremuri în care nu putem face planuri de viitor nici măcar pentru următoarele trei luni. Anul trecut nu credeam că voi ajunge să scot primul meu vinil și totuși asta s-a întâmplat. Surprize pot apărea oricând. Vreau să fiu sănătoasă să îmi urmez, pas cu pas, drumul de viață.

Rep: Unde vă pot întâlni iubitorii de muzică din Buzău în cursul anului?

A.M.: Luna august va continua, după concertul de la Aluniș de pe 7 august, cu două evenimente: unul în București, pe 21 august, unde voi susține un concert alături de Raul Kusak și Adi Tetrade, și unul la malul mării, la Corbu, pe 28 august, la RiseFest – un Festival la Răsărit. Pe măsură ce se vor adăuga locuri și întâmplări mu­zicale, pagina mea de Facebook, facebook.com/AlinaManoleOficial, și site-ul meu, www.alinamanole.ro, le vor anunța!